Psalmul 12

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe arfa cu opt coarde. Un psalm al lui David.)
Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor.
2 Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.
3 Nimicească Domnul toate buzele linguşitoare, limba care vorbeşte cu trufie,
4 pe cei ce zic: „Suntem tari cu limba noastră, căci buzele noastre Sunt cu noi: cine ar putea să fie stăpîn peste noi?”
5 „Pentru că cei nenorociţi Sunt asupriţi şi pentru că săracii gem, acum” zice Domnul „Mă scol, şi aduc mîntuire celor obijduiţi.”
6 Cuvintele Domnului Sunt cuvinte curate, un argint lămurit în cuptor de pămînt, şi curăţit de şapte ori.
7 Tu, Doamne, îi vei păzi, şi-i vei apăra de neamul acesta pe vecie.
8 Pretutindeni mişună cei răi, cînd domneşte ticăloşia printre fiii oamenilor.