Iată...
Marin Sorescu
Iată, lucrurile
Sunt tăiate în două,
De-o parte ele,
De-o parte numele lor.
E un loc vast între ele,
Loc de alergătură,
De viaţă.
Iată, tu eşti tăiat în două.
De-o parte tu,
De-o parte numele tău.
Nu simţi câteodată, poate în vis,
Poate lângă vis,
Că peste fruntea ta
Se suprapun alte gânduri,
Peste mâinile tale
Alte mâini?
Cineva te-a înţeles pentru o clipă
Făcând numele tău
Să treacă prin corpul tău,
Sonor şi dureros,
Ca limba de bronz
Prin golul clopotului.
Iată, lucrurile
Sunt tăiate în două,
De-o parte ele,
De-o parte numele lor.
E un loc vast între ele,
Loc de alergătură,
De viaţă.
Iată, tu eşti tăiat în două.
De-o parte tu,
De-o parte numele tău.
Nu simţi câteodată, poate în vis,
Poate lângă vis,
Că peste fruntea ta
Se suprapun alte gânduri,
Peste mâinile tale
Alte mâini?
Cineva te-a înţeles pentru o clipă
Făcând numele tău
Să treacă prin corpul tău,
Sonor şi dureros,
Ca limba de bronz
Prin golul clopotului.
Teamă
Marin Sorescu
Oriunde mă duc
Imi iau trupul cu mine,
Fiindcă n-am unde să-l las.
Mi-l fură pământul,
Cerul si apa.
In fericire, in dragoste,
In tristeţe si durere,
Trebuie să-mi simt mâna si fruntea aproape,
Trebuie să-mi simt inima bătând,
Altfel as fi îngrijorat.
Tremurăm, cum tremurăm,
După pământul trupului nostru,
Neevoluat prea mult,
Din care după fiecare ploaie
Inca mai ies râme...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu