"Cine umblă în întuneric şi n-are lumină
să se încreadă în Numele Domnului
şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!"
să se încreadă în Numele Domnului
şi să se bizuie pe Dumnezeul lui!"
Cântul sufletului care se desfată
întru cunoaşterea lui Dumnezeu prin credinţă
Sfântul Ioan al Crucii
1
Izvoru-acela pururea se-ascunde,
dar bine-l ştiu ce taină poartă-n unde,
cu toate că e noapte.
2
Nu-i ştiu obârşia, căci obârşie n-are,
dar ştiu că totul dintru el răsare,
cu toate că e noapte.
3
Şi ştiu că mai frumos nici nu se poate
şi că din el se-adapă-n lume toate,
cu toate că e noapte.
4
Că nu-i nimic ce de pământ ar ţine,
nici vad prin el, o ştiu la fel de bine,
cu toate că e noapte.
5
Nu-i limpezimea lui nicicând umbrită
şi orice rază-i de la el pornită,
cu toate că e noapte.
6
Eu ştiu că-n îndoita-i unduire
se scaldă cer, infern şi omenire,
cu toate că e noapte.
7
Că valul ce-i din sânul lui născut
e-atotputernic, bine-am priceput,
cu toate că e noapte.
8
Iar valul ce din două guri purcede*
ştiu bine că nici una nu-l precede,
cu toate că e noapte.
9
Lucrează tainic curgerea meree
şi-n pâinea vie, viaţă să ne deie,
cu toate că e noapte.
10
Făpturile din apa-aceasta toate
să bea pe întuneric sunt chemate,
deoarece e noapte.
11
Acel izvor de viaţă ce-l tânjesc
în pâinea aceasta vie-l dibuiesc,
cu toate că e noapte.
Izvoru-acela pururea se-ascunde,
dar bine-l ştiu ce taină poartă-n unde,
cu toate că e noapte.
2
Nu-i ştiu obârşia, căci obârşie n-are,
dar ştiu că totul dintru el răsare,
cu toate că e noapte.
3
Şi ştiu că mai frumos nici nu se poate
şi că din el se-adapă-n lume toate,
cu toate că e noapte.
4
Că nu-i nimic ce de pământ ar ţine,
nici vad prin el, o ştiu la fel de bine,
cu toate că e noapte.
5
Nu-i limpezimea lui nicicând umbrită
şi orice rază-i de la el pornită,
cu toate că e noapte.
6
Eu ştiu că-n îndoita-i unduire
se scaldă cer, infern şi omenire,
cu toate că e noapte.
7
Că valul ce-i din sânul lui născut
e-atotputernic, bine-am priceput,
cu toate că e noapte.
8
Iar valul ce din două guri purcede*
ştiu bine că nici una nu-l precede,
cu toate că e noapte.
9
Lucrează tainic curgerea meree
şi-n pâinea vie, viaţă să ne deie,
cu toate că e noapte.
10
Făpturile din apa-aceasta toate
să bea pe întuneric sunt chemate,
deoarece e noapte.
11
Acel izvor de viaţă ce-l tânjesc
în pâinea aceasta vie-l dibuiesc,
cu toate că e noapte.
*Aluzie la dogma catolică a dublei procesiuni: Duhul Sfânt purcede de la Tatăl şi de la Fiul (filioque).
"Iubirea divină arde inima sfântului Ioan al Crucii, dar îi păstrează inima profund umană. Chiar am putea spune că puţini sfinţi au fost la fel de sensibili că sfântul Ioan al Crucii. Şi poate că din această cauză puţini sfinţi au arătat cu atâta forţă cât de geloasă este iubirea divină, cât de mult ea pretinde, pentru a se exersa pe deplin, o golire absolută, un vid. [...] iubirea divină nu distruge, ci purifică, pentru a permite sensibilităţii să fie şi mai mult ea însăşi.
Sfântul Ioan al Crucii este, într-adevăr, mai mult decât oricare altul, marele poet al iubirii - al iubirii divine, bineînțeles. Dar întrucât iubirea divina nu este rivala iubirii umane, întrucât ea purifică inima omului şi îi permite să meargă până la capătul exigențelor sale proprii, putem spune că sfântul Ioan al Crucii este poetul întregii iubiri adevărate."
Marie-Dominique Philippe
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu