"Cu dor şi cu credință"

Mă voi întoarce-acasă într-o zi

de Florin Lăiu

Mă voi întoarce-acasă într-o zi
În strălucirea sfântă-a țarii mele,
Cu dor şi cu credință voi păși
Prin poarta mântuirii către stele.

Şi voi lăsa acest pământ străin
Cu jocurile lui de foc şi moarte,
De sărbătoarea-i plină de venin,
Departe voi fugi, tot mai departe...

În ţara mea iubită am s-ajung
Ca un copil cu sufletul fierbinte;
Să fie drumu-acolo cât de lung,
Voi merge cu credinţă înainte.

Voi revedea după atâta vreme
Căminul bucuriilor dintâi...
La ţărmul mângâierilor supreme,
La casa Tatei eu am să rămâi...

Şi nu voi mai călca, o, niciodată
Hotarul ţării mele înapoi,
Cu inima de dor înmiresmată
Voi rămânea, sfinți îngeri, printre voi.

Da, niciodată nu voi mai pleca
Cu inima pe drumul spre Egipt,
Acolo unde-n bucuria mea
Cuţitul răutăţii s-a înfipt.

Te voi uita, pământ ţesut din oase
Şi aburind de sânge de martiri,
Cu spaime şi cu râpi întunecoase,
Săpate diabolic în priviri.

Mult n-oi mai sta încovoiat sub vreme,
În ţara miliardelor de robi,
Ce-şi sapă-adânc prin veacuri de blesteme
Cu-atâta trudă propriile gropi.

O, harfa mea, mi-e tare dor de-acasă,
Şi sufăr ne-mpăcat printre străini...
Aud mereu o limbă ne-nțeleasă,
Cu vorbe şi gramatică de spini...

Mă voi întoarce acasă într-o zi
În raiul frumuseților natale,
Şi rănile de-acum s-or odihni
Când voi sfârși în cântec astă cale.

La masa întâlnirii, cea bogată,
Cu ochi jucând în lacrimi şi scântei,
Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,
La locul meu ştiut, printre ai mei.

Şi voi cânta atunci aşa cum simt,
Şi voi sălta cu strigăte-n tării,
Voi fi mereu o coardă de argint
În simfonia marei bucurii.

"Publicată cu permisiunea autorului"