În așteptarea mântuirii

"Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie,
ci ca să căpătam mântuirea,
prin Domnul nostru Isus Hristos "
(1Tes.5:9)

"Nu spre-a afla în ceruri vreo răsplată
îţi dărui, Doamne, casta mea iubire,
şi de-mi strunesc năravul după fire,
nu-i spre-a-mbuna gheena-nfricoşată.
Tu singur faci ca inima să-mi bată
de cum îţi văd cumplita răstignire;
domol mă prazi, simţire cu simţire,
cînd chipul stins pe cruce mi se-arată.
Şi-atîta mă-nfiori cu mila ta,
că, Doamne, te-aş iubi şi fără cer,
şi fără iad eu tot te-aş asculta;
nimic nu vreau iubindu-te aşa,
ci nesperînd la toate cîte sper,
precum te-ador, la fel te-aş adora."

>>Sonete din lirica universală

      "Când, în 1685, pruncul Johann Sebastian a văzut lumina zilei în lunga casă albă de la Eisenach de pe Frauenplan, nimeni nu bănuia că el va compune într-o bună zi o muzică atât de copleșitoare ca Patimile după Matei, deoarece până atunci n-a existat pe pământ o muzică asemănătoare...

J.S.Bach - Patimile după Matei (J.E.Gardiner)

...s-a născut la Eisenach, şi, pentru mine are o deosebită importanţă faptul că el a văzut lumina zilei în luna martie, așadar în postul cel mare, deoarece pentru perioada postului şi a săptămânii mari a compus el lucrările sale cele mai importante, cum sunt Patimile după Matei şi Patimile după Ioan, opere care i-au cutremurat sufletul până la temelie. Am intrat odată pe neașteptate în încăpere, în timp ce scria solo-ul de alt "Ah, Golgota" din patimile după Matei. Cât m-am tulburat când am văzut faţa lui, de obicei atât de calmă şi de un roşu atât de proaspăt, cenușie şi scăldată în lacrimi! El nu m-a zărit, astfel că m-am furişat tiptil afară, m-am așezat pe treapta din faţa ușii şi am plâns şi eu. Cei care cunosc muzica aceasta n-au de unde să știe cu ce preț a fost ea scrisă. Aş fi voit să mă apropii de el, şi să-i cuprind umerii, dar nu m-am încumetat s-o fac. Avea în priviri o expresie care mă umplu de fiorii admirației. N-a aflat niciodată că l-am surprins în chinurile creației şi asta mă mai bucură încă şi azi, deoarece în clipele acelea el nu dorea să se destăinuiască decât Creatorului său. În această sfântă muzică, scrisă pe versetele Evangheliei, el dă glas simțămintelor întregii lumi creștine care ridică privirile spre crucifix şi împrumută cea mai nobilă expresie durerii sale. Când s-a apucat să aștearnă pe hârtie această arie, Sebastian a simțit toată cutremurarea sufletului în adăstarea mântuirii, toată taina măreaţă a zămislirii omenirii. [...] 

      Poate că îmi va fi dat s-o aud iar sus în ceruri."

Ana Magdalena Bach