Doamne, Tu ştii

Psalm
(Ps. 139: 1-2)

Doamne, Tu mă cercetezi de-aproape
Şi-mi cunoşti adâncile, sufleteştile ape...
Ştii când ispitele înfrâng zăgazurile,
Ştii toate bucuriile şi toate necazurile,
Ştii cântecul, dorul şi visele,
Ştii amintirile mele, ucisele,
Ştii piscurile înalte şi căile,
Ştii gheţurile şi văpăile.
Ştii când mă arde trufia
Tăgăduindu-Ţi Cerul şi sfidând Veşnicia;
Ştii când fărădelegea m-apăsă
Ca o pâclă amară şi deasă;

Ştii când mă urc şi când mă prăbuşesc
În neputinţa omului firesc.
Încotro mă voi duce departe de Tine?
La cine voi alerga, Doamne, la cine?
........................................................
N-am tihnă, n-am puteri, n-am adăpost
Sunt doar o biată navă fără rost
Ce-alunecă-ncărcată de păcate
Pe valurile vieţii zbuciumate...

Doamne, Tu mă cercetezi de-aproape:
Nu lăsa întunericul să mă îngroape.
Răpeşte-mă , Doamne, păcatului,
Pune piedici Vrăjmaşului, blestematului,
Strecoară-mi în suflet luminile,
Aprinde-mi dragostea, înfloreşte-mi grădinile,
Şi `nalţă-mă, Doamne, şi creşte-mă,
Cu naşterea a doua înnoieşte-mă,
Să-ţi pot cânta slavă cu îngerii,
Chiar şi-n valea aceasta a plângerii...

Simion Cubolta