Voiam
de Adrian Păunescu
Voiam să-ţi spun că ninge şi te invit afară,
Afară din cetate către păduri, oriunde,
Să facem carnea noastră bolnavă să tresară
De ceea ce într-însa curat se mai ascunde.
Un mărunţiş din norii pământului, ninsoarea,
Clinchetitor şi tandru, dar cine să mai ştie
Şi viscolele sterpe incendiază marea
aş vrea să-ţi fiu Ovidiu în Geţia pustie.
Şi mai voiam să-ţi dărui un vechi cojoc de oaie
Şi mai voiam să-ţi dărui un drum până la munte
Şi nişte flori de toamnă, ţinute-ntr-o odaie
Dar nu ştiu câtă vreme avem de amănunte.
Te-am deranjat degeaba, probabil ai probleme
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ţi spun că-i bine şi n-ai de ce te teme,
Voiam să-ţi spun adio. Voiam să-ţi spun că ninge.
Când eu, cu ochii-n lacrimi privesc ninsori de sânge,
Voiam să-ţi spun că-i bine şi n-ai de ce te teme,
Voiam să-ţi spun adio. Voiam să-ţi spun că ninge.
"Onciu, ardelean serios şi grav, talentat şi încăpăţânat, cu convingeri şi idealuri, s-a ţinut mereu de cuvânt, [...].
Câtă putere de a-ţi asuma destinul, tragedia anunţată, moartea! Cine o să mai cânte, ca el,«Voiam să-ţi spun adio, voiam să-ţi spun că ninge...»?" Andrei Păunescu
Superbă poezie! <333
RăspundețiȘtergereDumnezeu ii ia la sine pe cei buni, ceilalti raman pentru comparatii.
RăspundețiȘtergere