Strategie optimistă

"Depindem atât de mult unii de ceilalţi, încât
nimic nu-i aparţine pe deplin fiecăruia din noi,
orice bucurie ne este comună, ca şi orice durere."
J. Green

Cumpărătoarea
Bertolt Brecht


Sunt o femeie bătrână.
Când Germania s-a "deșteptat",
ajutoarele ne-au fost reduse. Copiii mei
îmi dădeau, din când în când, câte un gologan. Dar
aproape că nu mai puteam cumpăra nimic.
La început, m-am dus mai rar în prăvăliile în care,
altădată, intram zilnic.
Dar într-o zi m-am gândit și m-am dus din nou,
zilnic, la brutar, la zarzavagiu,
ca o veche clientă.
Cu grijă mi-am ales mâncarea,
n-am pus deoparte mai mult, dar nici
mai puțin ca înainte,
am așezat pâinișoarele lângă pâine și prazul lângă varză,
iar când mi s-a făcut socoteala, am oftat,
am cotrobăit cu degetele țepene în punguța mea de piele
și am mărturisit, clătinând capul, că nu-mi ajung banii
pentru puținul pe care-l aveam de plătit, și, tot clătinând capul,
am părăsit prăvălia, în văzul tuturor clienților.
Mi-am spus:
dacă noi toți cei ce nu avem nimic
n-am mai apărea acolo unde se vând alimente,
s-ar putea crede că nu avem nevoie de ele.
Dar dacă venim și arătăm că nu le putem cumpăra,
se va pricepe totul până la capăt.

(1934)

Strategie optimă:

"Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile, ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare." (Mal.3:10)