"Dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el; dacă un mădular este onorat, toate mădularele se bucură împreună cu el." 1Cor.12:26
Cântec despre copacul cu vulturi
Bertolt Brecht
Bertolt Brecht
De la cântători şi pân-la miezul nopţii
se războiesc vulturii, ca smintiţi, cu acel copac singuratic.
Atâtea aripi întunecă cerul, că, ceasuri la rând, el nu vede soarele.
De-atâta foşnet de aripi metalice, spaţiul răsună sălbatic.
Aripile plesnitoare pe el tăbărând,
îi sfârtecă în cădere trupul tremurător
şi-i îmbucătăţesc mugurii şi mădularele.
Când lovitura aripii trosneşte în ramuri, sonor,
scoarţa lui se rupe, coroana lui se risipeşte
şi el stă, hăcuit şi cocârjat,
zdrenţuit şi însângerat, sfârtecat şi tocat
de aripi de oţel, bântuit ca de săbii,
şovăind şi asfinţind sumbru pe temelia lui de pământ.
Iar masacrul aripilor e-atât de năprasnic,
iar ţesutul lui atât de zdrenţuit,
încât, tremurând, îşi încearcă adânca lui rădăcină,
să vadă de mai poate să-l ţină:
rădăcina se cutremură adânc, adânc de tot în pământ,
(va urma)
"...totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea." (Rom.14:4)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu