Lehamite
de Florin Lăiu
Trudim pe o planetă de păcate...
O moarte vie stăruie în toate
Şi ne grăbim spre ținte ce nu știm,
Spre-al lumii obosite țintirim,
Înfometați de milă şi dreptate.
Dacă ţi-e sete, apa nu e apă,
Aerul lumii pute şi înţeapă.
Avem în schimb minciună şi-alte boli,
- Ospiciu sferoid între doi poli! -
Poftim şi adaptează-te sau crapă.
Sărmană lume, veștedă grădină,
Coșmar apocaliptic de rugină
Şi de tăciune-n pâine şi de jar ;
În loc de ploaie, un potop amar
Şi niciodată pace şi lumina...
Se fură pe amiază şi se minte.
Totul e strâmb, dar mergem înainte
Şi nimeni nu întreabă până când.
Toţi oamenii se cumpăr şi se vând,
Şi angrenajul merge într-un dinte.
Mai cocoșați din zi în zi ne-ntoarcem,
Chiar nopţile de orice vis le stoarcem,
Totu-i drăcesc, nici sfântul nu e sfânt
Şi vreţi să mai rămânem pe pământ,
Să-i recoltăm ciulinii şi să-i toarcem!
Să vină Domnul să ne dea salvare,
Să pună iar planetă pe picioare.
Şi fiindcă ea nu-i singurul bolnav,
Şi nu doar trupul nostru este sclav,
Să toarne-n suflet Duh de vindecare
"Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufere durerile nasterii." Rom. 8:22
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu