Război spiritual - Atitudini (2)

"Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sunt în locurile cereşti." (Efes.6:12)

Cântec despre copacul cu vulturi
Bertolt Brecht

"...
dar, el, totuşi, se propteşte în pământ, el care
nu se apărase împotriva cerului,
se propteşte şi rămâne în picioare.
Desigur, visează, la amiază, şi seara, şi noaptea, câte un vis întunecat.
Dar stă în picioare, cu-ntregu-i efort, sub enormul atac,
îşi ridică din greu în înalt, şovăind, fruntea lui zdrenţuită
şi trimite, prin noapte, batjocuri spre harnicii vulturi,
şi-şi râde de ei, îndârjitul copac.
Iar vulturii se leagănă, osteniţi, în lumina de lună
şi cu scrâşnet de bronz umplu spaţiul, pe rând şi-mpreună.
Dar aripile au şi început să tremure când foşnea, iar copacul observând
spaima vulturilor care cu nemurirea lui se măsoară,
şi-a încordat crengile, departe, departe, exultând
căci era o noapte de primăvară.

Da, e ostenit acum acest neam muritor, iar copacul
va înflori, aşa sfârtecat şi tocat.
Chiar azi se va grăbi să înflorească. Râse copacul de spaima lor.
Iar vulturii se legănară tot mai osteniţi sub lună
şi cu scrâşnet de bronz umplură spaţiul, sonor.
A doua zi s-ar fi mirat văzându-l într-o splendidă şi liberă înflorire.
Penele li se făcură mai grele şi deveniră trişti sub cer.
Greoi se ridicară în văzduh şi căzură-ntr-o cădere grea ca plumbul
pe copacul rănit - şi atunci acesta deveni o colină de fier.
....................................................................................."

"Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întunerec, totuşi Domnul este Lumina mea!" (Mica.7:8)