Chopin
de Gottfried Benn
Nu prea vorbăreţ.
Opiniile nu erau partea lui tare,
opiniile spun vrute şi nevrute.
Când Delacroix îşi dezvolta teoriile,
el deveni neliniştit, întrucât, în ce-l priveşte,
nu-şi putea motiva Nocturnele.
Amant debil;
o umbră la Nohant,
unde copiii lui George Sand
nu primeau de la el nici o educaţie.
Bolnav de piept în toate fazele
cu hemoptizii şi cicatrizări
care durează;
moarte lentă
în contrast cu una
la paroxismul durerii,
sau cu o moarte prin salve de puşcă.
I se împinse pianul (Erard) lângă uşă
şi Delphine Potocka
îi cânta în ultimul ceas
un lied al violetei.
În Anglia a plecat cu trei piane:
Pleyel, Erard, Broadwood
Cânta pentru douăzeci de guinee pe seară,
un sfert de oră,
la Rotschilzi, Wellingtoni, în Stafford House,
şi în faţa a nenumărate bretele,
întunecat de oboseală şi de apropierea morţii
se întoarce acasă
pe Square d'Orleans.
Apoi îşi arde schiţele
şi manuscrisele
să nu rămână resturi, fragmente, notiţe,
aceste trădătoare privelişti -
la sfârşit spuse:
"Încercările mele sunt desăvârşite
în măsura în care am reuşit să le realizez".
Fiecare deget să cânte
cu o putere conformă construcţiei lui,
al patrulea e cel mai slab
(e numai siamezul mijlociului).
Când a început, ele stăteau aşezate
pe mi, fa diez, sol diez, si, do.
Cine a auzit cândva
anumite preludii ale lui,
fie în case de ţară,
fie în ţinuturi de munte,
sau prin uşile deschise ale teraselor,
sau, de pildă, dintr-un sanatoriu,
le va putea uita cu greu.
N-a compus niciodată o operă,
şi nici o simfonie,
numai aceste tragice progresii,
dintr-o convingere artistică -
şi cu o mână atât de mică.
o umbră la Nohant,
unde copiii lui George Sand
nu primeau de la el nici o educaţie.
Bolnav de piept în toate fazele
cu hemoptizii şi cicatrizări
care durează;
moarte lentă
în contrast cu una
la paroxismul durerii,
sau cu o moarte prin salve de puşcă.
I se împinse pianul (Erard) lângă uşă
şi Delphine Potocka
îi cânta în ultimul ceas
un lied al violetei.
În Anglia a plecat cu trei piane:
Pleyel, Erard, Broadwood
Cânta pentru douăzeci de guinee pe seară,
un sfert de oră,
la Rotschilzi, Wellingtoni, în Stafford House,
şi în faţa a nenumărate bretele,
întunecat de oboseală şi de apropierea morţii
se întoarce acasă
pe Square d'Orleans.
Apoi îşi arde schiţele
şi manuscrisele
să nu rămână resturi, fragmente, notiţe,
aceste trădătoare privelişti -
la sfârşit spuse:
"Încercările mele sunt desăvârşite
în măsura în care am reuşit să le realizez".
Fiecare deget să cânte
cu o putere conformă construcţiei lui,
al patrulea e cel mai slab
(e numai siamezul mijlociului).
Când a început, ele stăteau aşezate
pe mi, fa diez, sol diez, si, do.
Cine a auzit cândva
anumite preludii ale lui,
fie în case de ţară,
fie în ţinuturi de munte,
sau prin uşile deschise ale teraselor,
sau, de pildă, dintr-un sanatoriu,
le va putea uita cu greu.
N-a compus niciodată o operă,
şi nici o simfonie,
numai aceste tragice progresii,
dintr-o convingere artistică -
şi cu o mână atât de mică.
În româneşte de Nina Cassian
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu