"Unde este Isus? "

Richard Wurmbrand

(O biografie în date)

       "Nu este o născocire faptul că sfântul Antonie cel Mare, Martin Luther şi mulți alții, oameni obișnuiți, l-au văzut pe diavol. L-am văzut şi eu o dată, pe când eram copil. Rânjea la mine. Până azi n-am povestit nimănui despre asta.
        Singur în celulă, acum, îi simțeam iarăși prezența. Era întuneric şi frig şi el îşi bătea joc de mine. Celula mea devenise un loc unde jucau stafiile. Îl auzeam pe diavol spunând zi şi noapte: "Unde este Isus? Mântuitorul tău nu te poate salva! Ai fost înșelat şi i-ai înșelat şi pe alţii... ..."
        Diavolii care l-au făcut pe Nyils Hauge, marele predicator norvegian, să şovăie în credinţa lui, pe când era în temniţă, care l-au făcut chiar pe Ioan Botezătorul să se îndoiască pe când era în închisoare, se dezlănţuiau cu furie asupră-mi. Eram dezarmat. Bucuria şi seninătatea mea pieriseră. Înainte îl avusesem pe Cristos atât de aproape de mine, îndulcindu-mi amărăciunea, luminându-mi bezna, dar acum strigam: "Eli, Eli, lama sabahthani?". "Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?, simțindu-mă cu desăvârșire abandonat.
În timpul acestor zile negre, am compus pe îndelete o lungă poezie, pe care cei ce nu au cunoscut o asemenea stare fizică şi spirituală s-ar putea să nu o accepte cu uşurinţă. Poezia aceasta a fost salvarea mea. Prin cuvânt, ritm şi incantație, am fost în stare să-l înfrâng pe Satana. Iat-o!

Iubire nebună
de Richard Wurmbrand

www.poezie.ro/
 

     ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ... ...

    Iertarea multelor păcate doar sporit-a
    Al Magdalenei foc mistuitor,
    Dar ea parfum şi lacrimi dăruit-a
    'Nainte de cuvântu-Ţi iertător.

Iar dacă nu-l spuneai, ea tot ar sta şi-ar plânge
De dragostea ce-Ţi poartă şi-n păcat.
Ea Te-a iubit 'nainte de vărsaseși sânge.
Ea Te-a iubit 'nainte de-ai iertat.

    Nici eu nu mă-ntreb de-i drept să-Ţi dau iubire,
    Nu Te iubesc s-ajung eu mântuit.
    Eu Te-aş iubi şi-n veşnică nefericire,
    Şi chiar de flăcări de-aş fi mistuit.

De-ai refuza să Te coborî la oameni,
Tu mi-ai fi fost un vis îndepărtat.
De refuzai Cuvântul Tău să-l sameni,
Te-aş fi iubit şi far' să-l fi aflat.

    De şovăiai, de-ai fi fugit de răstignire,
    Nemântuit, eu totuşi Te-aş iubi.
    Chiar şi păcat dacă-Ţi găseam în fire,
    Cu dragoste-mi Ţi l-aş acoperi.

Acum cuvintele-mi vor deveni nebune,
Ca toţi să ştie cât de mult iubesc.
Acuma voi atinge necântate strune.
Pe-o melodie noua Te slăvesc.

    Profeţii toţi de-ar fi prezis pe Altul,
    Pe Tine, nu! Pe ei, i-aş lepăda.
    Dovezi cu miile dac-ar avea cel'laltul,
    Iubirea-mi pentru Tine aş păstra.

De-aş bănui la Tine-nșelăciune,
Plângând, eu pentru Tine m-aş ruga.
De-ar înceta în lume fala-Ţi să răsune,
Iubirea-mi pentru Tine nu s-ar micşora.

    Cum pentru Saul, Samuel o viaţă-ntreagă
    În post şi rugăciune s-a zbătut,
    Aşa ar rezista iubirea ce ne leagă,
    Chiar dac-aş şti că eşti un fiu pierdut.

De nu Satan, ci Tu în rătăcite clipe,
Revolta cea din cer ai fi produs,
De Tu Ţi-ai fi pierdut cereştile aripe
Şi-ai fi căzut din Raiul cel de sus,

    Eu, neavând nădejdi, nădăjdui-voi totuşi
    Căci Tatăl cel ceresc Te va ierta,
    Şi împăcat cu El, pe-aleile de lotuşi,
    Pe străzile de aur, Tu Te vei plimba.

De-ai fi un mit, aş părăsi realitatea;
Cu Tine-n fantezie aş trăi.
De-ar izbuti neexistenţa-Ţi să-mi arate,
Din dragostea-mi Tu viaţa ai primi.

    Nebună, fără de temeiuri mi-e iubirea,
    Aşa cum este şi iubirea Ta.
    Găsească-Şi Domnu-n asta fericirea.
    Mai mult decât atât, eu nu-i pot da.

       După ce am terminat această poezie nu l-am mai simțit pe Satana în preajmă. Plecase. În tăcere am simțit sărutarea lui Cristos. Am rămas tăcut. Liniștea şi bucuria au revenit. "

Richard Wurmbrand - Cu Dumnezeu în subterană, Editura "Casa Școalelor", București, 1994