Caleaşca pentru fluturi
Nichita Stănescu
Avem prea puţine osii
pentru roata de carne a trupului nostru.
- Unde te duci tu, caleaşcă pentru fluturi?
Unde te duci tu?
...Caleaşca trece prin piaţa cea mare.
Plângând, eu alerg în urma ei.
Iarba o întreb: A trecut pe aicea caleaşca?
Iarba nu-mi răspunde nimica.
Copacii îi întreb: Au aţi văzut vreun fluture în caleaşcă?
Copacii tac şi le cad galbene frunze pe jos.
- Doamne, a fost înaintea mea o caleaşcă?
Cum, Doamne, s-o ajung din urmă?
Ia-te după dâra de sânge, prostule,
îmi raspunse cerşetorul orb.
Tragere la sorţi
Nichita Stănescu
Tragem la sorţi
cu inima smulsă dintr-un străin.
Martorul întreabă: cap sau pajură?
Nici cap nici pajură, raspunde corul antic.
Inimă, pur şi simplu.
Inimă pe toate feţele?
Inimă pe toate feţele!
Şi unde este Omul cu M mare?
Unde să fie? În moarte.
Dacă trageţi la sorţi cu inima lui
unde vreţi să fie?
Omul cu M mare se află în moartea cu m mic.
(Robert ParkeHarrison (1968) - Pollination, 1998)
Schimbarea
Nichita Stănescu
Deodată, am simţit cum renaşte în noi o vorbire ,
şi tremuram cu gurile lipite de ea.
Ce ochi mai trebuie să fi avut şi auzul
când lângă ureche auzirăm o stea.
Cu o aripă lungă, prelungită, tăioasă,
deodată, îngerul ne-a înşirat pe amândoi,
şi astfel înjunghiaţi de aceeaşi durere,
pluteam în aerul vorbirii celei noi.
Cu tot cu noi îşi ridica aripa
părând ne-ngreuiat.
Aproape sângeram pe ascuţişul
unui cuvânt de împărat.
Unde ne zbori, în care înţelesuri,
în ce puţin de trup, măreţ de zeu,
În ce înaltă, nedistinctă de vorbire
din care absentează tu şi eu,
din care tot ce ştim că e, nu este
şi ce nu ştim, pare a fi?...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu