"Potriviri de cuvinte"

Dedicaţie
Ileana Sandu

Uite,
îţi pun în braţe
Primăverile ce vor veni
Şi toate anotimpurile
Care au ars în mine,
Cu cerbii însetaţi
Ce încă-mi sorb din palme
Lumina stelelor
Când mă gândesc la tine.
Îţi las în grijă
Aceste...
Potriviri de cuvinte,
Versuri,
Tristeţi,
Amintiri...

Poartă, TU,
de acum înainte,
Povara acestei iubiri...

ParkeHarrison - Elegy

Cineva
Ileana Sandu

Cineva
Răsuceşte
Bisturie de flăcări
În carnea deja
Sfârtecată de vulturi

Cineva
Scobeşte
Lumina ochilor
Deja văduviţi de lumină

Cineva
Bate cuie
În coşciugul cu lumânări
Arzând pe dinăuntru

Cineva
Mă smulge de lângă tine
Cineva mă cheamă

Ascunde-mă
În sufletul tău
Mi-e teamă de cineva
Mi-e teamă.

Ileana Sandu
S-a născut la 17 martie 1955. Licenţiată în Litere şi Drept. Facultatea de Filologie, secţia Engleză-Franceză “Universitatea Babeş-Bolyai”, Cluj-Napoca (1974-1978) şi Facultatea de Drept din cadrul aceleiaşi universităţi (1978-1983).

Volume publicate: Clepsidre: versuri. Târgu-Mureş: Ed. Tipomur, 1995.-Ediţie bilingvă romană-engleză in traducerea autoarei
Breviar: publicistică. Târgu-Mures: Edipres Tipo, 2004.
Acord final la o poveste neterminată: roman.Târgu-Mures: Editura Ardealul, 2006.

Ambiguitate

(Robert and Shana ParkeHarrison)

Caleaşca pentru fluturi
Nichita Stănescu


Avem prea puţine osii
pentru roata de carne a trupului nostru.
- Unde te duci tu, caleaşcă pentru fluturi?
Unde te duci tu?
...Caleaşca trece prin piaţa cea mare.
Plângând, eu alerg în urma ei.
Iarba o întreb: A trecut pe aicea caleaşca?
Iarba nu-mi răspunde nimica.
Copacii îi întreb: Au aţi văzut vreun fluture în caleaşcă?
Copacii tac şi le cad galbene frunze pe jos.
- Doamne, a fost înaintea mea o caleaşcă?
Cum, Doamne, s-o ajung din urmă?
Ia-te după dâra de sânge, prostule,
îmi raspunse cerşetorul orb.

(Robert and Shana ParkeHarrison)

Tragere la sorţi
Nichita Stănescu

Tragem la sorţi
cu inima smulsă dintr-un străin.
Martorul întreabă: cap sau pajură?
Nici cap nici pajură, raspunde corul antic.
Inimă, pur şi simplu.
Inimă pe toate feţele?
Inimă pe toate feţele!
Şi unde este Omul cu M mare?
Unde să fie? În moarte.
Dacă trageţi la sorţi cu inima lui
unde vreţi să fie?
Omul cu M mare se află în moartea cu m mic.

(Robert ParkeHarrison (1968) - Pollination, 1998)

Schimbarea
Nichita Stănescu

Deodată, am simţit cum renaşte în noi o vorbire ,
şi tremuram cu gurile lipite de ea.
Ce ochi mai trebuie să fi avut şi auzul
când lângă ureche auzirăm o stea.

Cu o aripă lungă, prelungită, tăioasă,
deodată, îngerul ne-a înşirat pe amândoi,
şi astfel înjunghiaţi de aceeaşi durere,
pluteam în aerul vorbirii celei noi.

Cu tot cu noi îşi ridica aripa
părând ne-ngreuiat.
Aproape sângeram pe ascuţişul
unui cuvânt de împărat.

Unde ne zbori, în care înţelesuri,
în ce puţin de trup, măreţ de zeu,
În ce înaltă, nedistinctă de vorbire
din care absentează tu şi eu,
din care tot ce ştim că e, nu este
şi ce nu ştim, pare a fi?...

Undergrowth - Robert and Shana ParkeHarrison

Sursa imaginilor: http://photobucket.com

Gândul veşniciei

"Doamne,
spune-mi care este sfârşitul meu,
care este măsura zilelor mele,
ca să ştiu cât de trecător sunt.
Iată,
timpul vieţii mele este ca o nimica înaintea Ta.
Da, orice om este doar o suflare,
oricât de sigur s-ar ţine!"
    (Ps.39:5-6)

"Doamne, Tu m-ai făcut din ţărână
Şi-n adânc mi-ai turnat veşnicia
Dar, în mine-o făptură păgână,
Zi şi noapte îşi cere simbria.

Nu sunt, Doamne, decât o suflare,
O fiinţă cu multe păcate,
Dar Te caut cu dor şi oftare,
Să-mi dai forma trăirii curate.

Ce aş face eu, singur, pe ape,
Într-o lume de răni şi suspine,
Dacă nu Te-aş simţi pe aproape,
Dacă nu ai fi Tu lângă mine.

Eu sunt: curgerea, aburul, clipa,
Sunt doar lutul, iar Tu eşti Olarul.
Ocroteşte-mă, Doamne, cu-aripa,
Dăltuieşte-mi făptura cu harul!... "

Nicolae Moldoveanu

     "Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veșniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu."

(Ecl. 3:11)

desCumpănire (2)

Iată...

Marin Sorescu

Iată, lucrurile
Sunt tăiate în două,
De-o parte ele,
De-o parte numele lor.

E un loc vast între ele,
Loc de alergătură,
De viaţă.

Iată, tu eşti tăiat în două.
De-o parte tu,
De-o parte numele tău.

Nu simţi câteodată, poate în vis,
Poate lângă vis,
Că peste fruntea ta
Se suprapun alte gânduri,
Peste mâinile tale
Alte mâini?

Cineva te-a înţeles pentru o clipă
Făcând numele tău
Să treacă prin corpul tău,
Sonor şi dureros,
Ca limba de bronz
Prin golul clopotului.

René Magritte -This is Not an Apple

Teamă
Marin Sorescu

Oriunde mă duc
Imi iau trupul cu mine,
Fiindcă n-am unde să-l las.
Mi-l fură pământul,
Cerul si apa.

In fericire, in dragoste,
In tristeţe si durere,
Trebuie să-mi simt mâna si fruntea aproape,
Trebuie să-mi simt inima bătând,
Altfel as fi îngrijorat.

Tremurăm, cum tremurăm,
După pământul trupului nostru,
Neevoluat prea mult,
Din care după fiecare ploaie
Inca mai ies râme...

René Magritte - La Thérapeute

desCumpănire

Boala

Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea ființei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna și stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Şi chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore.
Şi-am cheltuit pe ele o groaza de ani.

Cred ca m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.

Isus Hristos, Apa Vieții

"O persoană care vizitase un fermier din vestul Australiei, unde proprietățile se măsoară în mile pătrate şi nu în acri, l-a întrebat pe fermier ce fac ei pentru a îngrădi oile. Fermierul a zâmbit şi i-a răspuns: "Noi nu ne gândim la îngrădiri. Noi ne bazăm pe fântâni." În locurile unde apa este greu de găsit, animalele vor prefera să rămână acolo unde există o sursă bună de apă.
În sfera religiei, unele persoane se gândesc la îngrădiri - îngrădiri pentru a se separa de alţii sau pentru ca alţii să nu pătrundă în perimetrul lor. Însă fântâna cu "apa vieţii" nu poate fi îngrădită.
Hristos este "izvorul de apă vie", un izvor care nu va seca niciodată."

Lester Troyer (fragment din Sămânţa adevărului)

"... oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete; ba încă apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface în el intr'un izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veșnică." (Ioan 4:14)

Kathy Troccoli - Tell me where it hurts

"- Eşti trist astă-seară, ii spuse pasărea,
văd eu ca eşti trist...
- Nu, nu - răspunse soldatul.
- Şi totuşi pari trist, zise pasărea cea albă,
pari trist.
- Nu, nu sunt trist, răspunse soldatul,
nu, nu.
- Eşti trist astă-seară, văd eu,
ai ceva pe suflet - mai zise
pasărea albă.
- Nu, nu sunt trist - şi lasă-mă-n pace !
se răsti la ea soldatul.
Pasărea se desprinse de pe braţul lui
şi zbură fâlfâind din aripile ei mari
şi albe, foarte albe.
- Unde-o fi plecat pasărea aia cuvântătoare ?
se trezi deodată soldatul, vorbind
singur."

Soldatul și pasărea - Nichita Stanescu

Schaeffer, Francis - Trilogia

Trilogia de Francis Schaeffer

Creştinul si Biserica - A.W.Tozer

   "Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Când turma de oi confuze o ia la vale pe o pantă, o oaie se poate salva numai dacă se separă de celelalte.

Cred că noi evanghelicii facem două greşeli serioase: 1) insistăm asupra unirii, acolo unde ea nu ar trebui să existe şi, 2) creăm despărţiri artificiale acolo unde ele nu se justifică absolut deloc. (Când să te uneşti şi când să te desparţi? această este întrebarea, şi un răspuns corect necesită înţelepciunea lui Solomon.)

Un fapt binecuvântat, pe care nu trebuie să-l uităm niciodată, este unitatea organică, în Cristos, a tuturor credincioşilor adevăraţi.
Aflându-ne în interiorul Bisericii, şi noi suntem probabil la fel de conştienţi de greşelile ei ca oricare persoană din afară. Şi, totuşi, credem în ea, oriunde se manifestă ea într-o lume a întunericului şi a necredinţei.
Biserica se găseşte oriunde Duhul Sfânt a adunat împreună câteva persoane care au crezut în Cristos şi au fost mântuite, care se închină lui Dumnezeu în duh şi nu fac compromisuri cu lumea şi cu carnea. Se poate că, de nevoie, membrii Bisericii sunt împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului şi sunt separaţi între ei de distanţe şi împrejurări, dar în fiecare membru adevărat al ei există instinctul de casă şi dorinţa oilor după staul şi după păstor. Să se ofere câtorva creştini adevăraţi o cât de mică şansă şi ei se vor aduna împreună, organizând şi planificând întâlniri regulate pentru rugăciune şi închinare. La aceste întâlniri se va vorbi din Scriptură, vor frânge pâinea împreună, într-o formă sau alta, potrivit luminii lor, şi vor încerca să vestească celor nemântuiți Evanghelia mântuitoare.
Asemenea grupuri sunt celule în Trupul lui Cristos şi fiecare dintre ele este o biserică adevărată, o parte reală a Bisericii mai mari. În şi prin intermediul acestor celule Îşi face Duhul Sfânt lucrarea pe pământ. Oricine dispreţuieşte biserica locală dispreţuieşte Trupul lui Cristos.
Biserica are încă un cuvânt de spus. "Porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge" Matei 16:18"

Aiden Wilson Tozer (1897 -1963) - God Tells the Man Who Cares 

Ignaţiu de Loyola

  Anthony de Mello

       "Misticul Ignaţiu de Loyola a trăit în secolul XVI.
El a povestit ca în momentul convertirii sale nu a avut parte de nici un îndrumător spiritual, aşa că Domnul însuşi l-a învăţat, la fel cum îi predă profesorul unui elev.
Odată, el a declarat că chiar dacă toate Scripturile ar fi distruse, el ar continua să creadă în adevărul lor, căci Cel de la care a învăţat acest adevăr a fost Domnul însuşi.
Creştinul:
Din păcate, în viaţa mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat să mă ajute. Mi-au băgat în cap învăţăturile cu atâta insistenta încât am ajuns să nu iţi mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodată ca Tu însuți ai putea fi maestrul meu, căci ei mi-au repetat încontinuu: "Noi suntem singurii tăi ghizi. Cine ne asculta pe noi îl asculta pe El".
Nu ei sunt însă de condamnat, ci eu pentru că mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tăcere, curajul de a descoperi singur, răbdarea de a aştepta momentul potrivit și încrederea ca odată, când mă voi aştepta mai puţin, Tu vei rupe tăcerea şi mi te vei revela." (din volumul Cântecul păsării)

" Ură religioasă "

Un turist s-a adresat ghidului:
- Cred că eşti mândru de oraşul tău. Am fost cu deosebire impresionat de numărul mare de biserici din el. Probabil că cei de aici îl iubesc foarte mult pe Dumnezeu.
- Hm, i-a răspuns ghidul cu cinism, este posibil să-l iubească pe Dumnezeu, dar este sigur că se urăsc unii pe alţii.

Anthony de Mello

"Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-l vede?" 1Ioan4:20

Lumina din faptele noastre

# Voi sunteti lumina lumii. O cetate asezata pe un munte, nu poate sa ramana ascunsa. (Mat.5:14)

# Si oamenii n'aprind lumina ca s'o puna sub obroc, ci o pun in sfesnic, si lumineaza tuturor celor din casa. (Mat.5:15)

# Tot asa sa lumineze si lumina voastra inaintea oamenilor, ca ei sa vada faptele voastre bune, si sa slaveasca pe Tatal vostru, care este in ceruri. (Mat.5:16)




#Caci roada luminii sta in orice bunatate, in neprihanire si in adevar. (Efes.5:9)

"Kathy Troccoli ( 24, 1958)
is a contemporary Christian singer, author, and speaker."

"Iată, Eu voi face un drum prin deşert!"

"Iată, voi face ceva nou, şi-i gata să se întâmple:
să nu-l cunoaşteţi voi oare? 

Voi face un drum prin pustie, şi râuri în locuri secetoase." 

(Isa.43:19)

Kathy Troccoli – He Will Make A Way

Foşnet de aripi. Albastru

Aripi
Paul van Ostaijen

Noaptea păsări urcă înalt

deasupra viţei sălbatice.

Împovărate de spaime, grave, aripile

bat

în amurg.

Foşnet de ramuri

multiplicat şi scurt

deşteaptă aripile

pentru o clipă

incognoscibile spaţii.

Spaţiul e dens

de foşnetul

aripilor.

          Paul van Ostaijen ( 1896 -1928), poet și eseist belgian de limbă flamandă, iniţiatorul liricii expresioniste in Belgia.

          "Fidelă peisajului plan al ţării sale, cu imense ceruri halucinante şi irizări de lumină tăioasă, poezia lui Van Ostaijen e muzicală, fără reliefuri curgând monoton şi teluric. Expresionismul său e interior şi conţinut. ...lipsa de spectaculozitate a naturii, dispoziţia ei liniară invită la crearea unui ''metapeisaj" unde elementul esenţial e halo-ul enigmatic. Poezia sa exprimă spiritul peisajelor, sinuoasele drumuri nocturne ale fiinţelor şi lucrurilor, existenţa omului între coordonate fantastice, între semnificaţii tăinute de suprafaţa înşelătoare. Revolta şi resemnarea ostilă se îngâna în poemele lui cu o angoasă ontologică devenită, îndeosebi în ultima parte a vieţii sale, tonalitatea afectivă esenţială, permanentă, mai presus de fluctuaţiile stărilor de spirit . Un arrière-goût, sau o tentă de verde întunecat au toate cuvintele lui, până şi cele mai vii, mai colorate, mai exultante. Şi totuşi printre aceste cuvinte circulă un sentiment de tandreţe umană stinsă, un fluid emoţional abia perceptibil uneori, alteori învăluitor ca o boare atlantică."

A.E. Baconsky

Rugă improvizată

Casa mea-i în câmpie şi nu-i niciodată închisă
e frig în casa mea
vântul suflă asupra luminii şi-o ucide
zăpada se-nvolbură şi iscă un cântec mai rece
în casa mea
câmpie-n câmpie
copil încerc să mă ascund nu sunt unghere
unde să pot tremura
pustie e casa.
Voi lua PAHARUL acesta al Domnului
ca pe un fel de fericire
fie şi-amar paharul -
el ce e uşă spre cele cărora nici o uşă nu le pune hotar -
îl sustrag de la buzele mele
alunecă dintre degetele-mi infantile
se sparge.
Astfel e pustiul casei mele.
Pustiul casei mele e-atât de mare
fără bucurii şi tristeţi
e fără margini
nu infinit
eu sunt mingea de joc a malignelor
animale ce disperă plângând
când calea spre Dumnezeu e Dumnezeu însuşi
VĂD ÎN FIECARE UNDĂ MÂNA LUI DUMNEZEU
care creează legătura
şi mă înalţă la rugă tăcută
în faţa mării mute şi-a urletului lucrurilor
care nu fac zgomot.
PE DUMNEZEU SĂ-L IMPLOR ca să-mi întindă paharul
ce nu se refuză
îmi lunecă din mâini
sunt copleşit de nelinişti şi-acest fapt neştiut îmi scapă.
Mâhnirea nu-i totuşi atât de grea încât s-o culeg orbeşte
în ignoranţa bucuriei şi mâhnirii.
Fug iarăşi de la unitate spre dualitate.
Astfel zăpada se va putea învolbura iscând
un cântec mai rece
în casa mea care nu e o casă
cu toate că e casa MEA
astfel vântul urlă în câmpia închisă
în centrul câmpiei.
Ştiu că aceste cuvinte sunt clară noţiune
pentru mine
şi pentru cei ce nu-s niciodată închişi şi caută-ntr-una.
Astfel bombănitul acesta inert se preface în piatră-ascuţită
şi pietrele-ascuţite se prefac în pâini înmiresmate în timp ce
SE ÎMPLINEŞTE MINUNEA.

(William Degouve de Nuncques) 

Satul

Liliac nocturn

respiraţia ta nu atârnă de respiraţiile altora

ci tu cuprinzi acestea toate satul

şi lumea pe vreme de noapte în toate casele

o singură lumină - poate de la preot -

şi-n lungul drumului o vacă întârziată.

La cotitura fluviului şi-a drumului

apare golul satului

încât ai spune că o navă e ancorată

pentru un scurt popas.

În jurul zăgazului murmură

apa întunecată

închis

stranie ca un asasinat fără ţipăt.

Tu ştii că nu există bolţi

în care să poţi intra

ca la tine acasă.

Te loveşti pretutindeni de suprafaţa lucrurilor

oglindă a singurătăţii tale

compendiu al scurtei tale călătorii.

(René Magritte, La Bonne Aventure 1919)


Cântec de leagăn pentru adulţi

Când se va întoarce omul nisipurilor

- dar iată nu mai vine -

ne vom duce să dormim şi să visăm

un vis

care nu se visează niciodată.

cine şi-a pus zăvorul

doarme un somn adânc.

                                                    (William Degouve de Nuncques , 1911)

Mit

O mână înaltă în noapte

ea precede noaptea

pentru că noaptea nu e decât albastrul acesta

de la capătul ochilor mei

şi-n faţa nopţii albastre lunecă un porumbel alb.

Dacă ochii tăi zăresc dintr-o dată pe drum

un iepure alb lunecând - fii cu băgare de seamă

el îţi aduce viaţa

de pe o scara pe alta

şi tu nu ştii, nu ştii

ce sens pot avea toate acestea.

(René Magritte - The Large Family, 1963)

Sursa imaginilor: thebluelantern.blogspot.com

Acel adevăr

"Vai de ei, pentru că fug de Mine!
Pieirea vine peste ei, pentru că nu-Mi sunt credincioşi!
Aş vrea să-i scap, dar ei spun minciuni împotriva Mea!"
(Osea.7:13)

...ca o turturică proastă, fără pricepere..."

Osea 7:11

"Nu strigă către Mine din inimă, ci se bocesc in aşternutul lor..."

(Osea.7:14)

"Veniţi, să ne întoarcem la Domnul!
Căci El ne-a sfâşiat, dar tot El ne va vindeca; El ne-a lovit, dar tot El ne va lega rănile.
El ne va da iarăşi viaţa in două zile; a treia zi ne va scula, si vom trăi înaintea Lui.
Să cunoaştem, să căutăm să cunoaştem pe Domnul!
Căci El se iveşte ca zorile dimineţii,
şi va veni la noi ca o ploaie, ca ploaia de primăvară, care udă pământul!"

Osea 6:1-3

"Adevărul care îi face pe oameni liberi este în cea mai mare parte adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă." Herbert Agar

Ta panta rei...

(Picture editing and compilation by Frenz, music by Max Folmer)

" Când privesc cerurile - lucrarea mânilor Tale - luna şi stelele pe care le-ai făcut,
îmi zic: „Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?"

( Psalmul 8 : 3-4)

Sufletul meu este în mâinile Tale

"Întoarce-ţi Faţa spre mine, şi ai milă de mine, 

după obiceiul Tău faţă de cei ce iubesc Numele Tău!"

(Ps. 119:132)

"Why Me, Lord" -The Gaither Vocal Band

Why me, Lord

Kris Kristofferson

Why me, Lord? What have I ever done,

to deserve even one, of the pleasures I’ve known?

Tell me, Lord, what did I ever do, that was worth loving You,

or the kindness You’ve shown?

Lord, help me, Jesus,

I´ve wasted it, so help me, Jesus, I know what I am.

Now that I know, that I’ve needed You,

So help me, Jesus, my soul’s in Your hands.

Try me, Lord, if You think there’s a way,

I could ever repay, all I´ve taken from You.

Maybe, Lord, I could show someone else,

What I’ve been through myself, on my way back to You.

Lord, help me, Jesus,

I’ve wasted it, so help me, Jesus, I know what I am

Now that I know, that I’ve needed You,

So help me, Jesus, my soul’s in Your hands.

Now that I know, that I´ve needed You,

So help me, Jesus, my soul’s in Your hands.

Nu renunţa la speranţa!

Scaunul gol

Autor: Rabi Nahman
Editura: Sapientia
 
... o carte pentru buzunar(ul de la piept) 


       Din înţelepciunea maestrului tradiţiei hasidice Rabi Nahman din Breslov:
 
        "Nu-ţi pierde niciodată speranţa! Niciodată! Pe calea spirituală îţi este interzis să renunţi la speranţă!

(LM II:78)

        Indiferent cât de mult te-ai îndepărtat de Dumnezeu, a reveni pe calea cea dreaptă este întotdeauna posibil. Acceptă, prin urmare, că nu există nici un loc în care să te ascunzi pentru a fi disperat.

(IRN#3)

        Nu deznădăjdui niciodată în rugăminţile, rugile sau strigătele tale către Dumnezeu. Perseverează până când vei reuşi; până când Apropierea de care îţi este atât de dor va fi a ta.

(Tz.#565)

        Dacă crezi că poţi să greşeşti, crede şi că poţi remedia. Dacă crezi că poţi să răneşti, crede şi că poţi vindeca.

(LM ÎI:112)

        Adu-ţi mereu aminte: Lucrurile pot să meargă de la foarte rău la foarte bine... într-o clipită."

Depresia - o formă a mâniei

Old Man in Sorrow - Vincent van Gogh

Înțeleptul Rabi Nahman spunea:

"Nu confunda o inimă frântă de durere cu tristeţea sau depresia. Depresia este o formă de mânie, o revoltă împotriva lui Dumnezeu pentru că nu ţi-a dat ceea ce ţi-ai dorit. Atunci când inima ta se căieşte este asemeni unui copil ce plânge pentru că părintele lui e departe.''
(IRN#41,42)

"Când eşti fericit este uşor să te aşezi şi sa te rogi cu o inimă spăşită. Dar când eşti deprimat, a te izola şi a vorbi cu Dumnezeu este ceva foarte greu de realizat.

Iată de ce a fi fericit este atât de important, încât merită chiar să ne "forţăm" să fim fericiţi, dacă este necesar."
(IRN#20)

"Evită depresia cu orice preţ! Este rădăcină tuturor bolilor şi suferinţelor."
(LM II:24)

(Rabi Nahman - Scaunul gol - Pentru regăsirea speranţei şi bucuriei )

Destinat eternităţii

    


            
  Cui ii dăruieşti primele gânduri când te trezeşti din somn? ...primul cuvânt? Dar privirea? Ridică-ţi ochii spre cer in zorii fiecărei zile, aminteşte-ţi că ai fost creat pentru eternitate, ca eşti preţuit si iubit de Dumnezeul Cel veşnic şi inima ta se va bucura de pace întreaga zi.
     Dintre sfaturile înţeleptului Rabi Nahman, "pentru regăsirea speranţei şi bucuriei", am ales pentru tine, suflet drag, oricine ai fi tu cel care citeşti:

              "A trăi în armonie "
        Pentru Rabi Nahman, a trăi în armonie desemna trezirea spirituală - însemna a fi conștient de caracterul tranzitoriu al acestei lumi şi de cel etern al celei ce va să vină.
        Într-una din zile, în timp ce ședea la fereastra casei sale ce dădea înspre piață, Rabi Nahman a zărit pe unul dintre adepții săi alergând.
        ”Te-ai uitat la cer în dimineața asta?” l-a întrebat Rabi.
        ”Nu, Rabi. Nu am avut timp.”
        ”Crede-mă, fiule, în 50 de ani, tot ceea ce vezi tu aici va dispărea. Aici va fi un alt târg - cu alți cai, alte maşini, cu oameni diferiți. Eu nu voi mai fi aici şi nici tu. Prin urmare, ce poate fi atât de important încât să nu ai timp să privești cerul?”

(Scaunul gol - Pentru regăsirea speranței şi bucuriei de Rabi Nahman)

       "De aceea aşa vorbeşte Domnul: "Dacă te vei lipi iarăşi de Mine, iţi voi răspunde iarăşi, şi vei sta înaintea Mea; dacă vei despărţi ce este de preţ de ce este fără preţ, vei fi ca gura Mea. Ei să se întoarcă la tine, nu tu să te întorci la ei!" Ier.15:19

Ploaie pentru imPuritatea din noi

„Inima își cunoaște necazurile,
și nici un străin
nu se poate amesteca în bucuria ei.”

Prov. 10:14

Libertatea alegerii

Georgia O'Keeffe - Black Cross

"Vieţuim cu toţii în timp-spaţiu la pragul Eternităţii Împărăţiei Iubirii lui Dumnezeu.
Ni se face onoarea ca libertatea sa ne fie luată în serios."
Ioan Alexandru

"Voi aţi fost chemaţi la libertate, fraţilor,
dar nu folosiţi libertatea pentru fire,
ci, în dragoste, slujiţi-vă unul pe altul."

Gal. 5:13 (NTR)