Un dans al iubirii divine

"Celula măsura doisprezece paşi de jur împrejur: patru pași un zid, doi pași următorul, apoi iar patru şi iar doi. M-am târât în jurul celulei cu ciorapii rupți". Capacul vizorului clănțănea: "Mai repede! răcnea gardianul. Am simțit că mi se învârtește capul. "Mai repede - sau vrei bătaie?" M-am izbit dureros de un zid.
Ochii mă înțepau năpădiți de sudoare. Alergam într-una în cerc. Clic! "Oprește-te!Întoarce-te! Mergi!" Tot în cerc, dar în direcție opusă. "Mai repede!" Am dat în brânci şi m-am îndreptat din nou. "Mișcă, nu te opri!" Când am căzut, gardianul s-a năpustit înăuntru şi m-a trăsnit peste cot cu o măciucă, în timp ce mă străduiam să mă ridic. Durerea a fost atât de cumplită încât am căzut din nou. "Ridică-te! Mișcă! Ăsta e manejul!"
Mulți deținuți trebuiau să treacă prin manej. Se scurgeau ore întregi până primeai apă sau ceva de mâncare. Setea suprima foamea. Era chiar mai groaznică decât împunsăturile ca de cuțite fierbinți pe care le simțeai în picioare. Cel mai rău dintre toate era să trebuiască să-ţi reiei mersul după ce ți s-a îngăduit să te odihnești câteva minute sau să zaci câteva ore, noaptea, încremenit pe dușumea. Încheieturile înțepenite, mușchii zdrobiți, picioarele sfâșiate nu mai susțineau greutatea trupului.Te agățai de ziduri, în timp ce gardienii îşi răcneau ordinele. Când nu mai puteai rămâne în picioare cădeai în patru labe. Nu mai știu câte zile şi nopți - cu rare, scurte întreruperi - am petrecut în manej.
În timp ce mă roteam, am început să mă rog pentru gardieni. M-am gândit la Cântarea Cântărilor, în care ni se povestește despre dansul sfânt al miresei lui Cristos în cinstea mirelui ei. Mi-am zis în inima mea;" Voi păși cu cât mai multe grație, ca într-un dans al iubirii divine pentru Iisus". Pentru moment mi s-a părut că așa făceam. Dacă voiești tot ceea ce se întâmplă, se întâmplă numai ce voiești.

Supunându-te de bunăvoie celor mai grele încercări, acestea devin mai ușoare! În timp ce mă roteam iarăși şi iarăși, mi se părea că totul se învârtea în jurul meu. N-am putut deosebi un perete de celălalt sau peretele de ușă, așa cum dragostea divină nu face distincție intre cei buni şi cei răi şi-i îmbrățișează pe toți."

Richard Wurmbrand

Richard Wurmbrand - Cu Dumnezeu în subterană, Editura "Casa Școalelor", București, 1994

"Dar Eu va spun: Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blastama, faceti bine celorce va urasc, si rugati-va pentru ceice va asupresc si va prigonesc, ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri; caci El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni, si da ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti." (Mat.5:45)