Despre oamenii mari
Bertolt Brecht
1
Oamenii mari spun o grămadă de prostii,
Îi iau drept proşti pe cei din jurul lor,
iar aceia tac şi-i lasă să facă ce vor
şi timpul trece, zi după zi.
2
Oamenii mari mănâncă pe săturate
şi beau, de asemeni, cu zel.
Iar ceilalţi aud despre faptele lor însemnate
şi beau şi mănâncă la fel.
3
Marelui Alexandru îi trebuia
cetatea Babilon - şi alta nu.
Dar alţii n-au avut nevoie de ea:
De pildă, nici tu.
4
Marele Copernic nu mergea la culcare.
Ţinea o lunetă în mână, senin,
şi calcula că pământul se roteşte în jurul soarelui mare
şi crezu că a înţeles chiar cerul pe deplin.
5
Marele Bert Brecht nu înţelegea lucrurile cele mai simple
şi se gândea la cele mai complicate, ca de pildă la iarbă, şi-aşa
îl lăuda pe marele Napoleon,
pentru că şi dânsul mânca.
6
Marii oameni se prefac a fi înţelepţi încercaţi
şi vorbesc - ca surzii - foarte tare.
Pe oamenii mari e bine să-i stimaţi,
dar să nu le daţi neapărat crezare.
A se citi dimineaţa si seara
Bertolt Brecht
Cel pe care-l iubesc
mi-a spus
că are nevoie de mine.
De aceea
îmi port de grijă,
îmi cercetez cu atenţie drumul şi mă tem de fiecare picătură de ploaie,
să nu mă doboare.
(1942)
BRECHT, BERTOLT - Versuri (traducere de Nina Cassian)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu