"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

22 decembrie 2009

Elegie pentru un rug uscat


"... și iată ca rugul era tot un foc, 
și rugul nu se mistuia deloc."
(Exod.3:2)








     A patra elegie
      de Nichita Stănescu

      Lupta dintre visceral și real
      I.
      Învins în afară,
      Evul Mediu s-a retras în chiliile
      roşii şi albe ale sângelui meu.
      În catedrala cu pereţi pulsând, s-a retras,
      zvârlind şi absorbind credincioşii întruna,
      într-un circuit absurd,
      printr-o zonă absurdă,
      hrănindu-se cu mari bucăţi de lună,
      în dorinţa lui de-a exista
      muşcându-le pe furiş, noaptea,
      când ochii lumii dorm
      şi
      numai dinţii celor care vorbesc prin somn
      se zăresc în întuneric,
      asemenea unei ploi de meteoriţi
      strălucitori,
      urcând şi coborând ritmic.

      Învins în afară,
      Evul Mediu s-a retras în mine
      şi
      propriul meu trup nu
      mă mai înţelege
      şi
      propriul meu trup mă urăşte,
      ca să poată exista mai departe
      mă urăşte.
      Astfel,
      el se grăbeşte să se prăbuşească
      în somn,
      seară de seară;
      şi iarna
      din ce în ce mai puternic se înconjoară
      cu straturi de gheaţă,
      cutremurându-se şi izbindu-mă şi
      scufundându-mă adânc în el însuşi,
      voind
      să mă ucidă ca să poată fi liber
      şi neucigându-mă
      ca să poată fi, totuşi, trăit de cineva.

      II.
      Dar peste tot în mine sunt ruguri
      în aşteptare
      şi ample, întunecoase procesiuni
      cu o aură de durere.
      Durere a ruperii-n două a lumii
      ca să-mi pătrundă prin ochii, doi.
      Durere a ruperii-n două a sunetelor
      lumii,
      ca să-mi lovească timpanele, două.
      Durere a ruperii-n două
      a mirosurilor lumii,
      ca să-mi atingă nările, două.
      Şi tu, o, tu, refacere-n interior,
      tu, potrivire de jumătăţi, aidoma
      îmbrăţişării bărbatului cu femeia sa,
      o, tu, şi tu, şi tu, şi tu,
      izbire solemnă
      a jumătăţilor rupte,
      cu flacără înceată, atât de înceată,
      încât ţine aproape o viaţă
      ridicarea ei,
      aprinderea rugurilor, aşteptata,
      prevestita, salvatoarea,
      aprindere-a rugurilor.

     sursa imaginii: visipix.com
     Raffael 1483-1520, Study for Moses in front of the burning bush

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu