"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta Isus Hristos. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Isus Hristos. Afișați toate postările

30 decembrie 2014

Nevoia de îngeri


  „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, 
care să-i arate omului calea datoriei,
 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: 
«Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; 
am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!»
Iov 33. 23,24  





Avem nevoie de îngeri!
Benoni Catană

 

 Pe drumurile noastre printre plângeri,
 O, câtă nevoie avem de îngeri!...

 Când
plângem cu Agar cea izgonită în pustia străină,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Aducător de speranţă şi lumină!

 Când plângem cu Lot,
 Cel cu suflet chinuit într-o cetate foarte civilizată,
 O, câtă nevoie avem de îngerii care să ne scoată
 Din cetatea de azi, mai păcătoasă ca altădată!

 Când plângem cu Moise şi cu Ghedeon
 Sub greul duhurilor asupritoare,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Care să ne ducă de la robie la eliberare!

 Şi chiar când plângem cu Balaam, din nefericire,
 După profituri zămislite în nelegiuire,
 O, câtă nevoie avem de îngerul cu haină luminoasă,
 De îngerul cu sabia scoasă!...

 O, câtă nevoie avem de îngerii
 Care să vestească sfârşitul plângerii,
 Cântând pe dealurile Betleemului solia
 Că
iată, s-a născut Mesia”;
 Şi de îngerii aceia îmbrăcați în alb,
 Pe care i-a văzut la mormântul gol, Maria;
 O, câtă nevoie avem
 Să ne-aducă aminte să privim, ne-ncetat
 La Domnul nostru iubit înviat!...
 Un înger alb... doi, trei, zece, cincisprezece,
 Să ne aducă o adiere caldă
 În valea pământului tristă şi rece,
 Să ne aline măcar puţin dorul
 De a-l vedea şi auzi pe Mântuitorul!...

 Doamne mulţumim pentru îngerii pe care ni i-ai trimis
 Ca să putem pregusta cântările din Paradis!
 Îţi mulţumim că i-ai ţinut prin puterea Ta
 Şi de aici îi vei purta tot aşa:
 O străfulgerare de lumină pentru lumea asta străină,
 Un glas curat şi armonios în veacul nesătul de zgomotos,
 Un gând despre cerul senin când totul în jur e potop de venin,
 O solie de eliberare cucerindu-ne pentru Împărăţia viitoare,
 În care Isus ne va duce prin porţi de rubin şi smarald,
 Şi vom cânta şi noi... cu tine, Înger alb!


(din volumul „Doamne, -mi o poezie!”)



Sursa imaginii:

25 noiembrie 2014

„Tu nu vei muri”

      
       "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. [...] Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el." 
 Luca 10. 30-34



 Aimé  Morot,  Le bon Samaritain, 1880



Șapte cuvinte către tineri
Pr. Gheorghe Calciu

       A iubi o ființă înseamnă a-i spune:  „Tu nu vei muri”. Și să crezi ceea ce spui. Și această credință oarbă, iratională și neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care-l simțim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate iubirile. Mama care-și dezmiardă copilul îi spune, de fapt, cu credința care răstoarnă munții: „Tu nu vei muri”. Și crede. Iubitul care-i șoptește ființei dragi cuvinte de ardoare ce-i topesc coșmarul morții îi spune, în realitate: „Tu nu vei muri”. Și crede.
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Ioan 3:16

       Iisus devine astfel întruparea iubirii, dragostea palpabilă și crucificată. Atât de greu i-a fost omenirii să creadă în ceea ce vedea, că iubirea desăvârșită stătea în fața ei, întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adusă la acea situație limită, care este moartea și suferința – pentru a-i verifica autenticitatea și pentru a constata daca rămâne identică, până la sfârșit, cu ea însăși. Și Iisus a trecut examenul la care omenirea L-a supus.
Amintiți-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce:
Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” Luca 23:34. Ce dovadă de dragoste mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva? 

       Și dacă tu crezi, atunci când spui ființei pe care o iubești „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei Iubiri când îți face făgăduința vieții eterne:
Adevărat, adevărat spun vouă, cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viață” Ioan 5:24




Sursa imaginii: ioansoran.wordpress.com

30 mai 2014

Amăgire şi înşelare


"Numai în surâsul copilului poți avea încredere nelimitată."
Marin Voiculescu


   Bartolomé Esteban Murillo - Boy whit a Dog


       „După ce ucenicii Săi L-au întrebat pe Isus: «Care este semnul venirii Tale şi al sfârșitului veacului?», primul lucru pe care li l-a zis El a fost următorul: «Vedeţi să nu vă înşele cineva» (Matei 24:3,4}. El a continuat, avertizându-i că zilele din urmă care Ii vor preceda nemijlocit revenirea vor fi caracterizate de cea mai mare amăgire şi înşelare pe care a cunoscut-o vreodată lumea. El a indicat că ea va fi o înşelare  religioasă, şi că se va sprijini pe trei semne precise:


 1) profeţi mincinoşi (falşi)
 2) cristoşi mincinoşi
 3) miracole (minuni) mincinoase.

       Înşelarea religioasă este primul semn major vestit de Isus pentru a indica faptul că a doua Lui venire este aproape. Este şi semnul cel mai important. Cristos şi apostolii Săi au subliniat lucrul acesta cu cea mai mare tărie, şi pe bună dreptate. A fi amăgit, înşelat de profeţi mincinoşi şi de cristoşi mincinoşi atrage după sine urmări mult mai grave decât a fi o victimă a foametei, a bolii sau a războiului. Iată cum rezumă Isus avertismentul Său solemn:

«Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, astfel incât să înşele, dacă este posibil, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o mai dinainte» (Matei 24:24-25)." 



Hunt, Dave &  T. A. Mc Mahon, Seducerea  creștinătății



20 aprilie 2014

Cine este adevarul?


Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
 1Ioan 18.38




       Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi Creştinism este felul cum pun întrebarea despre adevăr.  Păgânismul, şi cel vechi, şi cel nou, întreabă precum Pilat: „Ce este adevărul?” Creştinismul întreabă: „Cine este adevărul?” 

        Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. [...] Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul”, i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”
       [...] omenirea eretică Europeană de-a lungul a, deja, mai multor veacuri Îi pune lui Hristos acea întrebare a lui Pilat: „Ce este adevărul? [...] dacă ar întreba drept „Cine este adevărul?”, ar primi şi răspunsul drept. 
Adevărul e ipostatic, 
nu impersonal. 
Adevărul e Dumnezeu, 
nu un lucru. 
Adevărul este Acela, 
nu acel. 
Acela e adevărul, care este întotdeauna acelaşi, 
nu acel ce se schimbă neîncetat. 
Adevărul este Dumnezeu cel în trei ipostasuri, 
întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, 
de sine stătător, 
de necuprins, 
de nebiruit; 
Alfa şi Omega a tot ce viază; 
începutul şi sfârşitul a toată zidirea; 
vatra luminii nestinse; 
leagănul vieţii; 
izvorul înţelegerii şi al înţelepciunii; 
adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; 
înălţimea dragostei neînvinse, 
duh ce însufleţeşte toate; 
cuvânt ce toate le zideşte; 
bucurie ce întrece cântarea; 
pace ce întrece înţelegerea; 
iscusinţă ce întrece toată închipuirea; 
...
Dumnezeu e adevărul, fraţilor. 
 „Hristos este Adevărul. Dumnezeu este adevăr, nu lucrul.” 
Adevărul nu se poate afla în cele zidite, ci în Ziditor."

Sfântul Nicolae Velimirovici



Sursa imaginiii: ro.wikipedia.org (Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov)

20 septembrie 2012

Taina supunerii


Mulier est: errat.
 (Seneca, De ira)


E femeie: greșește!



       „Iată tâlcuirea pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o dă  textului din scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Efeseni, unde vorbeşte despre bărbat, ca fiind cap femeii și despre supunerea pe care o datoreşte femeia  bărbatului său:  «vrei oare ca femeia să ți se supună precum biserica se supune lui Hristos, atunci îngrijește-te tu însuţi de ea, precum și Hristos de Biserică. Ba mai mult, dacă este nevoie, sa-ți jertfești și viața pentru ea sau să suferi, să nu refuzi. Îndrăznește să o determini să ți se supună prin marea ta grijă pentru ea, prin iubirea și prietenia ta. Nu există legături mai puternice decât acestea, mai ales pentru bărbat și femeie.
   Pe slugă, uneori o putem sili prin frică, însă pe tovarășa vieții, mama copiilor tăi și creatoarea tuturor bucuriilor familiale trebuie s-o legi de tine însuți, nu prin frică și amenințări, ci prin dragoste și bună dispoziție. Ce este această căsnicie când femeia tremură de bărbat?
     Dacă nouă ne este poruncit din cauza femeii să lăsăm pe tată și pe mamă, atunci nu este cu adevărat nebunie și infamie să fie jignită aceea pentru care Dumnezeu a poruncit să ne părăsim părinții?»”    

Elena Fleșeriu -  Adulterul - Rana de moarte a iubirii


În imagine: "Jewelry" - Burcu Buyukunal 

22 iulie 2012

Regăsire întru eternitate


„Ascultă, Israele!
Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.“
Deut. 6:4-5





Când se va întoarce Israel
Traian Dorz

   Atunci când se va întoarce Israel
   din căile de jale
   slăvite Împărat Emanuel,
   ce sfinte bucurii vor fi în el
   atunci când se va întoarce Israel
   la poala crucii Tale.

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

   Şi vor veni cum nimeni n-a venit
   la Tine-aşa vreodată,
   din somnul greu şi-atât de lung, trezit
   poporul Tău veni-va fericit
   Mesia drag, cum nimeni n-a venit
   sub crucea-nsângerată!

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

   Te va iubi cum n-ai mai fost iubit
   în vremile apuse —
   cu focul cât li-e-n suflet grămădit,
   cu dorul ce de veacuri Te-a dorit
   Te va iubi cum n-ai mai fost iubit
   poporul Tău, Isuse...
 

16 aprilie 2012

Orbire


Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele;
 şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea;
 şi nu fi necredincios, ci credincios.
Ioan.20:27





Omenire
Georg Trakl


    Omenire postată în faţa gurilor de foc,
    Un ropot de tobe, sumbrele frunţi de războinici,
    Paşi prin neguri de sânge; răsună fierul negru;
    Disperare, noapte în creierii trişti: aici
    Umbra Evei, goană şi bani înroşiţi.
    Cina cea de Taină, nori spintecaţi de lumină.
    În pâine şi vin sălăşluieşte o blajină tăcere.
    Doisprezece sunt cei adunaţi împreună.
    Sub crengi de măslin, noaptea ei ţipă în somn;
    Sfântul Toma pogoară mâna pe rană.



Roy Nachum interview for "The Daily" - Blind art exhibition (YouTube)

19 martie 2012

Amărăciune sau iertare


“Cain, ce-ai făcut cu fratele tău?”
Şi spicele de grâu se plecau şi murmurau:
“L-am văzut, l-am văzut pe Abel, în ţărână căzut…”
Magda Isanos 

 


 "Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi."
 Luca 6:28 
 
       "Nu se poate să treci prin viaţă fără să suferi. Dar dacă crezi că ceea ce ţi-a făcut acea persoană a fost rău, așteaptă să vezi ce va face amărăciunea. Ea iţi va amplifica durerea, iţi va afecta atitudinea, iţi va controla starea de spirit şi te va face să-ţi pierzi prietenii. Puţine lucruri sunt mai rele decât cineva care doreşte doar să vorbească  despre "ceea ce mi-au făcut mie". Debarasează-te de listele cu greşelile altora.  Arde-le! Dacă ştii unde le-ai ascuns, asta înseamnă că nu ai renunţat încă la ele. Domnul Isus a spus: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. " Matei 6:14,15
       "Dar tu nu ştii prin ce am trecut". Nu, dar când citeşti Scriptura descoperi prin ce a trecut Isus. Ai vrea să compari viaţa ta cu a Lui? Unii din cei pe care i-a vindecat au susţinut moartea Lui. Chiar şi ucenicii Lui L-au abandonat când situaţia a devenit dificilă. Apoi adaugă la toate acestea povara purtării păcatelor întregii omeniri şi ai mai mult de un motiv să simţi amărăciune. Dar El a predicat iertarea - de pe o cruce! Iar Cuvântul Lui pentru tine astăzi este: "binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.  Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi." Luca6:28,30 Poate spui: "Este prea greu de făcut". Da, dar Dumnezeu îţi va da har ..." 
Bob Gass



Sursa imaginii: flickr.com („Tangled...“ - Trapac)

31 decembrie 2011

Doamne, mă iubesti?


“Îl iubesc pe Hristos dar nu cu o dragoste a mea 
căci nu este nici una.  
Te iubesc Doamne dar toată dragostea e a Ta, 
căci prin dragostea Ta, eu trăiesc.” 
Madame Jeanne Marie de La Mothe Guyon
(1648-1717)  



 Mi-e inima... 
 Traian Dorz
 
      Mi-e inima secată, 
      Ca lutul frământat, 
      De lunga aşteptare 
      Cu care 
      Te-am chemat. 
 
      Și nu-Ți mai pot aduce 
      Ca altădată, az' 
      Mireasma cea mai dulce 
      A dragostii 'n extaz 
 
      Nici dulcea 'nflăcărare 
      A vieţii tinereşti, 
      Ce Te făcea mai tare, 
      Mai mult să mă doreşti... 
 
      Dar toată-a mea fiinţa 
      Când ochii Ți-i privesc 
      Suspină, 
      Cântă, 
      Strigă: 
      Isuse, Te iubesc!...




   Sursa imaginii: www.flickr.com („Grow your wings“ by mikem1115)

30 decembrie 2011

Cuminecare


„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 
după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;
acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 
 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“
I Cor 11:23-24  



Ziua albă 
 Tudor Arghezi
 
 
     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 
     Faţa de in se-aşterne sărutată 
     Și proaspătă şi nouă s-a întins 
     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 
 
     În dreptul geamului de chihlimbar 
     E pusă masa Cinei în altar. 
     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 
     Îngerii mici adus-au har în taină. 
 
     Din înălţimi o rază aurie 
     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 
     Și lingura rotundă din potir 
     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 
 
     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 
     I s-a topit ca un surâs în gură, 
     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 
     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“



***
Să fim însetaţi de Dumnezeu,
aceasta este sarcina noastră în această lume.          
Potolirea setei de Dumnezeu 
va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        
Rabi Nahman                 


   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.
  Sursa imaginii: all-art.org

24 decembrie 2011

Ajun



"... în casa de poposire nu era loc pentru ei. "
(Luca 2:7) 




Isuse, azi e praznic...
Traian Dorz

   Isuse, azi e Praznic aici în lumea noastră
    Sunt mesele-ncărcate de traiul mulţumit
    Şi-aprinsă e lumina la fiece fereastră
    E praznic azi, Isuse, - "Crăciunul" a sosit.

 Pe noi tot aşteptarea şi astăzi ne apasă,             
Deşi în geam lumina aproape s-a topit               
Deşi tot cald şi bine e şi la noi în casă                 
Caci Sărbătoarea noastră: Tu, încă n-ai sosit.

    Ei ţin o sărbătoarea ce an de an le vine.
    Cu-o haină mai aleasă, cu-o zi de trai mai bun;
    De-aceea a lor case de zâmbet pot fi pline
    Ei pot să cânte astăzi, la ei e "Moş Crăciun".

La noi însă şi astăzi e tot ajunul încă,                              
Ajunul aşteptării slăvitei Sărbători                                   
Ce va aduce-atuncea când noaptea-i mai cea adâncă
Măreaţa arătare a Zilei-Fără-Nori.                                     

    De-aceea noi gătit-am nu ieslea de poiată,
    Ci candida-ncăpere a inimilor noi;
    Şi-am aşternut în calea-Ti nu paie ca odată,
    Ci albele petale a crinilor din noi.

Umplut-am de podoabe a sufletului casă  
Intreaga-i încăpere cu drag am primenit   
Si cele mai alese din daruri stau pe masă, 
Te-aşteaptă, neatinse, o Mire Preaiubit.    

    ...O, vino şi adu-ne întregul Rai de Soare
    Rasai şi-n casa noastră a Praznicului zori
    E lung de zeci de veacuri ajunul de-aşteptare,
    E vremea aratarii doritei Sărbători...


                  "..nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! "
                   Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă
                   Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! 
                   Încetaţi mai faceţi răul! 
                   Învăţaţi-vă faceţi binele, 
                   căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, 
                   faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! -"
                   Veniţi totuşi ne judecam, zice Domnul. 
                   De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, 
                   se vor face albe ca zăpada; 
                   de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 
                   De veţi voi şi veţi asculta, ..." 
Isaia 1:13, 16-19


Sursa imaginii: vimeo.com

07 decembrie 2011

Alienare si dezumanizare

     

"Numai în Cristos şi în corpul Lui omul poate găsi mântuirea. 
Altfel el riscă să fie devorat de forţele demonice, 
să fie sfâşiat în mod definitiv de spiritele urii şi ale violenţei."
N. Berdiaev


"Disequilibrium"


       "Nu numai că lumea se găseşte într-o situaţie economică şi politică îngrozitoare, dar şi starea ei spirituală este profund atinsă. Însăşi existenţa spiritualităţii şi supravieţuirea ei sunt ameninţate de o primejdie mortală. Trăim într-un univers livrat demenţei, unei demenţe de care se pare că nu ne dăm seama. Concupiscenţele, ataşamentul faţă de temporal au sfârşit prin a rupe echilibru lumii. Ea a fost răsturnată încă o dată, ea este pradă polidemonismului de care o eliberase creştinismul.
       Descreştinarea a dus la dezumanizare, care, la rândul ei a dezlănţuit demenţa, căci a alterat însuşi chipul omului, devenit accesibil tuturor forţelor demonice şi invadat de toate forţele cosmice scăpate din frâu. Şi omul a crezut ca libertatea sa constă în puterea de a se supune cu totul acestor forţe demonice, cosmice şi sociale şi de a se confunda cu ele. Dezumanizarea îl plasează pe om sub semnul demenţei, el devine un posedat şi - fapt caracteristic pentru epoca noastră - această demenţă, această posedare este organizată. Când spiritul încetează să-l mai conducă pe omul carnal şi psihic, acesta îşi pierde echilibrul sau interior şi integritatea. Forţele elementare, cosmice şi sociale fac irupţie în viata interioară, pe care o organizează cu ajutorul sugestiei. În consecinţă, omul este posedat fie de puterile telurice, ale rasei, ale naţiunii, ale sexului -, fie de forţele elementare sociale, ale intereselor economice, ale banului, ale clasei, ale grupului, ale partidului. [...] 
       O nouă spiritualitate creştină trebuie sa fie revelata lumii; de dezvoltarea ei depinde destinul omului şi al universului. Aceasta spiritualitate n-ar putea fi abstractă, nici n-ar putea să reprezinte o retragere departe de lume şi de omenire. Ea trebuie să semnifice munca spiritului în lume şi înlăuntrul omului. [...]
       Creştinismul este înainte de toate religia iubirii şi a libertăţii. Şi chiar din cauza acestei libertăţi, viitorul nu este determinat nici în sensul răului, nici în cel al binelui. Iată de ce se anunţă o luptă tragică. Spiritualitatea nouă trebuie să umanizeze din nou omul, societatea, cultura, lumea. "

Nikolai Berdiaev


Sursa imaginii: deviantart.com

04 iulie 2011

Reducere la esenţe








"Există Dumnezeu.
Hristos e Mântuitorul. 
Există viaţă veşnică. 
Iubirea este calea cea mai bună."

Wurmbrand Richard


Sursa imaginii: sciencephoto.com

14 iunie 2011

"Tu vino după Mine!"



"Când unul zice: «Eu sunt al lui Pavel!»,
și altul: «Eu sunt al lui Apolo»,
nu sunteți voi oameni de lume?
Nimeni să nu se fălească, dar, cu oameni,
căci toate lucrurile sunt ale voastre:
[...] și voi sunteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu."
1Cor.3: 4; 21; 23.


Starea de discipol
Anthony de Mello


         Unui vizitator care dorea să-i devina discipol, maestrul i-a spus:
         - Poți trăi alături de mine, dar nu vei deveni discipolul meu.
         - Atunci pe cine să urmez?
         - Pe nimeni. În clipa în care te apuci să urmezi pe cineva, încetezi practic să mai urmezi   Adevărul.


Sursa imaginii: brandonmelton.com

11 iunie 2011

Recunoştinţă şi adorare



"Sărutaţi-L pe Fiu, [...]
Fericiţi sunt toţi cei ce se încred în El!"
Ps.2:12


 The Passion of the Christ (Maia Morgenstern)



 Viaţa vieţii mele
  de Traian Dorz


             Isuse, Viaţa vieţii mele,
             Ce mare har mi-ai dăruit
             În clipa când de bietu-mi suflet
             Tu Te-ai lăsat să fii găsit.
 
                   Ce-aş face-aici în noaptea asta
                   Atât de-adâncă şi de grea
                   Dacă lumina feţei Tale
                   Pe cale-mi n-ar mai lumina?
 
             Ce-aş face-n stepa asta arsă
             De focul secetei pustii, 
             De nu mi-ai da înviorare,
             Răcoarea Apei Tale Vii?
 
                   Ce-aş face-n colţii atâtor fiare,
                   Apărător de nu mi-ai sta - 
                   Cu-atâtea sângerânde rane
                   Tu dacă nu mi le-ai lega?
 
             Ce-aş face aici în golu-acestei
             Pustietăţi şi-ndepărtări,
             De m-ai lipsi de mângâierea 
             Cereştii Tale-nviorări?
 
                   În clipa când de bietu-mi suflet
                   Tu Te-ai lăsat să fii găsit,
                   Isuse, Viaţa vieţii mele,
                   Atâta har mi-ai dăruit...


Sursa imaginii: cinemagia.ro 

02 mai 2011

Durerea nevredniciei



         "Carnea noastră este o substanță fluctuantă , oasele reprezintă limita până la care putem slăbi. Substanța noastră morală este  şi ea fluctuantă, caracterul reprezintă limita până la care putem slăbi ca ființe etice." Lucian Blaga 











Doamne, nu sunt vrednic
Traian Dorz 

  
     Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine
     ochii ce-au sclipire încă spre ispite,
     mâinile ce-au încă urme de rușine,
     buzele ce-au încă vorbe nesfințite...


     Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi dezleg cureaua
încălțării Tale când îmi vii în casă,                    
 peste-a tale glezne albe cum e neaua                
lacrimile mele urme negre lasă.                        


     Doamne, nu sunt vrednic de a Ta-ndurare
     c-am deschis ispitei inima curată...
     -Tu i-ai dat, în flăcări, inimii iertare
     dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată.


Doamne, nu sunt vrednic nici de-o mângâiere
c-am lăsat în alții lacrimă şi rane                          
buzele iubirii le-am udat cu fiere                          
 mâinilor blândeții le-am bătut piroane.               


     Doamne, nu sunt vrednic... dar cu ce-ndurare
     mă-nconjori cu flăcări, mă hrăneşti cu jale
     şi m-adăpi cu lacrimi, pentru clipa-n care
     vor culege îngeri, rodul trudei Tale!...




Sursa imaginii: flickr.com