"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19

31 octombrie 2009

"... câmpuri arse"


 



    A. S. Puşkin (1799 - 1837 )  poet şi dramaturg clasic rus din perioada romantică, considerat a fi cel mai mare poet rus şi fondatorul literaturii ruse moderne..." (Wikipedia)



Iubita mea e vremea
de A. S. Puşkin

Iubita mea e vremea. Vrea inima popas.
Trec zile după zile și fiecare ceas
Mai smulge-un fir de viaţă. Noi mergem mai departe
Şi tot croind la planuri deodată dăm de moarte.
Nu-i fericire-n lume, dar gândul liber este,
Demult visez o soarta tihnită ca-n poveste;
Rob ostenit, mi-i gândul demult sa fug de toate
spre colţul meu de munca și de plăceri curate.

În româneşte de Al. Philippide
1834



Eu te-am iubit...
de A.S.Puşkin

Eu te-am iubit şi poate că iubirea
În suflet încă nu s-a stins de tot;
Dar nici neliniște şi nici tristețe
Ea nu îţi va mai da, așa socot.
Fără cuvinte te-am iubit, fără nădejde,
De gelozie, de sfială chinuit.
Dea Domnul să mai fii cândva iubită
Aşa adânc, aşa gingaş cum te-am iubit.

În românește de Maria Banus
1829



Ancearul
de A.S.Puşkin

Într-un pustiu uscat, zgârcit,
Înțelenit și ars de soare,
Ancearul stă ca un cumplit
Străjer, stingher în larga zare.

În ceasul rău l-a-nfiripat
Natura stepelor, haină,
Şi cu venin l-a adăpat
Din frunze pân’la rădăcină.

Şi picuri de otravă curg
Din coajă, când dogoarea-i vie,
Şi se încheagă în amurg
Într-o răşină străvezie.

Nici păsări şi nici tigrul chiar
Să vină-n preajma-i nu încearcă,
Copacul morţii vântul doar
L-atinge şi de boli se-ncarcă.

Din zări vreun nor de s-a desprins
Şi i-a stropit coroana deasă;
Din ramuri, pe nisipu-ncins
Se scurge-o apă veninoasă.

Un om, chemând un om i-a spus
Spre-ancear să plece-n câmpuri arse,
Şi-acela şi porni, supus,
Şi cu otrava-n zori se-ntoarse.

Aduse-un ram cu moarte foi,
Răşina cea ucigătoare;
Şi fruntea-i galbenă şiroi
Era de-o rece, grea sudoare.

Şi bietul rob abia a prins
La cort s-ajungă-n grabă mare,
Şi, mort, stăpânului neînvins
I se întinse la picioare.

Iar prinţu-şi unse cu venin
Săgețile-ascuțite bine,
Şi moarte răspândi din plin
Cu ele-n țările vecine.

În româneşte de Al. Philippide
1828



29 octombrie 2009

Iubirea - mărgăritarul de preț



Sfântul Augustin - Despre iubirea absolută
(fragment)


       "Poți să ai orice vrei, dacă dragostea îţi lipsește, nimic altceva nu îţi este de folos. Iar dacă nu ai alte calități, fă așa încât să ai dragoste căci astfel ai împlinit legea. Zice Apostolul: "Cine-şi iubeşte aproapele a împlinit legea": şi "Împlinirea legii este iubirea".
Cred că acesta este mărgăritarul pe care se spune în Evanghelie că un negustor l-a căutat, iar când l-a găsit a vândut tot ce avea şi l-a cumpărat. Iubirea este tocmai mărgăritarul de preț fără de care orice ai putea avea nu-ţi folosește la nimic; dar dacă doar pe ea o ai îţi este de ajuns.



Acum tu vezi prin credință, atunci îl vei vedea față în față.
Dacă îl iubim acum, când nu-l vedem, cum îl vom mai îmbrățișa când îl vom vedea! Dar cu ce trebuie să ne deprindem? Cu dragostea frățească. Îmi poți spune: "Nu l-am văzut pe Dumnezeu", dar poţi oare spune: "N-am văzut omul"? Iubește-l deci pe fratele tău. Căci dacă îţi vei iubi fratele pe care îl vezi îl vei vedea şi pe Dumnezeu; pentru că vei vedea însăși dragostea, iar în dragoste locuiește însuși Dumnezeu."
                                                       Sf. Augustin

                .

       Frumos și drept spunea poetul:
"Cât de sărac e-acela ce nu poate sa spună: / "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii". / Cum poate el să simtă în zori uimirea firii /Și noaptea vraja sfântă a clarului de lună?"(Omar Khayam )

       Cu adevărat cel care nu are dragoste - fie ea și "firească" - este un om nenorocit, pustiu și sărac: fiul nefericit al Nefericitului său tată, din care s-au născut ura, mândria, minciuna, tot ce este rău și murdar în veacul de acum.
Nu tot asa este un copil al lui Dumnezeu! In inima lui a fost" turnată dragostea" lui Dumnezeu "prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat". (Rom.5:5) El a fost "născut din Dumnezeu", după chipul și asemănarea Tatălui său: "Dumnezeu este dragoste."
       Cine și cum poate deveni ”copil al lui Dumnezeu”? Sfânta Scriptură ne spune că oricine crede în Isus Hristos - se botează și rămâne în El - este un copil al lui Dumnezeu. " Toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos."(Gal.3:27)
''Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.''(Ioan 1:12-13)
și iarăși:
"noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. (1Ioan.4:16)


       Sf. Augustin - Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă),  Iaşi, POLIROM, 2003.

Fiii lui Dumnezeu si fiii


Semn


"Dacă zice cineva:
"Eu iubesc pe Dumnezeu",
și urăște pe fratele său,
este un mincinos;
căci cine nu iubește pe fratele său, pe care-l vede,
cum poate să iubească pe Dumnezeu,
pe care nu-l vede
?" (1Ioan 4:20)

The Good Samaritan - G. F.Watts




Sfântul Augustin - Despre iubirea absolută
(fragment)

"Așadar, doar iubirea îi deosebește pe fiii lui Dumnezeu de fiii diavolului.
Chiar dacă toți fac semnul crucii lui Cristos,
chiar dacă toți răspund "Amin",
chiar dacă toți cântă "Aleluia",
chiar dacă toți se botează,
intră în biserici,
construiesc ziduri de biserici,
doar prin dragoste se deosebesc fiii lui Dumnezeu
de cei ai diavolului.
Cei care au dragoste sunt născuți din Dumnezeu,
cei care n-o au nu sunt născuți din Dumnezeu.
Este un mare semn de recunoaștere, o mare deosebire."

"dilectio ergo sola discernit inter filios dei et filios diaboli. signent se omnes signo crucis Christi; respondeant omnes, amen; cantent omnes, alleluia; baptizentur omnes, intrent ecclesias, faciant parietes basilicarum: non discernuntur filii dei a filiis diaboli, nisi caritate. qui habent caritatem, nati sunt ex deo: qui non habent, non sunt nati ex deo. magnum indicium, magna discretio."
Sf. Augustin



Sf. Augustin -
Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă), Iaşi, POLIROM, 2003.




... și însemne



Iubirea este semnul care nu înșeală! Cât despre celelalte... Să umblam cu luare aminte "să nu mai fim copii, plutind încoace și încolo, purtați de orice vânt de învățătură, prin viclenia oamenilor și prin șiretenia lor în mijloacele de amăgire; ci, credincioși adevărului, în dragoste, sa creștem în toate privințele, ca sa ajungem la Cel ce este Capul, Hristos."(Efes.4:14-15)



( o lectura interesanta: www.religiatainica.go.ro )

28 octombrie 2009

Născut din Dumnezeu


Sfântul Augustin - Despre iubirea absolută
(fragment)


"Cine își urăște fratele este în întuneric,
şi umblă în întuneric,
şi nu știe încotro merge,
pentru că
întunericul i-a orbit ochii. "
(1Ioan 2:11)



"qui odit fratrem suum,
in tenebris est,
et in tenebris ambulat,
et nescit quo eat,
quia
tenebrae excaecauerunt oculos eius."



"Nimeni născut din Dumnezeu nu păcătuiește pentru că sămânța Lui rămâne în el."(1Ioan 3:9)

"omnis qui natus est ex deo, non peccat; quia semen eius in ipso manet."

Sămânța lui Dumnezeu este cuvântul lui Dumnezeu, despre care spune Apostolul: "Prin Evanghelie v-am născut". (1Cor 4:15)
semen dei, id est, uerbum dei: unde dicit apostolus, "per euangelium ego uos genui."

"Zice apoi Ioan: "Şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu".(1Ioan 3:9)
Dar să ne spună Ioan, ca să înțelegem cu ce anume nu poate păcătui. "După aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului. Oricine nu este drept nu este de la Dumnezeu, şi la fel, cel care nu-şi iubește fratele".(1Ioan 3:10)


et non potest peccare, quia ex deo natus est.
dicat hoc, uideamus in quo non potest peccare.
in hoc manifestati sunt filii dei et filii diaboli.
omnis qui non est iustus, non est a deo, et qui non diligit fratrem suum.

certe iam manifestum est unde dicat, et qui non diligit, inquit, fratrem suum."
Sf. Augustin



Sf. Augustin -
Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă), Iaşi, POLIROM, 2003.

Cerul, uneori





Cer fără scari
de Ionuţ Caragea








poţi să priveşti aşa la Cer
ca înecatul la suprafaţa apei
nimeni, dar nimeni nu-ţi întinde o mână

poţi să priveşti aşa la Cer
ca la o ţesătură fină de stele
cu care moartea-ţi acoperă ochii
nimeni, dar nimeni nu-ţi întinde o mână

şi mai poţi să priveşti aşa la Cer
ca la tavanul vecinului de deasupra
care se uită la tavanul vecinului de deasupra
Dumnezeu locuieşte la ultimul etaj
într-un Cer fără scări




Cerul deasupra capului tău va fi de aramă,
și pământul sub tine va fi de fier."
(
Deut.28:23)


...și totuși Iacov a visat o scară


"Si Domnul stătea deasupra ei, și zicea:
"Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam,
si Dumnezeul lui Isaac."



27 octombrie 2009

Absenţe








"In cântecul greierelui
nici un semn
ca va muri curând."

Bashō

















Absența ta a trecut prin mine
Ca un fir printr-un ac.
Tot ce fac e cusut în culoarea lui.

W.S. Merwin 1927


24 octombrie 2009

Un dans al iubirii divine


"Celula măsura doisprezece paşi de jur împrejur: patru pași un zid, doi pași următorul, apoi iar patru şi iar doi. M-am târât în jurul celulei cu ciorapii rupți". Capacul vizorului clănțănea: "Mai repede! răcnea gardianul. Am simțit că mi se învârtește capul. "Mai repede - sau vrei bătaie?" M-am izbit dureros de un zid.
Ochii mă înțepau năpădiți de sudoare. Alergam într-una în cerc. Clic! "Oprește-te!Întoarce-te! Mergi!" Tot în cerc, dar în direcție opusă. "Mai repede!" Am dat în brânci şi m-am îndreptat din nou. "Mișcă, nu te opri!" Când am căzut, gardianul s-a năpustit înăuntru şi m-a trăsnit peste cot cu o măciucă, în timp ce mă străduiam să mă ridic. Durerea a fost atât de cumplită încât am căzut din nou. "Ridică-te! Mișcă! Ăsta e manejul!"
Mulți deținuți trebuiau să treacă prin manej. Se scurgeau ore întregi până primeai apă sau ceva de mâncare. Setea suprima foamea. Era chiar mai groaznică decât împunsăturile ca de cuțite fierbinți pe care le simțeai în picioare. Cel mai rău dintre toate era să trebuiască să-ţi reiei mersul după ce ți s-a îngăduit să te odihnești câteva minute sau să zaci câteva ore, noaptea, încremenit pe dușumea. Încheieturile înțepenite, mușchii zdrobiți, picioarele sfâșiate nu mai susțineau greutatea trupului.Te agățai de ziduri, în timp ce gardienii îşi răcneau ordinele. Când nu mai puteai rămâne în picioare cădeai în patru labe. Nu mai știu câte zile şi nopți - cu rare, scurte întreruperi - am petrecut în manej.
În timp ce mă roteam, am început să mă rog pentru gardieni. M-am gândit la Cântarea Cântărilor, în care ni se povestește despre dansul sfânt al miresei lui Cristos în cinstea mirelui ei. Mi-am zis în inima mea;" Voi păși cu cât mai multe grație, ca într-un dans al iubirii divine pentru Iisus". Pentru moment mi s-a părut că așa făceam. Dacă voiești tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă numai ce voiești.



Supunându-te de bunăvoie celor mai grele încercări, acestea devin mai ușoare! În timp ce mă roteam iarăși şi iarăși, mi se părea că totul se învârtea în jurul meu. N-am putut deosebi un perete de celălalt sau peretele de ușă, așa cum dragostea divină nu face distincție intre cei buni şi cei răi şi-i îmbrățișează pe toți."

Richard Wurmbrand


Richard Wurmbrand - Cu Dumnezeu în subterană, Editura "Casa Școalelor", București, 1994


"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celorce va urasc, si rugati-va pentru ceice va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti." (Mat.5:45)



Cum trebuie convertiţi oamenii




Convertirea băiatului
Martin Buber

Rabi Ahron a venit odată în oraşul în care trăia , copil fiind, micul Mordehai, viitorul rabin din Lechowitz. Tatăl acestuia îşi aduse copilul la rabinul Ahron plângându-se că băiatul nu are răbdare la învăţătură. "Lăsați-l aici la mine puţin", spuse rabi Ahron. Când rămase singur cu micul Mordehai, se întinse pe un pat şi lipi copilul de inima sa. Îl ţinu aşa în tăcere până la venirea tatălui. "I-am vorbit direct în conștiință - spuse rabi Ahron - şi de acum încolo nu-i va mai lipsi răbdarea".

... când rabinul din Lechowitz istorisea această întâmplare, adăuga:
"Am învăţat atunci cum trebuie convertiţi oamenii".



Martin Buber - Povestiri hasidice, Editura Univers, Bucuresti, 1998.


22 octombrie 2009

Puterea cuvintelor


"Un cuvânt neatent poate aprinde o ceartă;
Un cuvânt nemilos poate distruge o viaţă.
Un cuvânt amar poate picura ură;
Un cuvânt brutal poate lovi şi ucide.
Un cuvânt cu har poate uşura calea;
Un cuvânt plin de bucurie poate lumina ziua.
Un cuvânt potrivit poate ridica apăsarea.
Un cuvânt iubitor poate vindeca şi binecuvânta. "
Autor necunoscut


mariefranceca(photobucket)


Vorbirea voastră să fie totdeauna cu har, dreasă cu sare,
ca să știți
cum trebuie să răspundeți fiecăruia.
(Col.4:6)

Binecuvântați pe cei ce vă prigonesc: binecuvântați și nu blestemați.
(Rom.12:14)


"Unde este Isus? "


Richard Wurmbrand



       "Nu este o născocire faptul că sfântul Antonie cel Mare, Martin Luther şi mulți alții, oameni obișnuiți, l-au văzut pe diavol. L-am văzut şi eu o dată, pe când eram copil. Rânjea la mine. Până azi n-am povestit nimănui despre asta.
        Singur în celulă, acum, îi simțeam iarăși prezența. Era întuneric şi frig şi el îşi bătea joc de mine. Celula mea devenise un loc unde jucau stafiile. Îl auzeam pe diavol spunând zi şi noapte: "Unde este Isus? Mântuitorul tău nu te poate salva! Ai fost înșelat şi i-ai înșelat şi pe alţii... ..."
        Diavolii care l-au făcut pe Nyils Hauge, marele predicator norvegian, să şovăie în credinţa lui, pe când era în temniţă, care l-au făcut chiar pe Ioan Botezătorul să se îndoiască pe când era în închisoare, se dezlănţuiau cu furie asupră-mi. Eram dezarmat. Bucuria şi seninătatea mea pieriseră. Înainte îl avusesem pe Cristos atât de aproape de mine, îndulcindu-mi amărăciunea, luminându-mi bezna, dar acum strigam: "Eli, Eli, lama sabahthani?". "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?, simțindu-mă cu desăvârșire abandonat.
În timpul acestor zile negre, am compus pe îndelete o lungă poezie, pe care cei ce nu au cunoscut o asemenea stare fizică şi spirituală s-ar putea să nu o accepte cu uşurinţă. Poezia aceasta a fost salvarea mea. Prin cuvânt, ritm şi incantație, am fost în stare să-l înfrâng pe Satana. Iat-o!


Iubire nebună
de Richard Wurmbrand
     ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

    Iertarea multelor păcate doar sporit-a
    Al Magdalenei foc mistuitor,
    Dar ea parfum şi lacrimi dăruit-a
    'Nainte de cuvântu-Ţi iertător.

Iar dacă nu-l spuneai, ea tot ar sta şi-ar plânge
De dragostea ce-Ţi poartă şi-n păcat.
Ea Te-a iubit 'nainte de vărsaseși sânge.
Ea Te-a iubit 'nainte de-ai iertat.

    Nici eu nu mă-ntreb de-i drept să-Ţi dau iubire,
    Nu Te iubesc s-ajung eu mântuit.
    Eu Te-aş iubi şi-n veşnică nefericire,
    Şi chiar de flăcări de-aş fi mistuit.

De-ai refuza să Te coborî la oameni,
Tu mi-ai fi fost un vis îndepărtat.
De refuzai Cuvântul Tău să-l sameni,
Te-aş fi iubit şi far' să-l fi aflat.

    De şovăiai, de-ai fi fugit de răstignire,
    Nemântuit, eu totuşi Te-aş iubi.
    Chiar şi păcat dacă-Ţi găseam în fire,
    Cu dragoste-mi Ţi l-aş acoperi.

Acum cuvintele-mi vor deveni nebune,
Ca toţi să ştie cât de mult iubesc.
Acuma voi atinge necântate strune.
Pe-o melodie noua Te slăvesc.

    Profeţii toţi de-ar fi prezis pe Altul,
    Pe Tine, nu! Pe ei, i-aş lepăda.
    Dovezi cu miile dac-ar avea cel'laltul,
    Iubirea-mi pentru Tine aş păstra.

De-aş bănui la Tine-nșelăciune,
Plângând, eu pentru Tine m-aş ruga.
De-ar înceta în lume fala-Ţi să răsune,
Iubirea-mi pentru Tine nu s-ar micşora.

    Cum pentru Saul, Samuel o viaţă-ntreagă
    În post şi rugăciune s-a zbătut,
    Aşa ar rezista iubirea ce ne leagă,
    Chiar dac-aş şti că eşti un fiu pierdut.

De nu Satan, ci Tu în rătăcite clipe,
Revolta cea din cer ai fi produs,
De Tu Ţi-ai fi pierdut cereştile aripe
Şi-ai fi căzut din Raiul cel de sus,

    Eu, neavând nădejdi, nădăjdui-voi totuşi
    Căci Tatăl cel ceresc Te va ierta,
    Şi împăcat cu El, pe-aleile de lotuşi,
    Pe străzile de aur, Tu Te vei plimba.

De-ai fi un mit, aş părăsi realitatea;
Cu Tine-n fantezie aş trăi.
De-ar izbuti neexistenţa-Ţi să-mi arate,
Din dragostea-mi Tu viaţa ai primi.

    Nebună, fără de temeiuri mi-e iubirea,
    Aşa cum este şi iubirea Ta.
    Găsească-Şi Domnu-n asta fericirea.
    Mai mult decât atât, eu nu-i pot da.

       După ce am terminat această poezie nu l-am mai simțit pe Satana în preajmă. Plecase. În tăcere am simțit sărutarea lui Cristos. Am rămas tăcut. Liniștea şi bucuria au revenit. "


Richard Wurmbrand - Cu Dumnezeu în subterană, Editura "Casa Școalelor", București, 1994

