"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta nedumeriri. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta nedumeriri. Afișați toate postările

02 iulie 2014

Secătuire


”Verbul “a crede” nu mai apropie.
 Îndepărtează şi desparte.” 


Joc mut
Mircea Ciobanu

Mai port după mine doar urma
străinului gând de-a mai fi:
o urmă de gând mai vuieşte
şi nu mi-l mai pot aminti.

Vast spaţiu golit, ca în ceară
un umăr plecat din tipar,
vorbeşte de lucruri scăpate
din propriul lor chip şi hotar.

Aştept să se-ntoarcă, dar cine
mai poate rosti un cuvânt
de urma retraselor ape
în scoici clătinate de vânt?

de piatra trezită ce ţine
abia,-n mineralul  ei strai,
sonorele fugi ale unor
copite albastre de cai? 



11 aprilie 2014

Închipuirea chipului


"Cum arată omul 
 ale cărui gingaşe simţiri 
 te-a silit să te-nalţi?" 
Kyogoku Tamekane




O singură dată avem
Johannes Bobrowski

O singură dată avem
amândouă mâinile pline de lumină -
strofele nopţii, apele clătinate
ating iarăşi marginea ţărmului,
ating somnul aspru, fără ochi,
somnul de după îmbrăţişare
al vieţuitoarelor în păpuriş - apoi
stăm din nou în faţa clinei
înspre cerul
alb, care vine
rece
asupra muntelui - cascadă de sclipiri -
şi-i încremenit, gheaţă
coborâtă parcă din stele.

Pe tâmplele tale
vreau să trăiesc timpul
scurt, uitând, şi fără zvon
sângele meu să-l las
în pribegie prin inima ta.



09 martie 2014

Căinţă târzie


"Dacă cineva îţi arată caracterul într-o oglindă
şi îţi dovedeşte că trebuie spălat şi nu spoit,
 nu are rost să spargi oglinda.
du-te şi fă rost de săpun şi apă."
G.B.Shaw






Măgarul şi oglinda
 Stelian Filip

 S-a supărat măgarul
 Pe oglindă
 Şi socotind
 Că n-o să-i mai cuprindă
 Urechile,
 A spart-o-n zece...
 Dar,
 Când şi-a privit
 Isprava
 Sub copită,
 Oglinda,
 Răsturnată
 Şi ciobită,
 Îl arăta ...
De zece ori măgar!


Sursa imaginii: deviantart.com

15 decembrie 2012

Blând dojenitor



"Unicornii se copilăresc
căutând ierburile timpului."
Hariclia Mironescu





De ce

Continui să te amăgeşti?
Cum să găseşti
drumuri,
când nu vrei să mai alegi
binele
de rău?
Dumnezeu nu ştie
să ia lumea în râs.

                                                 Hariclia Mironescu




Sursa imaginii: favim.com

14 decembrie 2012

Știi?...




„...călcând prin frunzele veştede,
 a trezit din amorţeală un fluture care s-a înălţat în aerul rece. 
Unde va mai găsi el adăpost în timpul furtunilor de zăpadă? ” 
 Andrei Makine



 Раймонд Паулс -  Бабочки На Снегу (Элегия) 



Iarna
Ono Tozaburo 

În sobă focul s-a stins. 
Am vorbit despre tot 
ce ține de vorbă. 
Nimic n-a mai rămas de spus, 
nici o întrebare de limpezit. 

Și totuși - 
cât de însetate ne-au rămas bietele inimi! 
Prietene - ce capul ți-l pleci 
din gulerul hainei întors în sus - 

șţii oare 
cât de șubred e adevărul 
pe care numai cuvintele l-adeveresc?



06 octombrie 2012

Nefericita înfrăţire


  

„Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
 şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; 
şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Proverbe 9: 7, 10


   Netherlandish Proverbs (detail) - Pieter Bruegel


 Rondel fratern
 Stelian Filip
 
 Prostul-rău și răul-prost
 Sunt născuți de-aceeași mamă
 Și-nfrățiți la cataramă,
 Au același preț de cost.
 
 Sapă, năruie, destramă 
 Tot ce văd clădit cu rost... 
 Prostul-rău și Răul-prost 
 Sunt născuți de-aceeași mamă!
 
 Cum de gânduri mari țin post, 
 Fac din fleacuri panaramă
 Și-uite astfel bagi de seamă 
 Că există (n-ar fi fost!)
 
 Prostul-rău și Răul-prost!


09 iulie 2012

Legare întru dezlegare


"Doamnă pasăre, mă rog,
 Aşezaţi-vă pe masă          
 Să vă leg                                
 La piciorul cel olog."        
Ileana Mălăncioiu





      "Atunci când suntem fascinați de un bărbat sau de o femeie, acest lucru duce mai întâi la dependență şi lipsă de libertate, dar dacă realizăm în noi înşine ceea ce ne-a fascinat la celălalt, atunci continuăm să ne  bucurăm de celălalt,  dar în acelaşi timp în noi creşte libertatea. Dacă ne simţim în viață numai când celălalt este lângă noi, atunci suntem dependenţi şi dependența ne afectează valoarea. De aceea nu numai în prietenie, ci şi în căsătorie se pune problema de a ne câştiga libertatea interioară. Atunci intervin în relaţie liniştea şi profunzimea, atunci putem să ne bucurăm de prietenie sau de parteneriat  fără a fi total dependenţi de ele, fără a dori sa-l înlănţuim pe celălalt de noi
       Unii caut
ă această libertate pentru a se desprinde complet în interior de celălalt, spunându-şi că,  dacă nu ar avea nevoie de nici un om, atunci ar putea să-şi rezolve singuri toate problemele. Ei se tem aşa de mult de dependență încât nu se pot baza cu adevărat pe nimeni. Aceasta nu este un semn de libertate, ci de angoasă şi constrângere interioară. Libertatea înseamnă mai curând că eu am încredere în  alţi oameni, să mă încredinţez lor. Ştiu că am nevoie de alţii pentru a merge pe calea mea. Mă bazez pe ei, dar mă pot şi desprinde fără a mă crampona de ei. Această tensiune între libertate şi legătură, între a fi liber şi a te lăsa în baza cuiva aparţine esenţialmente omului. [...] este numită de Peter Schellenbaum arta de a "spune nu cu iubire".  
Anselm Grun - Căi către libertate
   
    

Sursa imaginii: flickr.com

28 aprilie 2012

Ipostaziere


„Mai bine să fii un nebun care crede orice, 
decât un sceptic care nu crede nimic - nici chiar adevărul.“
Rabi Nahman

       

       „Petre Ţuţea făcea undeva un fel de tipologie a omului cunoscător. Raportaţi la cunoaştere, oamenii ar fi de cinci tipuri: 
        Misticul (“contemplativul” care se deschide, “iluminat”, cu credinţă şi cu smerenie, adevărului etern al Revelaţiei),            
       Căutătorul  (rătăcitorul om istoric care “se întreabă, întreabă şi caută”, cu bietele lui puteri omeneşti, rămânând mereu pradă neliniştii şi neîmplinirii),  
       Scepticul (care nu este, până la urmă, decât căutătorul învins de neputinţă), 
       Indiferentul (care este un imbecil prin opţiune) şi  
       Imbecilul (care s-a născut ca atare) [...]
Răzvan Codrescu – Spiritul Dreptei – ed. Anastasia 1997
 

Sursa imaginii: flickr.com(Pierre Beteille - „Self-portrait")

16 aprilie 2012

Orbire


Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele;
 şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea;
 şi nu fi necredincios, ci credincios.
Ioan.20:27





Omenire
Georg Trakl


    Omenire postată în faţa gurilor de foc,
    Un ropot de tobe, sumbrele frunţi de războinici,
    Paşi prin neguri de sânge; răsună fierul negru;
    Disperare, noapte în creierii trişti: aici
    Umbra Evei, goană şi bani înroşiţi.
    Cina cea de Taină, nori spintecaţi de lumină.
    În pâine şi vin sălăşluieşte o blajină tăcere.
    Doisprezece sunt cei adunaţi împreună.
    Sub crengi de măslin, noaptea ei ţipă în somn;
    Sfântul Toma pogoară mâna pe rană.



Roy Nachum interview for "The Daily" - Blind art exhibition (YouTube)

13 martie 2012

Vreme îngheţată în negare



„Iubirea este singura modalitate de a te apăra 
în faţa superiorităţii celuilalt.”  Goethe


Claude Debussy - The Snow is Dancing



Dans de iarnă
Mircea Ivănescu


     „Eu am văzut cum începe iarna – într-o după-amiază
     demult, când a început deodată să ningă,
     şi lumina, foarte decolorată, se cobora să atingă
     marginile gestului meu uimit. Simţeam cum mi se aşază

     un cerc de mare singurătate în suflet. De aici –
     ştiam – aveau să-mi înceapă, cu urmele prin zăpadă,
     drumurile  mele spre înţelegere, spre tăgadă.
     Căci iarna e vremea îngheţată în negare, când nici

     o cristală a vorbelor nu mai sclipeşte în afară.
     Răsfrângerile toate sunt îngheţate. Eu ştiu
     cum îşi începe iarna dansul ei străveziu

     -un dans în răsturnata apă, şi amară,
     a vremii pe care n-o mai credem adevărată.
     De asta eu râd când ninge – dansul ei iar mi se arată.


04 februarie 2012

Agora


,,Parcă ţi-e ruşine să fii fericit
când vezi în jur nenorocire.“
La Bruyere


Magdalena Abakanowicz - "Big Figures"
 
 
      „Adevărul şi moralitatea pot reprezenta noua soluţie a politicii şi pot avea azi o forţă politică incontestabilă.“ Václav Havel

 *

       ,,Niciun rău n-a putut fi înlăturat doar prin faptul că au fost înlăturate simptomele lui. Trebuie înlăturată cauza acestui rău.“ Václav Havel

 *

        ,,Un intelectual nu are dreptul la indulgenţă; are chiar dreptul la mai puţină indulgenţă, pentru că el este mai informat şi are mai mult spirit critic decât altul.“ Charles de Gaulle

 *

       ,,Politica este un lucru mult prea important pentru a fi lăsată în seama politicienilor.“ Charles De Gaulle




Sursa imaginii: www.abakanowicz.art.pl

24 decembrie 2011

Ajun



"... în casa de poposire nu era loc pentru ei. "
(Luca 2:7) 




Isuse, azi e praznic...
Traian Dorz

   Isuse, azi e Praznic aici în lumea noastră
    Sunt mesele-ncărcate de traiul mulţumit
    Şi-aprinsă e lumina la fiece fereastră
    E praznic azi, Isuse, - "Crăciunul" a sosit.

 Pe noi tot aşteptarea şi astăzi ne apasă,             
Deşi în geam lumina aproape s-a topit               
Deşi tot cald şi bine e şi la noi în casă                 
Caci Sărbătoarea noastră: Tu, încă n-ai sosit.

    Ei ţin o sărbătoarea ce an de an le vine.
    Cu-o haină mai aleasă, cu-o zi de trai mai bun;
    De-aceea a lor case de zâmbet pot fi pline
    Ei pot să cânte astăzi, la ei e "Moş Crăciun".

La noi însă şi astăzi e tot ajunul încă,                              
Ajunul aşteptării slăvitei Sărbători                                   
Ce va aduce-atuncea când noaptea-i mai cea adâncă
Măreaţa arătare a Zilei-Fără-Nori.                                     

    De-aceea noi gătit-am nu ieslea de poiată,
    Ci candida-ncăpere a inimilor noi;
    Şi-am aşternut în calea-Ti nu paie ca odată,
    Ci albele petale a crinilor din noi.

Umplut-am de podoabe a sufletului casă  
Intreaga-i încăpere cu drag am primenit   
Si cele mai alese din daruri stau pe masă, 
Te-aşteaptă, neatinse, o Mire Preaiubit.    

    ...O, vino şi adu-ne întregul Rai de Soare
    Rasai şi-n casa noastră a Praznicului zori
    E lung de zeci de veacuri ajunul de-aşteptare,
    E vremea aratarii doritei Sărbători...


                  "..nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! "
                   Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă
                   Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! 
                   Încetaţi mai faceţi răul! 
                   Învăţaţi-vă faceţi binele, 
                   căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, 
                   faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! -"
                   Veniţi totuşi ne judecam, zice Domnul. 
                   De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, 
                   se vor face albe ca zăpada; 
                   de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 
                   De veţi voi şi veţi asculta, ..." 
Isaia 1:13, 16-19


Sursa imaginii: vimeo.com

07 decembrie 2011

Alienare si dezumanizare

     

"Numai în Cristos şi în corpul Lui omul poate găsi mântuirea. 
Altfel el riscă să fie devorat de forţele demonice, 
să fie sfâşiat în mod definitiv de spiritele urii şi ale violenţei."
N. Berdiaev


"Disequilibrium"


       "Nu numai că lumea se găseşte într-o situaţie economică şi politică îngrozitoare, dar şi starea ei spirituală este profund atinsă. Însăşi existenţa spiritualităţii şi supravieţuirea ei sunt ameninţate de o primejdie mortală. Trăim într-un univers livrat demenţei, unei demenţe de care se pare că nu ne dăm seama. Concupiscenţele, ataşamentul faţă de temporal au sfârşit prin a rupe echilibru lumii. Ea a fost răsturnată încă o dată, ea este pradă polidemonismului de care o eliberase creştinismul.
       Descreştinarea a dus la dezumanizare, care, la rândul ei a dezlănţuit demenţa, căci a alterat însuşi chipul omului, devenit accesibil tuturor forţelor demonice şi invadat de toate forţele cosmice scăpate din frâu. Şi omul a crezut ca libertatea sa constă în puterea de a se supune cu totul acestor forţe demonice, cosmice şi sociale şi de a se confunda cu ele. Dezumanizarea îl plasează pe om sub semnul demenţei, el devine un posedat şi - fapt caracteristic pentru epoca noastră - această demenţă, această posedare este organizată. Când spiritul încetează să-l mai conducă pe omul carnal şi psihic, acesta îşi pierde echilibrul sau interior şi integritatea. Forţele elementare, cosmice şi sociale fac irupţie în viata interioară, pe care o organizează cu ajutorul sugestiei. În consecinţă, omul este posedat fie de puterile telurice, ale rasei, ale naţiunii, ale sexului -, fie de forţele elementare sociale, ale intereselor economice, ale banului, ale clasei, ale grupului, ale partidului. [...] 
       O nouă spiritualitate creştină trebuie sa fie revelata lumii; de dezvoltarea ei depinde destinul omului şi al universului. Aceasta spiritualitate n-ar putea fi abstractă, nici n-ar putea să reprezinte o retragere departe de lume şi de omenire. Ea trebuie să semnifice munca spiritului în lume şi înlăuntrul omului. [...]
       Creştinismul este înainte de toate religia iubirii şi a libertăţii. Şi chiar din cauza acestei libertăţi, viitorul nu este determinat nici în sensul răului, nici în cel al binelui. Iată de ce se anunţă o luptă tragică. Spiritualitatea nouă trebuie să umanizeze din nou omul, societatea, cultura, lumea. "

Nikolai Berdiaev


Sursa imaginii: deviantart.com

23 noiembrie 2011

Portret cu umbre


"... făcutu-m-am aramă sunătoare 
şi chimval răsunător.'' 
1 Cor. 13, 1  
       

Cu tăceri și cu vorbe  
      Tadeusz Różewicz    
  
   Se rănesc şi se chinuie
   cu tăceri şi cu vorbe
   de parcă ar avea de trăit
   încă o viaţă
  
   fac toate acestea
   de parcă ar uita
   că trupurile lor
   pot fi ucise
   că măruntaiele omului
   se pot distruge uşor
  
   cei duri unii cu alţii
   sunt mai slabi
   decât plantele şi animalele
   ei pot fi omorâţi cu o vorbă
   cu un zâmbet cu-o privire

14 noiembrie 2011

Mesaje fără răspuns

 "Tăiat-am coada șarpelui dar nu
 l-am ucis.
 Crește la loc și iarăşi e viu."
Mihail Zoşcenko
  

 
 Scrisoare către canibali
Tadeusz Różewicz

 Dragi canibali
 nu v-aruncați privirile de lup
 asupra oamenilor
 care întreabă dacă aveți în compartiment
 un loc liber
 
 Înţelegeţi
 și alți oameni au
 două picioare și pe ce să stea
 
 Dragi canibali
 așteptați o clipă
 nu călcaţi în picioare pe cei slabi
 nu scrâşniţi din dinți
 Înţelegeţi
 oamenii sunt mulți vor fi
 și mai mulți
 avansați deci un pic
 mai cedați
 
 Dragi canibali
 nu cumpărați toate lumânările
 șireturile și macaroanele
 Nu vorbiți întorși cu spatele:
 eu mie pe mine mă
 stomacul meu părul meu
 băutura mea pantalonii mei
 soția mea copiii mei
 părerea mea


 Dragi canibali
 să nu ne mâncăm
 de-a binelea
 că nu vom învia
 de-a adevăratelea 

 1957
 

12 noiembrie 2011

Refuzul alterităţii


"Dar urechea destinului 
sapă liniştită în toamna de câlţi, 
unde tu potriveşti mistere 
în ficţiuni pentru orbi ... "  
Mariana Marin 
 
Caravaggio  - Narcissus



Sonet XVI 
Rainer Maria Rilke 


         Prietene, deci, tu ești singuratec...
         Noi vorbe și semne le-împărtăşim,
         treptat lumea prindem să ne-o însușim:
         doar chipul ei, poate, și slab și sălbatec.


         Mireasma, cine c-un deget o zvântă?
         Puteri ne pândesc, cum tainice oști.
         Și multe le simți... Pe morți îi cunoști. 
         Descântecul însă cum te înspăimântă! 

         Îndurăm împreună; punți ne unesc:
         Frânturi un întreg ne par, îndeajuns... 
         Mi-i greu să te-ajut. Deci nu mă sădi

         în inima ta. Prea iute-ar rodi.
         A zeului mână o port, o cârmesc:
         Aici! Iată, Esau în blană-i ascuns.


                          În românește de   N.Argintescu-Amza


 Sursa imaginii: www.museumsyndicate.com

07 octombrie 2011

Nedeslușire vinovată (2)


"Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,
pe care-i strunești cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, 
ca să nu se apropie de tine." Ps. 32:9

 "Taming the Donkey" painting by Eduardo Zamacois y Zabala


 "În  adevăr, însușirile nevăzute ale Lui,
puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui
se văd lămurit, de la facerea lumii,
cînd te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.
Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, 
măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, 
nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, 
 nici nu I-au mulțumit;
ci s-au dedat la gândiri deșarte, 
și inima lor fără pricepere s-a întunecat.
 
 S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;
                                                                         Romani 1:20-22

Sursa imaginii: en.wikipedia.org

Nedeslușire vinovată


 „Doamne, Tu trebuie să fii mai fraged decât spicul
 de săcară și mai smerit ca vioreaua...
Şi  de aceea poate că noi nu te putem desluși...”
Tudor Arghezi 


No. 8. Characters with Long Ears...
 Camille Saint-Saëns"Le Carnaval des Animaux"


"Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munți.
 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea
măgarii sălbatici.
 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.
 Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; 
şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale."
                                                                                    Psalmi 104:10-13


20 august 2011

Întunecimile minţii. Nefratele


"Cine dintre voi este fără păcat 
să arunce cel dintâi cu piatra în ea."
Ioan 8:7


          
       
       "Dacă ar fi după noi, oamenii, nimeni nu s-ar mântui. Din fericire Dumnezeu e mai bun decât noi şi există pentru noi toţi o nădejde de mântuire." N. Steinhardt


Totalitarism
Anthony de Mello

         Spre consternarea discipolilor săi, maestrul i-a spus odată unui episcop că oamenii  religioși au o tendinţă naturală către cruzime.
       - De ce? l-au întrebat discipolii după plecarea episcopului.
       - Deoarece ei sacrifică prea ușor oamenii de dragul unor idealuri.

***

        Cel care se ridică împotriva vieţii aproapelui său este un ucigaş, indiferent de religia căreia îi aparţine! Un astfel de om îl are „de tată pe diavolul”  şi vrea să împlinească „poftele tatălui” său, care „de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.”(Ioan.8:44)


Sursa imaginii: http: orthodoxy-rainbow.blogspot.com

12 august 2011

Ophidia in herba!


"Sunt timpuri, când pe patul de moarte, filozoful poate spune:
«Norocul meu că n-am fost înţeles!»"  Stanislaw Jerzy Lec
 

       "Religia funcţionează pe două niveluri: un prim nivel se referă la practica religioasa, credinţa în dogme, frecventarea bisericilor, supunerea faţă de învăţăturile Vaticanului. De fapt, această religie pare decrepită, cel puţin în Europa. Dar există un al doilea nivel, cel al impregnării intelectuale: necredincioşi, rău-credincioşi, agnostici, anticlericali, atei au fost, de fapt, educaţi în spiritul religiilor monoteiste.  [...] etica, politica, estetica şi alte domenii sunt impregnate de spiritul iudeo-creştin. 
        Un singur exemplu: gândirea juridică. Pretorii noştri europeni fac o dreptate care presupune după cum ne învaţă creştinismul, şi în special Geneza cu genealogia răului, că suntem liberi, capabili să facem binele şi răul în mod voluntar. Suntem, deci, responsabili, deci vinovaţi, deci în măsură să fim pedepsiţi. Dacă apăraţi ideea că nu suntem liberi, idee anticreştină, ci determinaţi de inconştient, societate, mediu, familie, atunci lanţul se rupe: responsabilitatea, vina, pedeapsa nu mai sunt valabile. Iată de ce încă mai trebuie să descreştinăm." (Michael Onfray)



       Michael Onfray este un filozof francez contemporan. Se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian şi anarhist de stânga. A publicat peste 50 de volume, iar 9 dintre ele au fost traduse în limba  romană.


Sursa imaginii: flickr.com