Cântec de bucurie
de Ileana Mălăncioiu
Cântec de bucurie
Pereche cu îngerul meu de pază
urcasem pe arcă numai perechi
şi trecusem urgia şi eşuasem
în ţinutul acela străvechi
în care oamenii îşi puneau dorinţele
în măruntaiele păsărilor
şi în pămînt ca seminţele.
Acolo tu îmi aduceai pe furiş ouă de vrabie
pentru masa de dimineaţă
şi lapte de cuc pentru seară
şi bucurie pentru toată viaţa
şi mai ales multă tristeţe
pentru ce nu putea ţine
pînă la bătrîneţe.
Totul se petrecea în mare taină
ne trezeam că peste noapte au înflorit gutuii
vrăbiile nu ştiau cînd le furai ouăle
noi nu ştiam că răpitoarele îşi scoteau puii
pe-acoperişul nostru, ne bucuram
de pămîntul pe care eşuasem
şi de cerul sub care-aşteptam.
20 iunie 2009
Eşecul ca o umbra...
Etichete:
i.malancioiu,
nostalgie,
poezie
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu