(In)Certitudine

"Di morte certo, ma non già dell'ora"

Rime
Michelangelo_Buonarroti

8

E cu putinţă a-mi fi străin eu însumi?
O, Doamne, Doamne, plânsu-mi
te roagă spune-mi cine
mie m-a smuls și știe
să poată-n mine mult mai mult ca mine?
O, Doamne, Doamne, cine
ce foc mă poate-ncinge
când nimeni nu m-atinge?
Prin ochii mei, Iubire,
ce-i para ce se varsă,
în loc prea strâmt crescută peste fire?
Şi dacă se revarsă?

(Come può esser ch'io non sia più mio?)

90

Îmi sunt mai drag acum ca niciodată:
îmi cresc în ochi de când te port în mine,
cum crește-n preț, când e cioplită bine
și piatra ce-a fost stei rugos odată.
Şi cum e foaia scrisă sau pictată
mai vrednică de ochiul ce-o reține,
așa și eu de când mi-ai stors în vine
(și nu ma plâng), otravă din săgeată.
Precum în alții arma sau norocul
în mine e sigiliul tău puterea
prin care-nfrunt primejdia și destinul.
Şi apei ii țin piept și-nlătur focul,
aprind în orbi cu semnul tău vederea
și îndulcesc cu sputa mea veninul.

(I' mi son caro assai più ch'i' non soglio)

285

Ajuns-au anii, cursul vieții mele,
fragila barcă-n larg pe mări profunde,
în portul nostru-al tuturor, pe unde
dăm seama toți de bune și de rele.
Azi știu c-a fost sortită sa mă-nșele
văpaia închipuirilor fecunde
ce-n însăși fantezia mea se-ascunde:
căci idol mi-am făcut din artă. Stele,
doruri și vise ce-o s-ajungă toate
acum când două morți îmi stau în față?
Una m-a prins, cealaltă stă s-apuce.
nici dalta, nici penelul nu mai poate
s-aline duhul meu cuprins în brață
de cel ce ni le-a-ntins murind pe cruce.

(Giunto è già 'l corso della vita mia)

In românește de Eta Boeriu