Teama de dor

"Trebuie un mare efort să suspenzi o legătură intrată în obişnuinţă; ea continuă în ciuda oricărei împotriviri; indispoziţia, nemulţumirea, mânia nu sunt în stare de nimic; supravieţuieşte chiar dispreţului, chiar urii." 

J.W. Goethe

Rugă către Isus Cristos

Leonida Lari

 

 Sfinte Isuse Cristoase, 

 Sufletu-n mine plânge,

 Tu ai învins o lume, 

 Eu nu o pot învinge. 

 Iat-o îmi iese-n cale

 În ispitiri artistă

 Şi-mi retrezeşte-n sânge

 Dragostea mea cea tristă. 

 Sfinte Isuse Cristoase,

 Sufletul plânge-n mine,

 Tu ai învins o lume,

 Eu nici măcar pe sine.

 Lasă lumina-ţi mare

 Peste plecata-mi frunte,

 Să mă despart de toate

 Într-o chilie-n munte. 

 Să nu mai poată nimeni 

 Să îţi întindă vina

 Peste-acest foc pe care

 Nu l-a născut ţărâna. 

 Peste-acest foc de taină

 Care mă ţine-n fire

 Să-mi mai port trupul, bietul,

 Către o mânăstire.

 Sfinte Isuse Cristoase,

 Lumea mereu mă cheamă,

 Teamă nu-mi e de moarte,

 Însă de dor mi-e teamă. 

 Vine pe neaşteptate 

 Şi se prelinge-n minte

 Şi mă strămută alene 

 Înspre lumeşti cuvinte.

 Sfinte Isuse Cristoase,

 Lasă-ţi în mine roua,

 Să te întâmpin albă

 Către venirea a doua.

Sursa imaginii: www.flickr.com

Somn adânc

" Când în tot mai multe biserici locale se va aprinde 

focul pasiunii pentru Dumnezeu şi al compasiunii pentru oameni, 

vom experimenta trezirea."

Vasile Alexandru Taloş

 "The Church of Marissel" - Jean-Baptiste-Camille Corot

    "La ora aceasta tristă, lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau".
   Biserica luptătoare şchioapătă şi e luată în râs şi numită impotentă, în fiecare an folosim munţi de hârtie şi râuri de cerneală ca să retipărim scrierile unor oameni demult morţi, în timp ce Duhul Sfânt, care e viu, caută oameni care să fie gata să calce sub picioarele lor ştiinţa lor, să spargă balonul umflat al egoismului lor, şi să recunoască deschis că deşi au ochi sunt totuşi orbi. Astfel de oameni, cu preţul inimii zdrobite şi al lacrimilor vărsate, caută să primească uleiul sfânt al doctoriei pentru ochi, care se cumpără numai cu preţul recunoaşterii sărăciei sufleteşti.
   Cu mulţi ani în urmă un predicator a pus acest semn în faţa bisericii: „Biserica aceasta va avea ori o trezire ori o înmormântare!" Aşa o disperare îi place lui Dumnezeu, deşi iadul se înfurie. Nebunie, spuneţi? Exact! O biserică rece n-ajută la nimic. E nevoie de oameni îmbătaţi de Duhul Sfânt. Vrea Dumnezeu prea mult? Au fost Wesley, Whitefield, Finney, Hudson Taylor ediţii speciale de predicatori? Nu. Dacă citesc bine cartea Faptelor Apostolilor, aceasta era norma obişnuită cândva."

Leonard Ravenhill >> "De ce întârzie trezirea?"

..

Sursa imaginii: http://www.wikigallery.org

Blog de eVanZeList

"Vanitas vanitatum et omnia vanitas"

Val spart
 de Nicolae Popovici
 
 Se frânge, se-ncheagă
 În formă oloagă,
 Se-mprăştie şuie.
 În stropi de cucuie
 Trosneşte, plesneşte
 A moarte de peşte,
 Lăsând ca sub roate
 Largi urme spumate.
 
 Talazuri sucite din şale,
 Maluri sătule de bale,
 Nălucă lehuză,
 Săltând ca surâsul pe buză,
 Pocnet de fleaşcă
 Ce aeru-mproaşcă;
 Ulei şi oglindă,
 Mofluză sticlindă,
 Curat şi scursoare,
 Sălcie melasă

 De apă şi soare... 

"...întreaga Lege se poate rezuma la aceasta: Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți!

     Însă dacă voi vă faceți rău unul altuia și vă mâncați între voi, aveți grijă să nu vă distrugeți unii pe alții!

 Galateni 5:14-15

Sursa imaginii: http://www.flickr.com

Să nu uităm

"Să veghem unii asupra altora, 

ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune."

Evrei 10:24

 

Niciodată

de Adrian Păunescu

Un cântec nu-i nimic în lumea asta

Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci

Când el cu o iluzie nu umple

Ghiozdanele copiilor săraci.

Destul cu-atâtea găşti aristocrate

Ce caută şi-n cântece câştig

Un cântec nu-i nimic dacă nu face

Mai cald în casele în care-i frig.

Niciodată, niciodată

Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.

Dezmoşteniţii-şi caută o cale

Nenorociţii trec cu paşii grei

Nu ne putem închide-n cabinete

Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase

Popoare mor şi indivizi decad

Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă

A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cântecele noastre

Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot

Noi pentru cei săraci şi fără şanse

Suntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână

Din tot ce-am pătimit la focul mic

Un vers, o spovedanie, un cântec

De partea celor care n-au nimic.

Niciodată, niciodată / Să nu uităm de cei mai trişti ca noi ...

   
Octavian Bud

http://www.flickr.com

Vindecaţi prin rănile Lui

"Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,
zdrobit pentru fărădelegile noastre. 

Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El,
şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi. [...] 

Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor."

Isaia 53:5-6

 

Strigătul arăturii

Gusti Raţiu

        Tată,

        Mi-ai arat inima

        Cum se ară pământul.

        Ai făcut să apară bezna

        Din dosul inimii.

        Ai întors sub brazdă

        Verdeaţa jubilândă

        Sub raza de lumină

        A soarelui de toamnă.

        Ai întors sub glia disperării

        Nădejdile mele

        Şi ai lăsat în lumina zării

        Negrul pesimismului

        Din sufletul meu răvăşit.

        M-ai răstignit.

 

        Mi-ai înfipt în inimă

        Oţelul plugului

        Nedreptelor judecăţi.

        Mi-ai împletit cununa,

        Ca plată pentru rodirea

        Ostenelilor uitate de vreme,

        Cunună de brazde adânci,

        Cunună de brazde negre,

        Împletiri de lacrimi

        Făcătoare de tină.

        Mi-ai săgetat ascunsurile,

        O, Tu, Lumină!

 

        Sunt ca un pământ

        Ce îşi arată goliciunea...

        Întortocheate sentimente

        Mă ispitesc,

        Mă zgâlţâie

        Către mânie,

        Răzbunare,

        Ură.

        Şi păcătoasa mea natură

        Împinge spini prin neagra arătură.

 

        Privind voioasele livezi,

        Ce-şi crapă mugurii în soare,

        Să nu te mire urletul: "Mă doare!

        Sunt numai rană-n palme

        Şi-n picioare,

        Iar coasta Mea

        E-o scăldătoare!"

 

        O, Semănătorule, grăbeşte

        Şi, peste-ntreaga mea rănire,

        Împrăştie bobiţe de iubire,

        Că sunt pământ care  rodeşte!

 

                                         23 noiembrie 1997

Din volumul "În rană" : [versuri] / Gusti Raţiu. - Cluj-Napoca : Risoprint, 2009

Sursa imaginii: http://www.scottshephard.com/

Eretica mâhnire

"Mormăim cu toţii ca nişte urşi, ne văităm ca nişte porumbei,

aşteptăm izbăvirea, şi nu este, aşteptăm mântuirea, şi ea este departe de noi."

Isaia 59:11

Aurel Băeşu - Portret de ţărancă

Când era Dumnezeu mai jos
  de Marin Sorescu
  

 Mai demult era Dumnezeu mai jos,
 Ne vedea mai bine, zicea maica.
 Acum s-a suit sus rău,
 Nu mai are ochi pentru noi.
 Şi ofta.

"Nu, mâna Domnului nu este prea scurtă ca să mântuiască, 

nici urechea Lui prea tare ca să audă, 

ci nelegiuirile voastre pun un zid de despărţire între voi şi Dumnezeul vostru;

păcatele voastre vă ascund faţa Lui şi-L împiedică să v-asculte!

[...] păcatele noastre mărturisesc împotriva noastră;

fărădelegile noastre sunt cu noi şi ne cunoaştem nelegiuirile noastre.

Adevărul s-a făcut nevăzut, şi cel ce se depărtează de rău este jefuit.

Domnul vede cu privirea mânioasă că nu mai este nicio neprihănire.

El vede că nu este niciun om şi Se miră că nimeni nu mijloceşte.

Atunci braţul Lui Îi vine în ajutor, şi neprihănirea Lui Îl sprijină.

Isaia 59:1, 2; 12, 15-16

Sursa imaginii: http://commons.wikimedia.org/ 

Rugă în noapte

 
"Iubesc pe Domnul,   
căci El aude glasul meu, cererile mele."

(Ps.116:1)

 Rugăciune 

de Vasile Voiculescu  

  Părinte, eu, fiu al slavei, copil de suflet dat durerii,  
  ajuns la vârsta  bărbăției,  
  mă-ntorc și moștenirea-mi cer: 
  Dă aripi rugăciunii mele și-nlătură-i din drum străjerii, 
  ca slobodă, până la Tine să urce vămile la cer. 
   
  Nu vreau din curțile-Ți bogate 
  nici avuții, nici strălucire, 
  dă-mi numai dragostea Ta sfântă 
  și dreptul de întâi născut, 
  povățuiește-mă pe cale și prin amara rătăcire, 
  doar voia Ta să-mi fie țintă 
  și Duhul Tău să-l am drept scut. 
   
  Atinge fruntea mea curată cu mirul sfânt al cugetării, 
  să pot s-o 'nalț ca pe-un jertfelnic 
  spre-mpărtășirea tuturor, 
  sădește-n sufletul sălbatic izvorul milei și-al iertării, 
  schimbând pustiul vieții mele 
  în câmp de muncă roditor! 
   
  Și pune-n dreapta-mi slăbănoagă 
  puterea facerii de bine, 
  să fie lucrul mâinii mele un semn al 'naltului Tău tron; 
  trimite harul să-nvieze din nou 
  credința moartă-n mine, 
  cum a-nflorit odinioară toiagul blândului Aaron. 
   
  Pe aspra-mi inimă zguroasă, topită-n focul bunătății, 
  ca peste-un bulgăre de aur spălat și bine aurit, 
  apasă, fără șovăire, adânc pecetia dreptății, 
  cu steaua Ta, nebiruită, să fiu de-a pururi întărit. 
   
  Nu cer cum ai făcut lui Iacob, 
  ca îngerii să mă slujească, 
  dar vreau ca marele Potrivnic în fața mea să dea 'napoi, 
  întreaga răului urzire ca praful să se risipească 
  și-ntreg păcatul vechi să-și piardă împărăția-i peste noi. 
   
  Și dacă vrei ca pe vecie să nu mai uit ce-i bucuria, 
  răsfrânge-n ochii mei de tină o rază din lumina Ta, 
  și pune-mi jar aprins pe buze cum ai făcut lui Isaia, 
  - Cu foc sărută-mă pe gură ca să Te pot apoi cânta.

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

În șagă

  "...nu mai poţi/ Avea încredere oarbă/ În nimeni.
 Să fim atenţi, mai ales,/ Pe cine numim/ Eu."
Marin Sorescu 

 Grigore Alexandrescu: Boul şi viţelul

  de Marin Sorescu

 Auzind că fiul are-un post de vază

 (A ajuns ispravnic pe-o păşune mare)

 Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare

 Şi, pe-aci ţi-e drumul! A plecat să-l vază.

 

 Ţanţos şi mai vesel boul ca oricând

 Pe oricine-n cale îl oprea spunând:

 - Merg chiar la ispravnic! Am un fiu şi eu

 Şi-a ajuns ispravnic... Pe cuvântul meu!

 Unde-l găsesc oare?

 - Ţii la dreapta...

 - Ţiu...

 Şi aşa, spre seară, a ajuns la fiu.

 

 L-a văzut din zare şi-a fugit spre el:

 - Fătul meu... O, doamne! Scumpul meu viţel!...

 Dar când vru să-l pupe (lacrimi avea-n gene),

 Scumpul fiu îi zise: - Lasă! Fără scene!

 - Stai să te văd bine...

 - Vrei să stau tablou?

 - Tii! Te-ai făcut mare...

 - Da. Sunt şi eu bou.

 - Bou! ce bine-mi pare! Verste patruzeci

 Să te văd bătut-am...

 - Bine. Şi când pleci?

 - Satu-ntreg, mătuşa, unchiul cel bătrân,

 Toţi te felicită...

 - Ştiu eu: toţi vor fân.

 - Văd că ai de toate: ce de clăi...

 - Optzeci!

 - ...paie... Unde-i ieslea?

 - Când ziceai că pleci?

 -Oi pleca eu, însă-s obosit...

 -Ştii, tată:

 Du-te acum acasă, vino altădată:

 N-ai nimerit bine... vezi, am multă treabă...

 -Şi să vin la anul?!

 - Ce atâta grabă?

 

 Auzind aceasta, cu mâhnire mare,

 Tatăl-bou îşi puse coada pe spinare,

 A oftat o dată, sufletul să-i iasă,

 Şi călcând ca-n străchini s-a întors acasă.

 

 - Ce-ţi făcea viţelul? l-a-ntrebat Brăzdar,

 S-a făcut bou mare?

 - S-a făcut... măgar.

Să ningă mult...

"Arta este un limbaj deosebit prin care omul încearcă 
să-şi depăşească dificultăţile de comunicare."
Boris Luban-Plozza

 Vorbe, vorbe, vorbe...

de Mircea Ivănescu

Trebuie alese vorbele cu grijă,

vorbele lasă urme - îţi aminteşti

mai târziu de ele - aşa cum şi paşii rămân în zăpadă,

trebuie alese vorbele (însă e uneori atât de uşor

să ştii să aşezi vorbele unele lângă altele

să însemne ceva - ceva ce nu se mai aşează

deloc exact peste ce ştii tu cu adevărat

că e în tine - că simţi.

Oricine poate să facă vorbe unele după altele -

oricine poate să vorbească - nu asta

e principalul - ar trebui poate alese

tocmai cuvintele care să nu spună prea mult.)

Şi pe urmă, fiecare din vorbele acestea

ca nişte urme în zăpadă...

Alfred Stieglitz-Winter on Fifth Avenue1892

"Credinţa se afirmă în iubire"

"Adevărata autoritate este aceea pe care o ai atunci când cauza ta e adevărul."

Kierkegaard

 Boii 

 

 Trei boi păşteau laolaltă pe un imaş şi nici o fiară nu cuteza să-i supere; iar de la o vreme ei începură a se învrăjbi şi aşa se despărţiră unul de altul. Atunci fiece fiară, oriunde-i întâlnea, îi tot supăra, aflându-i că sunt dezbinaţi unul pe altul.

Oxen Resting - John Singer Sargent

 Învăţătură: Aceasta însemnează pe oamenii cei slabi la credinţă, care pentru fieştece pricină se despart şi fug de la părinţii lor; însemnează şi pe cei care se despart de testamentul stăpânilor bisericeşti şi se osebesc pe sine a fi mai buni şi mai înţelepţi decât ceilalţi fraţi întru Hristos şi de soţiile lor; aceia pe dreptate pier pentru despărţirea lor şi pentru nebuniile lor.

Alexandria · Esopia (cărţi populare)

"Deseori Mântuitorul vorbeşte despre pericolul apariţiei învăţăturilor greşite.

[...] o învăţătură greşită nu este afirmată direct împotriva Cuvântului Bisericii, 

ci este lângă acest Cuvânt, aproape de el, dar total diferită de el. 

Aici apare pericolul relativismului şi sincretismului, lipsa de râvnă în apărarea autenticului şi Sfintei Tradiţii. Dar creştinul este chemat, ca în duh de iubire, să mărturisească dreapta credinţă. În cadrul Sfintei Liturghii, înainte de a mărturisi "pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită...", suntem chemaţi "să ne iubim unii pe alţii", adică să învăţăm că în iubire mărturisim temelia iubirii: Sfânta Treime. Credinţa se afirmă în iubire, pentru că doar iubirea te învaţă să o păstrezi, să ţii la ea, să te hrăneşti din ea şi să te odihneşti în ea.

 Să ne ferim de învăţătura greşită din iubire faţă de învăţătura dreaptă, 

şi nu din dorinţa de a umili sau înjosi."

>>Apostolul: Credinţa se afirmă în iubire - Ziarul Lumina

Sursa imaginii: www.1st-art-gallery.com

Mântuiţi-vă!

"Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, 

"şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Hristos,

spre iertarea păcatelor voastre; 

apoi veţi primi darul Sfântului Duh. 

 Căci făgăduinţa aceasta este pentru voi, pentru copiii voştri şi pentru toţi cei ce sunt departe acum, în oricât de mare număr îi va chema Domnul Dumnezeul nostru."[...]

"Mântuiţi-vă din mijlocul acestui neam ticălos."

Fapte 2: 38-40

  Mântuirea este o eliberare de lume

Watchman Nee

 ...să analizăm înţelesul cuvântului „mântuire” din Biblie. De ce anume este mântuită o persoană? Conform Bibliei, omul este mântuit de lume, nu de iad. Opusul vieţii veşnice este pierzarea, dar Biblia nu consideră mântuirea ca fiind opusă pierzării. Biblia ne arată că mântuirea este eliberarea de lume. Cât timp o persoană se află în lume, ea este în pierzare.

 Să vedem care este condiţia omului înaintea lui Dumnezeu. Astăzi omul nu trebuie să facă nimic pentru a pieri. Eu nu voi pieri pentru că am ucis pe cineva, şi nu voi fi mântuit de pierzare pentru că nu am ucis pe nimeni. Întreaga lume piere. Acesta este un fapt. Dumnezeu ne-a scos afară şi ne-a mântuit dintre cei care pier. Întreaga lume piere în mod colectiv, dar Dumnezeu îi mântuieşte pe oameni unul câte unul, în mod individual.

 ("Oricine va chema Numele Domnului va fi mântuit."Rom 10:13)

 Astfel, problema mântuirii şi a pierzării  [...] depinde de poziţia ta. Dacă eşti în barcă, eşti mântuit. Dacă eşti în mare, pieri. Poate nu ai făcut nimic, dar dacă eşti în lume, acest lucru este suficient pentru a te face să pieri. Nu contează dacă eşti bun sau rău, dacă eşti nobil sau răufăcător. Nu contează dacă îţi urmezi sau nu conştiinţa. Dacă nu ai părăsit acest loc (lumea), eşti condamnat de Dumnezeu.

 ( Watchman Nee - Seria noului credincios, Vol. I)

Oare a "părăsi lumea" înseamnă a trăi izolaţi de semeni? Nicidecum! Suntem chemaţi să trăim în lume, dar "să ne păzim neîntinaţi" de ea, să ne ducem "până la capăt mântuirea ... cu frică şi cutremur", să lepădăm "orice necurăţie şi orice revărsare de răutate" şi să primim "cu blândeţe Cuvântul [...] care vă (ne) poate mântui sufletele", împlinindu-l.

"Şi lumea şi pofta ei trec; dar cine face voia lui Dumnezeu rămâne în veac."

1Ioan 2:17

 Sursa imaginii: southabbotsford.com 

Celui nenăscut

"Cine este slab, şi să nu fiu şi eu slab? 

Cine cade în păcat, şi eu să nu ard?"

2Cor. 11:29

 

 Cântec sub cerul liber

 Elisabeta Isanos

 

                 Nu toată lumea se poate naște,
                 sunt mai mulți nenăscuți decât se crede,
                 corpuri fragile care se fac ierburi și flori
                 sau polen peste fețele florilor.
                 Răspântii albe, roze de drumuri,
                 exist, nu știu de ce asta nu-i de ajuns,
                 am arma irezistibilă a răsuflării.
                 Mi-e frică de-ntuneric, de subpământene lăcașuri,
                 poate de-aceea ard lămpile până târziu,
                 mă simt la adăpost sub cerul liber,
                 întoarsă spre toate răsăriturile zării

Gaither Vocal Band - I'm Gonna Sing 

Fără odihnă

"O, dacă aș avea aripile porumbelului, 

aș zbura și aș găsi undeva odihnă!" 

(Ps. 55:6)

Pânda ca o tăcere de clopote

  Elisabeta Isanos

 

 

              Pânda ca o tăcere de clopote,

              voi prinde bucuria, tainică undă?

              Cerul senin a plesnit foarte subţire,

              şi întunericul a început să pătrundă.

 

 

              Nu văd soarele, poate că nu-i nevoie să-l văd,

              bucuria şi tristeţea au acelaşi trup,

              sunt făcute din acelaşi pământ

              şi din aceeaşi vreme pe care nu pot s-o rup.

 

 

              Frunze de aur fără mişcare,

              inima e înotul perpetuu

              al unei ființe închise în mare.

              Nu pot să-mi aflu odihnă uşoară,

              în fiecare clipă câte o culme coboară.

Mike Chisholm

Tovarăşi de jug

"Să nu ari cu un bou și un măgar înjugați împreună."

(Deut.22:10)

Two Bulls Wearing a Yoke  - Toulouse-Lautrec

"Maestrul a fost nevoit să asculte plângerile unei femei împotriva soţului ei. Când în sfârşit a avut prilejul să spună ceva, el i-a zis:
- Draga mea, căsnicia ta ar fi mai fericită dacă tu ai fi soţie mai bună.
- Cum aşa?
- Renunţând la eforturile tale de a face din el un soţ mai bun."

Manipulare - Anthony de Mello

***

 

 "Un soţ şi soţia lui se certau mereu.

 Maestrul le-a oferit soluţia perfectă:

 - Nu mai cereţi ca pe un drept ceea ce puteţi cere ca pe o favoare.

 După aplicarea acestui principiu, certurile au încetat."

 Vulnerabilitate - Anthony de Mello 

 

***

 
 "Când un om care avea probleme în căsnicie i-a cerut sfatul, maestrul i-a spus:
 - Trebuie să înveţi să o asculţi pe soţia ta.
 Omul a acceptat sfatul şi s-a întors după o lună ca să-i spun a că a învățat să asculte fiecare cuvânt pe care-l rosteşte soţia sa. Maestru i-a replicat, zâmbind:
 - Acum du-te şi ascultă fiecare cuvânt pe care nu-l rosteşte."

Unitate - Anthony de Mello

"Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu cei necredincioşi.

Căci ce legătură este între neprihănire şi fărădelege? 

Sau cum poate sta împreună lumina cu întunericul?"

2Cor. 6:14 

"[...] dacă o femeie are un bărbat necredincios, şi el voieşte să trăiască înainte cu ea, să nu se despartă de bărbatul ei.

 Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă, şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.

 Dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă; în împrejurarea aceasta, fratele sau sora nu sunt legaţi: Dumnezeu ne-a chemat să trăim în pace.

 Căci ce ştii tu, nevastă, dacă îţi vei mântui bărbatul? Sau ce ştii tu, bărbate, dacă îţi vei mântui nevasta? 

 Încolo, fiecare să rămână în starea în care 

l-a aşezat Domnul şi în care l-a chemat Dumnezeu.

Aceasta este rânduiala pe care am aşezat-o în toate bisericile." 

  1Cor. 7:13-17

"...să spună nopţii"

"O, cât de repede se face toamnă,

mai mult peste floare, mai puțin peste ghimpi"

Adrian Păunescu 

Sentimentul lunii 

Adrian Păunescu

  

 Voi întreba: de ce-i atâta lună

 Şi-atâta alb pe podurile mari

 Ale oraşului şi ce înseamnă

 Când, de atâta alb, prin pomi transpari?

 

 Ce e atunci când prin natură fuge

 O zebră zveltă-n albe-negre dungi?

 Ce e atunci când turlele sunt albe,

 Când noaptea arde alb? Ce e atunci?

 

 Ai să-mi răspunzi: răsare multă lună

 Alb - îngropând oraşul în lumină

 Pentru ca valurile ei să spună

 Nopţii, că nu mai trebuia să vină.

 

 Ai să-mi răspunzi: e o scrisoare lungă

 Care anunţă-o despărţire grea,

 Şi soarele va răsări mai rar,

 De aceea-i multă lună pe şosea,

 

 În pomii încercaţi de mari emoţii,

 Treziţi apoi, deodată, fără foi,

 Ai să-mi răspunzi: de aceea-i multă lună,

 Şi e atâta lună între noi.

 

 Şi n-am să cred, şi-am să alerg pe dealul

 În care zgomotele de tramvaie

 Şi unghiurile bruşte nu mai sunt,

 Şi-n lună umbre nu se întretaie.

 

 Şi-am să mă-ntorc să-ţi spun că luna-i drumul

 Pe care braţele ca paşii sună,

 Că am plecat cu părul blond arzând,

 Şi-l readuc îmbogăţit de lună,

 Albit şi alb, 

 Bătrân de-atâta lună.

 

 1961 

Untdelemn şi vin

"... Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv,

încet la mânie şi bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit "

Neem.9:17

 You're Not Alone - John Canaan

You're not alone

Michael McLean

Here's a little song to help you get along.

It will see you through when you're feeling blue.

And though it's not profound, when you're feeling down, so down,

Sing this little tune, and you'll feel better soon.

You're not alone,

even thought right now you're on your own.

You are loved in ways that can't be shown;

You're needs are known;

You're not alone

And when you cry,

You're just letting go a heartache deep inside.

So tomorrow there'll be sunshine and sky -

and love close by;

You're not alone

And I know that it's not easy,

but I know that it won't last.

'Cause one who loves you more than me

is sending blessings fast.

You're not alone,

say it one more time.

"I'm not alone."

And even when it's hard to find the words.

Your prayers are heard

You're not alone.

You're not alone.

You're not alone,

say it one more time.

"I'm not alone."

And even when it's hard to find the words.

Your prayers are heard

You're not alone.

“Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică
şi al cărui Nume este sfânt: 

"Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie;
dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, 

ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. [...]

 I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui;
îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.

Voi pune lauda pe buze:
"Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! - zice Domnul - 

Da, Eu îl voi tămădui!” 

Isaia 57, 15-21

Homo ludens

"Ca să înţelegi poezia, trebuie să te înveşmânţi în sufletul copilului,

ca într-o cămaşă fermecată, 

şi să admiţi că înţelepciunea copilului este mai presus decît aceea a bărbatului."

Johan Huizinga

Children's Games -P. Bruegel

joc  pentru începutul iernii

 Mircea Ivănescu

 micile noastre jocuri - într-o vreme

 eram aproape de neînvins la felul acesta de joc

 în care trebuie doar să stai în faţa unei fiinţe

 şi să-i câştigi timpul şi spaţiul ei sufletesc

 - ca într-un joc de-a asediul - până când ea

 îşi ridică încet mâna - semn că se recunoaşte

 învinsă. până atunci, tu trebuie să-ţi aşezi, pe rând,

 gesturi răsfrânte înăuntru şi vorbe, indiferente,

 în jurul ei,  şi să faci astfel o climă

 afară, în jurul ei - ca şi cum s-ar schimba anotimpul -

 şi treptat, trebuie să te joci cu răsfrângerile ei în oglinzi,

 pe care să i le arăţi ei - ale unor gesturi de mai târziu,

 şi pe urmă trebuie să ştii cum să faci elocventă singurătatea -

 şi încă mai ce? trebuie să-ţi calculezi mişcările - şi

 mai ales, trebuie să vrei să te joci aşa.

Sursa imaginii: http://www.abcgallery.com

Mâini întinse

"...poate, moartea  începe atunci când te joci cu ființele -"

 nu se ştie

  Mircea Ivănescu

 jocul în care te prefaci că eşti o altă fiinţă - 

 şi dintr-o dată ştii să te apleci într-un alt fel

 spre ea - şi să-i spui lucruri minunate şi multe;

 (şi toate adevărate - cum n-ai fost niciodată în stare

 s-o faci, atunci), jocul acesta, gâfâitor, sau uneori calm,

 înscriind în jurul vreunei fiinţe vremuri, sau spaime -

 şi oprind timpul, sau dimpotrivă, făcându-l adevărat

 inimii, exact atât cât durează - mai mult - jocul acesta

 de-a altă fiinţă - poate de-a unele adevărate -

începe, continuă - orbeşte. un joc cu mâinile întinse.

 cum este şi moartea. şi, poate, moartea

 începe atunci când te joci cu fiinţele - şi când

 după o vreme, jocul s-a oprit. şi tu

 nici nu ştii - 

 ...dar "viața este în Fiul Său. 

V-am scris aceste lucruri ca să știți că voi care credeți în Numele Fiului lui Dumnezeu aveți viața veșnică." (1Ioan.5:11, 13)

"Outstretched Hands" - Straight Ahead

"Sometimes life can seem hopeless, as though everything is turned against us. When all seems to be going wrong it is comforting to know that we are not alone in what we go through. This idea is depicted in scenes from the life of Christ focusing on the message of hope and healing through faith in Jesus Christ. The song is "Outstretched Hands" by Straight Ahead."

>>Joshua

Desfrunzire

"Ce luăm noi, Doamne, din visul opririi?
Doar sfânta cenuşă jertfită iubirii,
cereasca mireasmă ce-am ars rugăciunii 
şi roua de aur din ochii minunii."

Traian Dorz 

Mor frunzele, dar a mea e desfrunzirea
de Elisabeta Isanos

  

 Mor frunzele, dar a mea e desfrunzirea

 apune soarele, dar al meu e apusul,
 n-am nimic de pierdut, pot pierde doar totul,
 amiaza deschisă ca o roză a vânturilor.
 
 Pot pierde capetele luminate ale turnurilor,
 ferestrele unde-s calde lumini,
 pot pierde spicul subțire al apei țâșnite din fântână,
 sau drumul grăbit între două șiruri de plopi.
 

 Voi plângeți, dar al meu este plânsul,
 pot pierde ochii cei mulți ai orașului,
 speranța şi cerul, veselia şi floarea,
 răsare steaua, dar al meu e răsăritul,
 se văd depărtările - a mea e zarea.

Sursa imaginii: http://pixdaus.com/

Sunt convertit?

  

"Este complet iraţional ca cineva să rămână măcar o oră fără a avea asigurarea clară că este convertit la Dumnezeu. Un suflet convertit a trecut graniţa care îi separă pe cei convertiţi de cei neconvertiţi – pe copiii luminii de copiii întunericului – Biserica lui Dumnezeu, de veacul rău de acum. Sufletul convertit are moartea şi judecata în urma lui, iar gloria înainte. El este aşa de sigur de cer ca şi cum ar fi deja acolo; şi, în adevăr, ca şi om în Hristos, aparţine deja acelui loc. Are un nume fără pată şi o perspectivă senină. El Îl cunoaste pe Hristos ca Domn şi Salvator; pe Dumnezeu ca Tată şi Prieten; pe Duhul Sfant ca pe binecuvântatul său Mângâietor, Călăuzitor şi Învăţător. Cerul este casa lui luminoasa şi fericită. O, ce nespusă binecuvantare să fii convertit !"

C. H. Mackintosh

The Repentant St Mary Magdalene - Domenico Fetti

Şapte semne sigure ale unei convertiri adevărate

Peter Masters

"Prezentarea extraordinară făcută de Luca în Faptele Apostolilor 2:37-38 şi 41-46 oferă o privire detaliată a marii schimbări din comportamentul şi vieţile miilor de oameni care s-au convertit în Ziua Cincizecimii. „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?" „Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre"... Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi... Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni... cu bucurie şi curăţie de inimă".

Faptele apostolilor 2:37-38,41-42,46

Şase dintre principalele semne sau urme ale harului se găsesc în acest pasaj. [...] Minţile şi inimile lor au fost schimbate în totalitate şi acest lucru nu venea de la ei, căci Dumnezeu era cel ce îi transformase. Descrierea din Faptele Apostolilor capitolul 2 ne asigură că o lucrare a harului poate fi recunoscută. Dacă suntem îngrijoraţi în legătură cu mântuirea noastră, atunci trebuie să ne întrebăm: „Am experimentat noi aceste urme sau dovezi ale lucrării Domnului în vieţile noastre?" Acestea ar putea fi chiar acea încurajare de care avem noi nevoie. Dacă vrem să recunoaştem lucrarea Domnului în viaţa unei alte persoane, trebuie să cunoaştem aceste semne în aşa fel încât să le avem foarte bine imprimate în minte."

1. S-a produs pocăinţa adevărată - inima zdrobită şi necăjită caută la Dumnezeu îndurare şi har.

2. A răsărit o nouă înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu şi supunere faţă de autoritatea Sa.

3. Prezenţa unui sentiment puternic de ataşare şi apartenenţă la poporul lui Dumnezeu, prin care ştim că am trecut de la moarte la viaţă.

4. Manifestarea unei noi abilităţi minunate de a ne ruga, inclusiv laudă şi cereri spirituale; iar rugăciunile primesc răspuns.

5. Se primeşte o nouă inimă, împreună cu o nouă bucurie, caracter, gusturi şi dorinţe, deoarece credinciosul a fost eliberat de lume şi a fost călăuzit înspre lucrurile lui Dumnezeu. Cu noua inimă procesul de sfinţire a început: dorinţa de a-L asculta şi de a-L mulţumi pe Dumnezeu.

6. Pacea lui Dumnezeu şi sentimentul iniţial de aparţinere (asigurarea) sunt puse în inimă de către Duhul Sfânt.

7. Atacurile lui Satan sunt simţite acum prin noi ispite, îndoieli şi temeri. Războiul spiritual a început."

>>Şapte semne sigure  ale unei  convertiri adevarate - Peter Masters

Sursa imaginii: 2artgallery.com

"Muzica nemuzică"

"Vai de cei ce trăiesc fără grijă [...].  
Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiți ca David  [...]."  
(Amos.6: 1,5)   

 
 "Degradarea muzicii face parte din sinistrul cortegiu al semnelor sfârşitului. Dacă pe timpul lui Amos, cu 750 de ani înaintea naşterii Domnului Iisus, muzica era o plagă naţională, astăzi muzica proastă, muzica nemuzică, se arată ca o plagă planetară care târăşte lumea în aiureala ei cea de pe urmă.
 
 
 Amos, scriitorul textului biblic de care ne ocupăm, înseamnă în traducerea numelui său "purtător de poveri". Una din marile poveri ale timpului lui Amos era muzica degradată şi degradantă a timpului său. Ciudată aceasta povară pentru el, căci nu era, după cum singur ne spune, nici prooroc nici fiu de prooroc, ci strângător de smochine. Nu era nici măcar dintre cei care cântau la templu, nu avea nici o responsabilitate pe linie muzicală în Israel. Acest păstor îşi ducea viaţa lui de o rară simplitate în Tecoa, sătuc din pustia lui Iuda, la câţiva kilometri de Bethleem locul naşterii lui Iisus. El demască academismul rafinat până la inconsistenţă şi devenit deşertăciune a zilelor lui şi mai ales a zilelor noastre. El nu face demonstraţii tehnice, nu ţine un curs de pedagogie muzicală, ci "strigă" văzând o situaţie şi se "jeleşte" de urmările ei.
 
 
"Aiurează în sunetul alăutei..." Starea de aiurare în sunetul ei este alterarea conştiintei şi conştienţei. Omul nu mai este în stare să judece, să ia o hotărâre, nu mai ştie ce face, este o victimă. Creierul este devastat de posibilităţile lui, motivaţia şi coordonarea sunt scoase din funcţie. Aiurarea precede coma, iar coma precede moartea.
 
 
 Muzica proastă este un drog şi mai puternic decât cocaina şi acţionând mai subtil, face mai multe victime. [...] Am văzut stadioane în delir, sute de mii ieşiţi din minţi la sunetele alăutelor moderne şi cântecele "davizilor" de azi. Impresarii lor sunt primiţi cu plecăciuni şi daruri în marile oficii, spectacole de aiurare se desfăşoară sub sceptru juridic şi sub protecţia forţei oficiale. Acest lucru se întâmplă chiar şi în România, ţara doinelor liniştitoare de inimă, ţara buciumelor [...], ţara clopotelor cutremurătoare de spirit. Epidemia de muzică proastă se întinde. Este o furtună, un vuiet care tinde să devină fără remediu.
 
 
 O analiză istorică a muzicii pe timpul lui Amos, ne face să credem că era diferenţă între sunetul alăutei de la palat şi sunetul alăutei de la templu. Leviţii se opuneau degradării muzicii. În lumea noastră, muzica proastă a făcut o spărtură mare în rândul leviţilor puşi să conserve valorile sunetului şi a năvălit în templu, în sinagogi, biserici, adunări. Cuvinte de care te cutremuri rostindu-le: Isus, iubire, calvar, cruce, aleluia, sunt cântate în aşa hal chiar în locurile de închinare, încât ne întrebăm cum de mai rabdă Dumnezeu această aiurare profanatoare de cele sfinte. Punctul de sacrilegiu este că această aiurare este numită „lucrarea Duhului Sfânt”.
 
 
 Muzica este consubstanţială naturii noastre. Prin creaţiune noi am fost făcuți să cântăm şi să ascultăm. Ce cântăm? Ce ascultăm? Cum sună alăuta inimii tale? Exista o linie de aur a muzicii de la creațiune când "stelele dimineții izbucneau în strigăte de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie" (Iov 38, 7) și până la "cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie" (Apoc.14.3); muzica ta cea cantată, cea ascultată, este  pe aceasta linie? Prin cunoașterea Mântuitorului am învățat cântecul iubirii Lui din durerile Lui. Cântecul spinilor din coroana  păcatelor noastre așezată pe capul Lui, sunetele piroanelor din mâinile şi picioarele Sale prinse de cruce, sunetul alăutei "iartă-i Tată căci nu știu ce fac", muzica vorbelor Sale "s-a sfârșit" [...]. Ceea ce cânți şi asculţi tu stă lângă toate acestea? .”

Benone Burtescu - "Viitorul se grăbeşte"