21 octombrie 2009

O dovadă decisivă


Fragment din cartea "Isus, prietenul teroriștilor"
de Richard Wurmbrand

"Un pastor l-a întrebat pe un tânăr: "Te rogi vreodată?"
El a răspuns: "Niciodată nu am văzut pe nimeni la care să mă rog. ..."
Pastorul i-a spus: " Îţi propun să faci un experiment. Dacă nu reuşeşte nu ai nimic de pierdut, poate câteva momente din viața ta... Deseară, înainte de a merge la culcare, stai într-un scaun confortabil şi pune în faţa ta un altul gol, imaginează-ţi că Isus stă acolo. Tu ştii că El nu e acolo şi demult îl consideri mort, dar de asemenea ştii ce se spune despre El, că a fost Fiul Dumnezeului Atotputernic, care îi iubeşte pe toţi şi care a venit pe pământ ca să moară pentru păcatele omenirii. Este o chestiune consemnată în istorie că El a murit pe cruce, iar unii cred că El a înviat şi este viu. Dacă El este Dumnezeu - aşa cum cred şi eu - El este prezent peste tot şi te poate ajuta.
Dacă experimentul nu are nici un fel de rezultat, vei avea de spus o întâmplare amuzantă şi vei fi mai adâncit în necredința ta.
Acum, imaginează-ţi că acest Isus, care este numai o fantezie, stă în faţa ta. Ce i-ai spune? Fiecare din noi poartă convorbiri imaginare cu membrii familiilor care nu sunt prezenţi, cu prietenii sau cu cei dragi care le sunt departe.
Imaginează-ţi că vorbeşti cu Isus. Nu folosi fraze religioase. El este obosit de expresii stereotipe, spuse de oameni neconvinși. Si cei care L-au condamnat la moarte rostiseră rugăciuni frumoase cu o seara înainte. Spune-i că Îl consideri o plăsmuire a imaginației tale, că doar te amuzi. Dacă crezi că învăţăturile Lui nu sunt corecte, spune-I şi aceasta. El a auzit cuvinte mai rele. Când ai Lui L-au pus să jure nu S-a supărat. El le cunoştea starea spirituală.
Te pot asigura că la început va fi doar un monolog. Dar fă aceasta şi în ziua următoare şi spune-I: "Dacă într-adevăr exişti, ceea ce eu contest, aş avea să-ţi pun câteva întrebări serioase. Ce fel de Dumnezeu eşti? Se spune că eşti atotputernic şi bun, atunci ce e cu toată tragedia şi suferinţa din lume?"
Vorbeşte-i despre cele mai grele situaţii prin care ai trecut în viaţă. Stând aşa, în faţa scaunului "gol", continuă monologul despre relele din lumea aceasta. Apropo, s-ar putea să-ţi aminteşti să-I spui despre unele rele pe care le-ai făcut chiar tu. Nu mai este nimeni altcineva în cameră. Doar aminteşte răul care ţi s-a făcut şi pe care l-ai făcut. O astfel de "descărcare" a minţii de lucrurile care o împovărează este foarte utilă, chiar dacă nu ar fi nimeni care să asculte. (Uneori şi psihoterapeutul alege să stea în spatele pacientului/clientului pentru ca acesta sa nu vadă pe nimeni).
A treia zi, stai din nou în faţa scaunului "gol'' şi vorbeşte despre lucrurile frumoase şi despre binele pe care l-ai întâlnit in viaţă. Dacă cerul, mulţimea stelelor, luna sau soarele care îşi revarsă lumina şi căldura peste cei răi şi peste cei buni deopotrivă, dacă ceva, dacă toate te-au uimit, spune-I şi asta.
Gândește-te că ar fi minunat dacă ai putea fi ca ele, răspândind în jurul tău lumina bucuriei, a dragostei și a adevărului. Întreabă-L pe Isus cum ai putea sa fii asemenea lor.
Dacă reuşeşti să dai curs acestor sugestii ale mele şi vei întreba cu seriozitate: "Cum aş putea să aduc fericire în viaţa celor pe care îi întâlnesc?", atunci monologul tău va deveni dialog.
Nu pot să-ţi spun ce îţi va răspunde... Isus ştie că fiecare om este unic şi aşa dă răspunsurile, dar El îţi va vorbi.
Cunosc un credincios care a făcut aşa cum ți-am spus. El a vorbit în fiecare zi cu Isus, pe care într-o zi și L-a imaginat stând în fotoliul din camera lui. O persoana care era lângă acest credincios în ultima zi petrecuta de el pe pământ, mi-a spus că înainte de clipa morţii, şi-a întins mâna spre Prietenul nevăzut din acel fotoliu, pe care întotdeauna l-a păstrat lângă patul său.
Dorești dovezi despre învierea lui Isus Hristos? Iată o dovadă decisivă: să vorbești tu însuți cu El."


Richard Wurmbrand - Isus, prietenul teroriștilor, Editura Stephanus, Bucuresti, 1996.


20 octombrie 2009

Celui care întreabă


Această închipuire
de Doru Maximovici

nici mie
nu mi s-au
arătat îngerii
culoarea protectoare
îi conturează
ca pe o suferinţă
ce profeţeşte
liniştea
cu capul
în poala ierbii
dar eu
încă îţi mai spun
tot ce vezi
este alcătuit
din alte lumi
vizibile
degeaba te apropii
cu ghearele de pisică
ale întrebării
misterul
nu poate
fi cunoscut
pentru a părăsi
această închipuire
de care ne izbim
capul
pentru un răspuns
în mişcare

***

Frescă cu judecata de apoi
de Doru Maximovici

unde să te plângi
împotriva judecătorului
care îţi spune
du-te acasă
dar am furat
din cutia milei
nu am lăsat nimic
din mila voastră
du-te acasă
eşti liber
după chipul
şi asemănarea libertăţii
nu vezi
du-te acasă
voi urmări
ştirile de seară
eşti liber
ca o fantomă
în căutare
de trup

***

Doamna cu parfum de iarbă
de Doru Maximovici

nu ştii
pe cineva care
să mă iubească
în locul tău
şi să-ţi
uşureze astfel
lucrarea mâinilor
cea mai curată
lucrare
doamna mea
îmbrăcată
în negru
cu parfum
de iarbă

"Poezia lui Doru Maximovici, reprezintă forma cea mai curată, a sensibilităţii, dublată, nuanţat de un dramatism care decurge dintr-o solitudine tainică."
Cezar Ivanescu


DORU MAXIMOVICI - Veşnica împotrivire, Editura Junimea, Iaşi, 2004.

19 octombrie 2009

Destrămare. Pe ape...



Ploaie lentă

de Gabriela Mistral

Această apă sfioasă şi tristă
ca un copil suferind,
înainte de a atinge pământul,
cade murind.

Copac înlemnit, vânt suspendat
şi în tăcerea-ngheţată,
aceste lacrimi amare ce cad
în niciodată.

Cerul e ca o imensă
inimă ce se deschide amară.
Nu plouă. E-o sângerare
prelungă, uşoară.

Oamenii nu simt această lingoare
stând în cămine la cald;
mâhnitele ape care coboară
din înaltul înalt.

Această-ndelungă, apăsătoare
cădere de ape ce se abat
peste pământul ce zace şi moare
abandonat.

Plouă. Tragic şacal, noaptea
pândeşte în munţi undeva -
ce va naşte pământul în umbra
udă şi grea?

Mai puteţi dormi când afară
cade, venind de departe,
apa aceasta inertă, mortală,
soră cu moartea?






" După ce te-ai folosit de toate bunurile vieţii, eşti ofilit;
dar, pentru că veşnic doreşti ce nu-i şi dispreţuieşti cele prezente,
viaţa ţi s-a scurs neisprăvită si fără farmec,
şi, pe neaşteptate, s-a oprit moartea lângă capul tău ..."

Lucreţiu, De rerum natura


17 octombrie 2009

Un loc plin de izvoare




Psalmul 84

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute Sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.
5 Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
6 Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).
9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale decît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!

Râvna Evangheliei


       "Un om care are râvnă în cele religioase este - mai întâi de toate - un om stăpânit de un singur gând. Nu este de ajuns să spună că este cinstit, că nu face compromisuri de nici un fel, că nu este superficial în ceea ce face, că el crede din toată inima sa, că are entuziasm.
Deşi toate acestea trebuie să fie adevărate pentru orice ucenic al lui Hristos, totuşi el trebuie să fie mult mai mult decât toate acestea; el trebuie să fie un om care vede un singur lucru înaintea sa, o singură ţintă: aceea de a plăcea lui Dumnezeu. Şi, fie că trăieşte, fie că moare, fie că e sănătos sau bolnav, bogat sau sărac, fie că place oamenilor sau îi înfurie, fie că e considerat inteligent sau nebun, lăudat sau blamat de oameni, acceptat sau boicotat, onorat sau ocărât - celui care are adevărata râvnă nu-i pasă de nimic din toate acestea. Inima lui arde pentru un singur lucru, acela de a plăcea lui Dumnezeu şi de a face ca slava Lui să strălucească din ce în ce mai mult în lume. Şi dacă arzând de focul acesta, se consumă pe sine o face cu bucurie. Căci el știe că întocmai ca lumânarea care, ca să poată răspândi lumina în jur, e nevoie să ardă şi să se consume, tot astfel şi el, va trebui să se cheltuiască şi să se lase consumat, mistuit de focul acesta sacru, căci la aceasta a fost chemat. Un astfel de om va găsi întotdeauna un teren potrivit pentru a-şi întrebuința zelul. Atunci când este împiedicat a predica sau a lucra, când nu poate contribui bănește la lucrarea evangheliei, plânge, suspină şi se roagă.
Chiar dacă este cel mai sărac om de pe faţa pământului sau țintuit pe un pat de boală, el va face ca dracii din jurul sau să tremure, ca rezultat al necontenitelor sale rugăciuni mijlocitoare.
Dacă nu se poate lupta ca Iosua, va face ca Moise, Aron şi Hur pe munte (Exod.17:9-13). Dacă boala, sărăcia sau alte piedici fizice, sau de altă natură, îl împiedică să facă lucrarea lui Dumnezeu, el însuși, nu va da Domnului odihnă nici zi nici noapte, până nu va ridica El pe vreun altul în această lucrare a Sa, și această lucrare va fi totuși făcută. Aceasta înțeleg eu prin a avea râvnă pentru evanghelie. "

Practical Religion
, Bishop J.C. Ryle (1816-1900)


"Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu,
ca sa puteti tinea pept impotriva uneltirilor
diavolului.
... avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii."


(Efes.6:11-15)



notă: Bocancii nu(!) fac parte din "echipamentul" creștinului.





16 octombrie 2009

Convingere...



    Diavolul și prietenul său
         de Anthony de Mello


    
Diavolul s-a dus la plimbare cu un prieten. Cei doi au văzut pe cineva în faţa lor aplecându-se și ridicând ceva de jos.
    - Ce a găsit acel om? a întrebat prietenul.
    - O frântura de adevăr, i-a răspuns diavolul.
    - Si nu te tulbură acest lucru?
    - Deloc. Am să-l las să o transforme într-o convingere.
     O convingere religioasă nu este altceva decât un indicator care arată calea către Adevăr. Cine se agață de indicator nu poate cunoaşte Adevărul, deoarece este convins că l-a găsit deja.

    "Dacă crede cineva că știe ceva, încă n'a cunoscut cum trebuie să cunoască. Dar dacă iubește cineva pe Dumnezeu, este cunoscut de Dumnezeu." (1Cor.8:2-3)

15 octombrie 2009

Înţelepciune


Rabi Ianai a spus:

Nu stă în puterea noastră să explicăm
bogăția celor răi
ori suferința drepților.
Ceea ce ni se cere
este să acționăm noi înșine după dreptate.

Realitatea e mai complicată decât am vrea.
Dacă ne încăpățânăm să-i cerem logică,
ne-apucă disperarea.
Realitatea nu poate fi ambalată frumos
şi legată cu funda moralității.
Realitatea e mai mare decât ideile nostre despre bine şi rău;
Realitatea e dincolo de dreptul şi nedreptul nostru.
Realitatea e tot ce este şi este adesea în contrast
cu ceea ce ne închipuim noi că ar trebui să fie.

Când ne putem ridica pentru dreptate, aşa să facem.
Când Adevărul ne buimăcește
să tăcem.



Rabi Simon ben Eleazar a spus:

Nu căuta să linişteşti un prieten mânios
în chiar toiul mâniei lui.
Respectă puterea arzătoare a simţământului,
dându-i răgaz să se răcească.

Nu consola un prieten îndurerat
când mortul său stă întins în faţa lui.
Respectă forţa năprasnică a durerii,
dându-i răgaz să se preschimbe în cuvinte.

Nu te îndoi de cinstea unui prieten
când e pe cale de a face un legământ.
Respectă sinceritatea clipei,
dându-i răgaz să înflorească ori să dea greş.

Nu căuta să vezi un prieten
în chiar momentul ruşinării lui.
Respectă chinul stingherelii,
dându-i răgaz să se tămăduiască.


DIN INVATATURILE INTELEPTILOR EVREI. (II I.E.N. - III E.N.) : O lectura moderna a cartii Pirke Avot propusa de Rabi Rami M. Shapiro; trad. de Viviane Prager. - Bucuresti: Editura Hasefer, 2002.

Înţelepciunea care vine de sus, este, întâi, curată, apoi pacinică, blândă, uşor de înduplecat, plină de îndurare şi de roduri bune, fără părtinire, nefăţarnică. (Iac.3:17)

14 octombrie 2009

Rost


Ben Hei Hei a spus:

Suntem aici să facem
și, făcând, să învățăm
și, învățând, să știm
și, știind, să ne minunăm
și, minunându-ne, să dobândim înțelepciune
și, înțelepți fiind, s-atingem simplitatea
și, simpli fiind, să fim atenți
și, atenți fiind,
să vedem ce este de făcut...



Rabi Eleazar
ben Azaria (I i.e.n.) obișnuia să spună:

Asemenea copacilor cu multe crengi şi rădăcini puține
sunt aceia la care înțelepciunea e mai tare decât faptele.
Un vânt ajunge ca să-i smulgă din pământ.

Asemenea copacilor cu crengi puține şi cu multe rădăcini
sunt cei mai tari în fapte ca în înțelepciune.
De-ar fi să-i bată toate vânturile lumii, nu-i doboară.


DIN INVATATURILE INTELEPTILOR EVREI. (II I.E.N. - III E.N.) : O lectura moderna a cartii Pirke Avot propusa de Rabi Rami M. Shapiro; trad. de Viviane Prager. - Bucuresti: Editura Hasefer, 2002.


"El (
marele nostru Dumnezeu și Mântuitor Isus Hristos) S-a dat pe Sine însuși pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege, și să-Si curățească un norod care sa fie al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune." (Tit.2:14)



11 octombrie 2009

Negoț


Rătăcire
de Daniel Chirileanu

De multe ori
uit că sunt al Tău, Dumnezeule;
Închei afaceri cu vânzătorii de zei,
Te vând, Te cumpăr înapoi
ŞI IAR Te vand...
De fiecare dată mai uşor, mai ieftin;
Dar Te răscumpăr din ce în ce mai greu...
Că TE SCUMPEȘTI mereu.

Nu ştiu când am învăţat joaca asta nebună,
Dar mă trezesc jucându-mă.
Oare de ce numai străinii Te adună,
Iar eu IN FIECARE ZI Te vând în fiecare lună?
... Poate pentru că Te-am moştenit de la tatăl meu?

Erai în moştenire,
Stăteai la mine, dar nu erai al meu.
Cu timpul m-am crezut stăpân pe DUMNEZEU
Şi Te-am pierdut
Acum aş vrea să vii din nou acasă,
Sunt prea sărac să Te mai cumpăr înapoi.

Dar , DACĂ VII,
Ne-om aşeza la masă
Şi TU vei frânge pâinea ,
IAR eu TE VOI SLUJI;
Să ştie vânzătorii de dincolo de gând
că-s prea bogat să Te mai vând.



"De ce
cântăriți argint pentru un lucru care nu hrănește? De ce vă dați câștigul muncii pentru ceva care nu satură? Ascultați-Mă dar, și veți manca ce este bun, și sufletul vostru se va desfăta cu bucate gustoase." Isa.55:2

10 octombrie 2009

Psalmul 4


1 (Către mai marele cântăreților. De cântat pe instrumente cu coarde. Un psalm al lui David.) Răspunde-mi, când strig, Dumnezeul neprihănirii mele: scoate-mă la loc larg, când Sunt la strâmtoare! Ai milă, de mine, ascultă-mi rugăciunea!
2 Fiii oamenilor, până când va fi batjocorită slava mea? Până când veți iubi deșertăciunea, și veți umbla după minciuni? (Oprire.)
3 Să știți că Domnul Şi-a ales un om pe care-l iubește: Domnul aude când strig către El.
4 Cutremurați-vă, şi nu păcătuiți! Spuneți lucrul acesta în inimile voastre când stați în pat: apoi tăceți.
5 Aduceți jertfe neprihănite, şi încredeți-vă în Domnul.
6 Mulţi zic: „Cine ne va arăta fericirea?” Eu însă zic: „Fă să răsară peste noi lumina Feței Tale, Doamne!”
7 Tu-mi dai mai multă bucurie în inima mea, decât au ei când li se înmulțește rodul grâului şi al vinului.
8 Eu mă culc şi adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină în locuinţa mea.


Ivan Aivazovsky - Clair de lune

"Când te vei culca, vei fi fără teamă, şi când vei dormi,
somnul îţi va fi dulce."

(Prov.3:24)

09 octombrie 2009

Adolescentul




" Urci greu prin ploaie
şi deodată, pe poteca de munte:
Cireşii-nfloriti! "
Takai Kito


Adolescența... Poate cel mai dificil stadiu al dezvoltării umane...

Este o binecuvântare să fii părintele acestei delicate minuni. Fă-ţi timp să-l contempli, fă-ţi timp să-l iubești - necondiționat! Dovedește-i, prin fapte mai ales, acesta e limbajul pe care adolescentul îl înțelege cel mai ușor . Dragostea ta nu i-a fost nicicând mai necesară! Nu îţi permite să fii prea "impresionat" de "neascultarea", capriciile sau șicanele lui. Nu ai voie să fii slab, plictisit, neatent, "ocupat". Ai voie să-l înțelegi şi să-l iubești, da, mai ales să-l iubești. Când îţi este greu, căci vor fi şi asemenea clipe, gândește-te la miracolul înmuguririi - unic în viața fiecărui om - la frumusețea-i degrabă trecătoare și atât de puțin înțeleasa. Veghează, ocrotește-l până la sărbătoarea florilor...





"Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!"
Plang. 2:19

06 octombrie 2009

Război spiritual - Atitudini (2)



"Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sunt în locurile cereşti." (Efes.6:12)

Cântec despre copacul cu vulturi

Bertolt Brecht

"...
dar, el, totuşi, se propteşte în pământ, el care
nu se apărase împotriva cerului,
se propteşte şi rămâne în picioare.
Desigur, visează, la amiază, şi seara, şi noaptea, câte un vis întunecat.
Dar stă în picioare, cu-ntregu-i efort, sub enormul atac,
îşi ridică din greu în înalt, şovăind, fruntea lui zdrenţuită
şi trimite, prin noapte, batjocuri spre harnicii vulturi,
şi-şi râde de ei, îndârjitul copac.
Iar vulturii se leagănă, osteniţi, în lumina de lună
şi cu scrâşnet de bronz umplu spaţiul, pe rând şi-mpreună.
Dar aripile au şi început să tremure când foşnea, iar copacul observând
spaima vulturilor care cu nemurirea lui se măsoară,
şi-a încordat crengile, departe, departe, exultând
căci era o noapte de primăvară.

Da, e ostenit acum acest neam muritor, iar copacul
va înflori, aşa sfârtecat şi tocat.
Chiar azi se va grăbi să înflorească. Râse copacul de spaima lor.
Iar vulturii se legănară tot mai osteniţi sub lună
şi cu scrâşnet de bronz umplură spaţiul, sonor.
A doua zi s-ar fi mirat văzându-l într-o splendidă şi liberă înflorire.
Penele li se făcură mai grele şi deveniră trişti sub cer.
Greoi se ridicară în văzduh şi căzură-ntr-o cădere grea ca plumbul
pe copacul rănit - şi atunci acesta deveni o colină de fier.
....................................................................................."

"Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întunerec, totuşi Domnul este Lumina mea!" (Mica.7:8)

Război spiritual - Atitudini


"Dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el; dacă un mădular este onorat, toate mădularele se bucură împreună cu el." 1Cor.12:26


Cântec despre copacul cu vulturi
Bertolt Brecht

De la cântători şi pân-la miezul nopţii
se războiesc vulturii, ca smintiţi, cu acel copac singuratic.
Atâtea aripi întunecă cerul, că, ceasuri la rând, el nu vede soarele.
De-atâta foşnet de aripi metalice, spaţiul răsună sălbatic.
Aripile plesnitoare pe el tăbărând,
îi sfârtecă în cădere trupul tremurător
şi-i îmbucătăţesc mugurii şi mădularele.
Când lovitura aripii trosneşte în ramuri, sonor,
scoarţa lui se rupe, coroana lui se risipeşte
şi el stă, hăcuit şi cocârjat,
zdrenţuit şi însângerat, sfârtecat şi tocat
de aripi de oţel, bântuit ca de săbii,
şovăind şi asfinţind sumbru pe temelia lui de pământ.
Iar masacrul aripilor e-atât de năprasnic,
iar ţesutul lui atât de zdrenţuit,
încât, tremurând, îşi încearcă adânca lui rădăcină,
să vadă de mai poate să-l ţină:
rădăcina se cutremură adânc, adânc de tot în pământ,
(va urma)

"...totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea."
(Rom.14:4)

05 octombrie 2009

Chemare


I-am dat
Zoltan Terner

I-am dat rugăciunea
şi n-a cutezat s-o rostească.
Am intrat în urechea lui
şi nu a vrut să audă.
M-am furişat în ochii lui
şi nu s-a priceput să vadă.
L-am învăţat să urce
şi n-a contenit să cadă.
L-am chemat să învie,
l-am chemat a şaptea oară,
şi a zis că nu poate,
şi a zis că nu ştie,
şi a continuat să moară...





"Pocăiți-v
ă dar, și întoarceți-vă la Dumnezeu, pentru ca să vi se șteargă păcatele, ca să vină de la Domnul vremile de înviorare, și să trimeată pe Cel ce a fost rânduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos" (Fapt.3:19...)