"Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Când turma de oi confuze o ia la vale pe o pantă, o oaie se poate salva numai dacă se separă de celelalte.
Cred că noi evanghelicii facem două greşeli serioase: 1) insistăm asupra unirii, acolo unde ea nu ar trebui să existe şi, 2) creăm despărţiri artificiale acolo unde ele nu se justifică absolut deloc. (Când să te uneşti şi când să te desparţi? această este întrebarea, şi un răspuns corect necesită înţelepciunea lui Solomon.)
Un fapt binecuvântat, pe care nu trebuie să-l uităm niciodată, este unitatea organică, în Cristos, a tuturor credincioşilor adevăraţi.
Aflându-ne în interiorul Bisericii, şi noi suntem probabil la fel de conştienţi de greşelile ei ca oricare persoană din afară. Şi, totuşi, credem în ea, oriunde se manifestă ea într-o lume a întunericului şi a necredinţei.
Biserica se găseşte oriunde Duhul Sfânt a adunat împreună câteva persoane care au crezut în Cristos şi au fost mântuite, care se închină lui Dumnezeu în duh şi nu fac compromisuri cu lumea şi cu carnea. Se poate că, de nevoie, membrii Bisericii sunt împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului şi sunt separaţi între ei de distanţe şi împrejurări, dar în fiecare membru adevărat al ei există instinctul de casă şi dorinţa oilor după staul şi după păstor. Să se ofere câtorva creştini adevăraţi o cât de mică şansă şi ei se vor aduna împreună, organizând şi planificând întâlniri regulate pentru rugăciune şi închinare. La aceste întâlniri se va vorbi din Scriptură, vor frânge pâinea împreună, într-o formă sau alta, potrivit luminii lor, şi vor încerca să vestească celor nemântuiți Evanghelia mântuitoare.
Asemenea grupuri sunt celule în Trupul lui Cristos şi fiecare dintre ele este o biserică adevărată, o parte reală a Bisericii mai mari. În şi prin intermediul acestor celule Îşi face Duhul Sfânt lucrarea pe pământ. Oricine dispreţuieşte biserica locală dispreţuieşte Trupul lui Cristos.
Biserica are încă un cuvânt de spus. "Porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge" Matei 16:18"
Ignaţiu de Loyola
Anthony de Mello
"Misticul Ignaţiu de Loyola a trăit în secolul XVI.
El a povestit ca în momentul convertirii sale nu a avut parte de nici un îndrumător spiritual, aşa că Domnul însuşi l-a învăţat, la fel cum îi predă profesorul unui elev.
Odată, el a declarat că chiar dacă toate Scripturile ar fi distruse, el ar continua să creadă în adevărul lor, căci Cel de la care a învăţat acest adevăr a fost Domnul însuşi.
Creştinul:
Din păcate, în viaţa mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat să mă ajute. Mi-au băgat în cap învăţăturile cu atâta insistenta încât am ajuns să nu iţi mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodată ca Tu însuți ai putea fi maestrul meu, căci ei mi-au repetat încontinuu: "Noi suntem singurii tăi ghizi. Cine ne asculta pe noi îl asculta pe El".
Nu ei sunt însă de condamnat, ci eu pentru că mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tăcere, curajul de a descoperi singur, răbdarea de a aştepta momentul potrivit și încrederea ca odată, când mă voi aştepta mai puţin, Tu vei rupe tăcerea şi mi te vei revela." (din volumul Cântecul păsării)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu