Mierlă iarna
de Oda Schaefer
Tu, voce dulce-n plină vară,
Pierdută-n ceruri cenuşii,
Aripe ţepene ce zboară
Ca lilieci, fugind de zi.
În beznă mucegaiul creşte.
Neagră-i jilava blană-acum.
Tu ceru-l cântă, ciripeşte,
Evocă-al plopilor parfum.
Nervuri de frunze frânge vântul.
Cad stropi de ploaie-n câmp uscat.
Pe buze nevăzute cântul
De fluier trece-nnegurat.
Topind în umedă visare
Prea iute stinsul lui ecou.
Plângi, mierlă, până ce răsare,
Pe-un tron albastru, anul nou.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu