Biblia pe îndelete

"Biblia este citită aşa cum se cuvine 

numai atunci când te transpui complet în situaţia

 şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii."

 Richard Wurmbrand

  
        Richard Wurmbrand - Meditaţia 34

       Cum să citim Biblia

       În închisoare ne-am căit de multe păcate. Am regretat chiar şi modul în care citisem Biblia.
       Talmudul fixează o regulă: Eim dorshim maase bereshith bashanaim – să nu vorbeşti despre Geneză, lucrurile începutului, atunci când eşti în doi. Dumnezeu a creat singur universul întreg.
       Biblia este citită aşa cum se cuvine numai atunci când te transpui complet în situaţia şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii.
       Nu uitaţi că Biblia este doar un rezumat. Adam a trăit 930 de ani, dar Biblia are numai un capitol şi jumătate, 40 de versete, dedicate unei atât de îndelungate vieţi.
       Aşa cum Cuvier a reconstituit scheletul unui animal preistoric dintr-un singur os, noi suntem chemaţi să recreăm totul de la câteva cuvinte.
       Nu uitaţi că o bună parte din Biblie este poezie. Deşi poezia ebraică nu rimează, una din caracteristicele sale este structura alfabetică, de exemplu în Iov 13:7-11 fiecare rând începe cu un H. Întregul psalm 19 este aranjat alfabetic, începând cu versuri care au pe a ca primă literă, altele au B şi aşa mai departe. Poezia poate revela adevărul, dar nu în mod necesar acurateţea detaliului.
       Biblia trebuie citită pe îndelete, cu pauze de respiraţie şi de meditaţie. În textul ebraic există athnach, un semn care împarte un verset în două propoziţii principale. Alt semn pentru pauză este segholta, care subîmparte fraza anterioară de athnach. Astfel 1 Regi 13:18, citit conform punctuaţiei ebraice, ar fi în felul următor: Şi eu sunt prooroc ca tine (segholta – o pauză, respiraţi şi reflectaţi). Şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului (îngerul nu ţi-a vorbit ţie, cititorule, decât dacă faci pauză cum s-a indicat, pentru a medita şi a-l evoca) şi mi-a zis: “Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă” (athnach respiraţie adâncă, meditaţie). Dar îl minţea (Pauză. Aici este un semn numit silluq care separă acest verset de următorul).
       Zaqeph-qaton (scris): este pentru o uşoară pauză.
       Este bine să fie cunoscute aceste lucruri. Accentele pot ajuta la interpretarea unor pasaje îndoielnice cum ar fi la Isaia 40:3: Un glas strigă (zaqeph-qaton, pauză): Pregătiţi în pustie (zaqeph-gadol, pauză) calea Domnului. Oriunde se întâlnesc două zaqephs în aceeaşi frază, cea care e prima este mai puternică. Deci trebuie să citim: Un glas striga: “În pustie, pregătiţi calea Domnului” şi nu cum este pusă în mod obişnuit punctuaţia: Un glas strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului”.
       Învăţaţi să citiţi Biblia pe îndelete, respirând ritmic, cu pauze, pentru a pune accentele cum se cuvine.
       În felul acesta vă puteţi cufunda în Duhul în care a fost scrisă Biblia şi puteţi fi apoi capabili să participaţi la Unitate, care este esenţa ei.


Sursa imaginii: Bible Prophecy

Sfânta Scriptură

"Cartea aceasta te va  îndepărta de păcat

 sau păcatul te va îndepărta de această Carte"

 D.L.Moody

Scriptură
Vladimir Streinu

În poartă grea de aur, la început de cale,

Ai stat nainte-mi dreaptă, în zorii vieţii proaspeţi,

Asemeni doar acelor inscripţii verticale,

Ce-n orientul magic poftesc din prag pe oaspeţi.

Erai un scris cu buchii măiestre: ca în rouă

Muiase Neştiutul Călugăr să te scrie

Şi-am vrut să-nvăţ pe tine isvod de carte nouă

Cu miezuri dulci ca mierea, nedeslegate mie.

Am început cu ochii şi-mpalidat  de frica

De-a nu-i slomni întocmai, foşnii ca plopu-n frunză!

Ce literă, sprânceana, cum numai rândunica

Mai scrie când pe ape stă ceru-să-l pătrunză!

În imagine: Cantarini, Simone - Saint Matthew and the Angel (detaliu)

Amăgire şi înşelare

"Numai în surâsul copilului poți avea încredere nelimitată."

Marin Voiculescu

   Bartolomé Esteban Murillo - Boy whit a Dog

       „După ce ucenicii Săi L-au întrebat pe Isus: «Care este semnul venirii Tale şi al sfârșitului veacului?», primul lucru pe care li l-a zis El a fost următorul: «Vedeţi să nu vă înşele cineva» (Matei 24:3,4}. El a continuat, avertizându-i că zilele din urmă care Ii vor preceda nemijlocit revenirea vor fi caracterizate de cea mai mare amăgire şi înşelare pe care a cunoscut-o vreodată lumea. El a indicat că ea va fi o înşelare  religioasă, şi că se va sprijini pe trei semne precise:

 1) profeţi mincinoşi (falşi)
 2) cristoşi mincinoşi
 3) miracole (minuni) mincinoase.

       Înşelarea religioasă este primul semn major vestit de Isus pentru a indica faptul că a doua Lui venire este aproape. Este şi semnul cel mai important. Cristos şi apostolii Săi au subliniat lucrul acesta cu cea mai mare tărie, şi pe bună dreptate. A fi amăgit, înşelat de profeţi mincinoşi şi de cristoşi mincinoşi atrage după sine urmări mult mai grave decât a fi o victimă a foametei, a bolii sau a războiului. Iată cum rezumă Isus avertismentul Său solemn:

«Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, astfel incât să înşele, dacă este posibil, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o mai dinainte» (Matei 24:24-25)." 

Hunt, Dave &  T. A. Mc Mahon, Seducerea  creștinătății

Refuzul ca o plagă

"Trece în fugă un copil şi se opreşte brusc. 

Se uită lung la noi și ne spune: 

- Mă, voi nu vreți un măr; că mie nu-mi mai este foame de el!"
Nichita Stănescu 

 Darul neprețuit 
Doru Maximovici 

  știi bine

că vine o toamnă

când cuvintele tale 

îngălbenesc

peste țipătul

insulei

în care am stat

vântul convingător

se sparge de scorbura

unei gingii

de unde

mă privește câinele

înnegrit de fum

să ne adăpostim

să ne adăpostim

laudă cuvântului bun

peste marele ospiciu

în care cu trudă

ne cautăm locul

ca o veșnică împotrivire
la darul primit

  

     Veşnica împotrivire: [versuri] Doru Maximovici. - Iaşi : Editura Junimea, 2004

Fereastră spre sine

"Biruitorule al beznei, scoate-ne din îngusta,
neagra pușcărie unde singuri,
de proști și răi ce suntem, ne-am înzidit!"
Nicolae Steinhardt

 

În căutarea identității

de Josh McDowell

Să te vezi pe tine însuţi 
aşa cum te vede Dumnezeu

       "Oamenii cu o imagine confuză a identităţii lor întâmpină probleme în stabilirea de relaţii normale cu ceilalţi oameni. Preocupaţi excesiv de propriile slăbiciuni, oamenii cu o imagine denaturată despre ei înşişi nu au suficientă energie pentru a se raporta pozitiv la alţi oameni. Acest lucru se întâmplă mai cu seamă când se află în prezenţa unor oameni care le reamintesc de defectele lor. Oamenii cu o imagine neadecvată a identităţii lor simt nevoia de a li se acorda o atenţie atât de mare încât nu mai sunt capabili să acorde ei atenţie altor oameni într-un mod altruist. Rezultatul este că sunt deseori consideraţi nepăsători şi egoişti. Complexele lor de inferioritate datorate unei identităţi greşite îi împiedică să-şi iubească semenii.

Johari's window by John Suler

       Un anturaj impregnat de adevăr

        Acesta este anturajul care poate schimba imaginea interioară distorsionată pe care o ai despre tine însuţi încă din copilărie. Este vital să menţii tot timpul o relaţie plină de iubire şi de ajutor reciproc cu alţi credincioşi. Poate fi o clasă de şcoală biblică pentru adulţi, un grup de studiu biblic cu vecinii tăi sau un grup de familii din biserica ta. Grupul trebuie să fie destul de mic pentru a-i putea cunoaşte pe toţi membrii destul de bine şi pentru a fi foarte apropiaţi. Timpul petrecut la biserică duminica nu va fi de ajuns pentru închegarea unor astfel de relaţii. Caută un grup mic în care relaţiile consistente şi dragostea reciprocă vor reîmprospăta adevărul cu privire la propria-ţi identitate, aşa cum o vede Dumnezeu."

  >>Căutând un anturaj care te poate schimba

Sursa imaginii: flickr.com

Si odit nos mundus

"Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, 

pentru că îi iubim pe fraţi. 

Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte."

(I Io 3, 14)

  "Dacă lumea ne urăște, noi știm. Ce știm? «Că am trecut de la moarte la viață.» De unde știm acest lucru? «Pentru că îi iubim pe frați.» Nimeni să nu întrebe un alt om, fiecare să se îndrepte spre inima sa: dacă va găsi acolo dragoste frățească, să fie liniștit, pentru că a trecut de la moarte la viață. De-acum se află în partea dreaptă, să nu ia seama la faptul că slava lui este acum ascunsă; când Domnul va veni, atunci el va apărea în slava sa. El este puternic, dar este încă iarnă; iarna rădăcina este puternică, dar ramurile sunt ca şi uscate: înăuntru se află seva puternică, înăuntru se află frunzele copacilor, înăuntru sunt roadele, dar toate așteaptă vara. Așadar «noi știm că am trecut de la moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați. Cine nu iubește rămâne în moarte». Ca să nu credeți, fraților,că este ceva neînsemnat a uri sau a nu iubi, ascultați ce urmează: «Oricine îşi urăște fratele este un ucigaș».
 Dacă până acum cineva disprețuia dragostea frățească, va disprețui oare şi uciderea care avea loc în inima sa? Nu-şi mișcă mâinile pentru a ucide un om şi totuși Domnul îl socotește ucigaș; acela este în viață, în vreme ce acesta este judecat ca ucigaș. «Oricine îşi urăște fratele este un ucigaș. Şi să știți că nici un ucigaș nu are în el viața veșnică.» (1 Io 3, 15)"

Sf. Augustin

[ 5,10] "Qui non diligit, manet in morte.
Si odit nos mundus: nos scimus. Quid nos scimus? Quia transivimus de morte ad vitam. Unde scimus? Quia diligimus fratres (1 Io 3, 13-14). Nemo interroget hominem; redeat unusquisque ad cor suum: si ibi invenerit caritatem fraternam, securus sit, quia transiit a morte ad vitam. Iam in dextera est: non attendat quia modo gloria eius occulta est: cum venerit Dominus, tunc apparebit in gloria. Viget enim, sed adhuc in hieme; viget radix, sed quasi aridi sunt rami: intus est medulla quae viget, intus sunt folia arborum, intus fructus; sed aestatem exspectant. Ergo nos scimus quia transivimus de morte ad vitam, quia diligimus fratres. Qui non diligit, manet in morte. Ne putetis, fratres, leve esse, odisse aut non diligere, audite quod sequitur: Omnis qui odit fratrem suum, homicida est. Iam ergo si contemnebat quisquam odium fraternum, numquid et homicidium in corde suo contempturus est? Non movet manus ad occidendum hominem, homicida iam tenetur a Domino; vivit ille, et iste iam interfector iudicatur. Omnis qui odit fratrem suum, homicida est. Et scitis quia omnis homicida non habet vitam aeternam in se manentem (1 Io 3, 15)." (http://www.augustinus.it/)

Sf. Augustin

Sf. Augustin - Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă), Iaşi, POLIROM, 2003.



Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

Din viaţa unui preot

 

Christ Church  -  Teddington

"Primele biserici pe care le-am "testat" n-au trecut examenul, căci deși erau evanghelice după nume, n-am auzit acolo nimic care să mă ajute în continuare. Cam la cinci luni după plecarea mea din preoție am întâlnit pe cineva care m-a sfătuit să vizitez biserica St. Andrew din centrul orașului Plymouth. Această biserică făcea parte din "aripa reformatoare" a Bisericii Anglicane, iar membrii ei erau evanghelici hotărâți. Serviciul divin ținut cu simplitate şi un mesaj biblic clar mi-au trezit atenția şi am început să mă duc regulat acolo. Am frecventat şi o altă biserică reformată, St.Leonard's din Exeter, unde aceeași predicare a Scripturii a făcut să vibreze în mine coarda care trebuie.[...]
 Am îndrăznit să-mi exprim deschis îndoielile privind euharistia, spovedania, celibatul obligatoriu şi multe altele. [...] Pot încă să-mi amintesc foarte bine sentimentul de libertate care m-a cuprins când - sprijinit de Sfânta Scriptură am lăsat să cadă fiecare dintre aceste învățături. Pentru prima dată am înțeles limpede că atât în cazul închinării la hostie în monstranţă, cât şi în cazul mătăniilor şi mariologiei era vorba despre idolatrie [...] am priceput şi adevărul că omul nu-l poate găsi pe Dumnezeu şi salvarea cu ajutorul argumentelor şi concepțiilor omenești. "Nici ințelepciunea, nici inteligența, nici sfatul nu ajută împotriva Domnului" (Prov. 21:30).[...]
 În săptămâna următoare am vizitat biserica din Exeter. În timp ce se cânta o anumită cântare, am fost brusc copleșit de realitatea salvării mele, așa că am putut cânta şi eu din toată inima:

 "Iubirea Ta  - e pură ca cea mai pură zăpadă.

 Iubirea Ta - ea plânge pentru rușinea mea.

 Iubirea Ta - numai ea mi-a plătit vina.

 O, Iesus, iubirea Ta.

 Iubirea Ta  - izvor de viață îmi este.

 O, Iesus, iubirea Ta." 

 În clipa aceea am înțeles că prin moartea Domnului Iesus Cristos  pe cruce mi-au fost iertate păcatele. În toți anii în care fusesem de părere că trebuie să-mi câștig iertarea prin propriile fapte şi prin așa-zisele sacramente [...] crezusem o minciună. "Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Iesus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Iesus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nici o carne nu va fi îndreptățită din faptele Legii." (Gal. 2:16) Încă mult timp după aceea eram aşa de emoționat în timpul fiecărui serviciu divin, că plângeam, dar nu erau lacrimi de pierdere, de durere sau de mânie, ci lacrimi de ușurare şi de bucurie că, în sfârșit, înțelesesem ce mărturisește Iesus despre Sine: "Eu sunt calea, adevărul şi viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) "

Dominic Stockford

 "Dominic Stockford este acum păstorul bisericii Christ Church din Teddington, în sud-vestul Londrei, o biserică ce-şi dă osteneala să rămână lângă adevărul Sfintei Scripturi. Dominic are contact în Marea Britanie şi Statele Unite cu mulți alții care duc ca şi el lupta cea bună a credinței împotriva ritualismului şi contra mișcării ecumenice. [...]
 Îi place să primească scrisori. Adresa sa de e-mail este:

Dominic@FrancisStockford.fsnet.co.uk"

 Departe de Roma, aproape de Dumnezeu - vol.II

de Richard Bennett și Martin Buckingham

 

Război spiritual - Discernământ

"Supuneți-vă, dar, lui Dumnezeu.
Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi."
(Iac.4:7-8a)

"Când Pavel a predicat în Macedonia, el a întâlnit o slujitoare care avea un duh de ghicire. Ea a mers după ei strigând: "Acești oameni sunt slujitorii Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc o cale a mântuirii". Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel a fost aşa de necăjit încât s-a întors şi a zis duhului: "În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieși din ea." Şi duhul rău a ieşit chiar în ceasul acela. (Fapte 16:16-18) Pe tărâm spiritual trebuie să avem o aşa mare oroare cum a avut şi Pavel aici. Nu trebuie să urâm omul, ci trebuie să urâm duhurile rele. Pavel în mod sigur, a urât duhul rău din femeie şi duhului i-a poruncit să iasă afară din ea. În acea situație el a tratat-o pe femeie ca pe o a treia persoană. Să avem felul de a urî a lui Pavel ori de câte ori diavolul îi istovește pe oameni.

Mulţi ştiu cum să-şi iasă din fire cu oamenii, dar, destul de curios, ei nu ştiu cum să-şi arunce furia asupra lui Satan.

Când sunt agasați de oameni, ei cad într-un acces de mânie, fără să fie conștienți că vrăjmașul este cel care îi istovește. [...] Dacă toţi copiii lui Dumnezeu se vor mânia şi vor deschide gura că să se împotrivească lui Satan, totul va fi bine. Când oamenii se mânie pe diavol, noi strigăm: Aleluia, ce minunat! Ce mare păcat că sunt unii aşa de slabi încât îi permit vrăjmașului să-i doboare mereu. Copiii lui Dumnezeu trebuie să se mânie pe Satan şi să nu-l sufere. Maniindu-se şi detestându-l ei încetează să mai experimenteze istovirea cauzată de vrăjmaş.

Cât de des, atunci când eşti istovit şi doborât de Satan taci, înduri cu răbdare şi suferi în tăcere, până te simţi aşa de dezgustat de tine însuţi şi devii atât de supărat că spui: "Mă opun, nu vreau această stare, nu accept aceasta!" Doar spunând aceasta, doar fiind mânios, eşti eliberat şi procesul de istovire încetează.. Copiii lui Dumnezeu trebuie deci să se ridice şi să-l osândească pe vrăjmaș. [...] O persoană care îndură istovirea şi chinurile lui Satan, care permite diavolului să-i risipească energia şi bucuria a căzut în cursa vrăjmașului.

Noi nu trebuie să ne mâniem pe oamenii folosiți de Satan, ci, dimpotrivă, trebuie să avem răbdare cu ei şi să-i iubim, dar este necesar să ne opunem uneltirii ascunse a lui Satan.

Dacă poți sau nu să te împotrivești lui depinde de cât de mult îl urăști. Dacă nu ești foarte supărat pe el, cuvintele tale la adresa lui se vor risipi în aer, dar dacă ești cu adevărat exasperat, devii mânios pe el. Această mânie devine puterea ta. Deschizându-ți gura îl faci pe vrăjmaș să fugă.

[...]Să ne ridicăm , să ne împotrivim și să vorbim împotriva vrăjmașului, să spunem: "Mă împotrivesc, mă opun, nu accept această istovire!" Dacă respingem și ne împotrivim la orice tactică de istovire folosită de Satan împotriva noastră, vom fi martori la mântuirea Domnului și la eliberarea din stratagema lui Satan.

O astfel de rostire are nevoie de acoperirea sângelui. Fie ca Dumnezeu să ne acopere cu sângele Domnului Isus!"

Watchman Nee

Război spiritual - Atitudini>>

Război spiritual - Atitudini (2)>>

Editura Lampadarul de Aur :

"Fac totul pentru Evanghelie,

ca să am şi eu parte de ea."
1 Cor. 9:23

Sursa imaginii: Full Armor of God

Epistole către Dumnezeu

"O carte trebuie să constrângă pe cititor să ia o poziție."

Auguste Bebel

Oscar şi Tanti Roz
Eric-Emmanuel Schmitt

Dureros de frumoasă, Oscar și Tanti Roz este o carte prea delicată pentru a "constrânge", ea sugerează doar, dar cu câtă putere!

"Oscar are zece ani şi trăieşte într-un spital. Chiar dacă nimeni n-are curajul să i-o spună în faţă, băiatul, bolnav de leucemie, ştie că va muri. Singura care-i intră în voie este Tanti Roz, o infirmieră bătrână, [...]. Ea îi dă copilului ideea să trăiască fiecare zi ca şi cum ar fi zece ani şi-l învață să-i scrie epistole lui Dumnezeu, ca să se simtă mai puțin singur." (Din prezentarea de pe coperta IV)


Fragmente din prima și penultima epistolă:

"Dragă Dumnezeu,
Pe mine mă cheamă Oscar, [...] "Mi se zice Cap de Ou, am zece ani, dar arăt ca unul de șapte, trăiesc la spital pentru că am cancer și dacă n-am vorbit niciodată cu tine este fiindcă nici măcar nu cred că exiști".[...]


Dragă Dumnezeu,
Am azi o sută de ani. Ca Tanti Roz.
Dorm cam mult, dar mă simt bine.
Încerc să le explic părinților mei că viața e un dar buclucaș. La început ai tendința să-l supraestimezi crezând că viața pe care ai primit-o e veșnică. Apoi, dimpotriva, îl subestimezi, găsind că-i o porcărie, scurtă de nu-nțelegi nimic din ea și pe care uneori ți-ar veni s-o arunci de să nu se vadă.
Abia către sfârșit pricepi că nu-i vorba de nici un dar, ci de un simplu împrumut. Pe care trebuie să încerci sa-l meriți. [...] Nu-mi dau seama dacă am reușit să-i conving pe deplin. Fă-le tu o vizită. Du tu pană la capăt ce-am început. Eu mă simt nițel cam obosit.


Te pup. Pe mâine,
Oscar"

Cartea poate fi citită în întregime aici.

Actorul Marius Manole spune că "rolul copilului Oscar, bolnav de leucemie, l-a apropiat de Dumnezeu. [...]
Tuturor ne e frică de moarte, deşi nimeni nu ştie cum e să mori. De fapt, prin moarte treci în altă parte. Nouă ne e frică că, după moarte, vom sta sub pământ, singuri, între patru scânduri şi trei cuie. Dar cine ştie însă ce-i dincolo? Dacă acolo e mai frumos decât aici? Toţi o să murim, nimeni nu scapă. De atunci, de când am înţeles asta, pentru mine, e altfel. Şi relaţia cu Dumnezeu e alta.[...]
Cred că toate nenorocirile au un sens, ne sunt date ca să ne reconsiderăm, să ne reconstruim, să ne recompunem, să ne revizuim atitudinea, să învăţăm lecţia umilinţei. În secolul nostru, uităm de moarte, fiind atât de bolnavi de orgoliu, atât de avizi să fim noi cei mai mari, cei mai tari, cei mai buni, să avem de toate. În starea asta de „beţie", ni se spune: „Ai cancer". Şi atunci nimic nu mai are nicio valoare, nimic nu mai contează..." Articol complet

Marius Manole: „Suntem bolnavi de orgoliu şi uităm de moarte“

Eric-Emmanuel Schmitt - Oscar şi Tanti Roz, Editura Humanitas, Bucuresti, 2006.

"Galopul" oii care "se târăşte"

Oaia rătăcită

"Comunitățile Sfintei Familii"

"Când păstorul îşi cheamă oile, cele care îi sunt credincioase şi ascultătoare aleargă spre el şi rămân lângă el.. Cea care șchiopătează, deşi are bunăvoință şi vrea să alerge spre păstor, nu are putere şi, la drept vorbind, nimic nu-i reuşeşte. Şchiopătând şi căzând chiar din când în când, ea încearcă numai să meargă sau cel puţin "să se târască".

Oaia care "se târăşte"

Oaia care "se târăşte" poate că este şi pentru tine o imagine foarte obişnuită, pe care o cunoşti din propria experienţă: este momentul când se întâmplă să te "târăşti", sau chiar numai să vrei să te "târăşti". În acel moment, tu oferi imaginea oii rătăcite, oaia care nu are păstor.
Oile slabe şi rătăcite ajung foarte târziu la locul de întâlnire cu Iisus, adesea chiar la sfârșitul predicii sale. Dar şi în cazul acesta ele primesc o mare recompensă: ele sunt foarte aproape de Păstorul Divin. Cine ştie dacă ele nu sunt chiar cel mai aproape de el?

Oaia rătăcită vrea să-l urmeze pe Iisus, deşi nimic nu-i reuşeşte, că nu este în stare să facă nimic şi că nu se vede nici un efect al eforturilor pe care le face. O astfel de oaie crede că Iisus vede dorinţa ei de a-l urma şi efortul pe care îl face de a parcurge măcar câţiva paşi. Ea crede că în ochii Bunului Păstor important este [...] până la ce punct dorește şi se străduiește ea să fie ascultătoare.

Se petrece ceva foarte grav când această oaie care "se târăşte" începe să se îndoiască că Bunul Păstor o iubește şi o așteaptă, Ea rămâne atunci pe loc şi îşi "contemplă" rătăcirea; se închide în ea şi, nefericită, rămâne în tristeţe şi disperare. Totuşi numai din vina ei trăieşte o astfel de tristeţe şi de suferinţă. (Sublinierea îmi aparţine.) Persistarea în tristeţe nu poate fi considerată niciodată drept o atitudine corectă. Într-adevăr, Bunul Păstor te aşteaptă. Atunci, de ce te opreşti?

[...] Nu te lăsa condus prea mult de raţiunea ta. Lasă-te condus de logica lui Dumnezeu. Numai El cunoaşte valoarea "galopului" oii care " se târăşte". Şi dacă vei avea atitudinea oii rătăcite care aşteaptă totul de El, El te va copleşi cu cele mai scumpe mărgăritare ale harurilor sale."

Sa te lași purtat de iubire (S'abandonner à l'Amour)
"Comunitățile Sfintei Familii" - Cahier no 3

Dacă veţi avea nevoie de "leac alinător și puţină miere", trebuie să intraţi în posesia acestor minunate scrieri: "Caiete" - "Comunităţile Sfintei Familii"

(sursa imaginii: http://www.coem.com/)

"Trezește-te, tu,

cel care dormi, învie din morți, iar Cristos te va lumina!"

Efes. 5:14

Invazia antihriştilor

Autor: Răzvan Ardelean

Coperta: Ardelean Razvan Mitel, 12 ani;
montaj foto computerizat

CUPRINS

Introducere
Partea I Fundamente spirituale
Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor
Capitolul 2. Realitatea spirituala
Capitolul 3. Cele trei ceruri. Omul spiritual
Capitolul 4. Primul cer
Capitolul 5. Al doilea cer
Capitolul 6. Al treilea cer
Capitolul 7. Confuzii intre ceruri

Partea II Inceputul sfârşitului
Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani
Capitolul 9. Viitorul apropiat
Capitolul 10. Biserica - Frumoasa din pădurea adormită
Capitolul 11. Ce să facem, fraţilor?
Bibliografie

Prezentarea de pe coperta IV:
"Aflăm pentru început că fenomenele religioase, esoterice, oculte, paranormale, parapsihologice nu sunt decât expresii ale aceleiaşi realităţi spirituale. Pentru a putea aborda fenomenul spiritual în mod unitar, de pe poziţii creştine, autorul apelează la câteva concepte originale. Se conturează astfel o nouă perspectivă despre ceea ce înseamnă gândirea pozitivă, Legea Atracţiei, dar şi blestemul, magia, vrăjitoria, ghicitoria, chanellingul, fenomenul OZN.
În continuare cartea face o avertizare asupra lucrurilor ce se vor întâmpla în următorii ani. Trăim în perioada imediat premergătoare venirii Antihristului, [...] perioada „antihriştilor”. Aceştia sunt deja aici, şi îşi vor intensifica activitatea, iar puterea lor spirituală va creşte, pe măsură ce Duhul Sfânt se va retrage.
Dar înainte ca acest lucru sa se întâmple, va avea loc un ultim asalt al Duhului Sfânt în lucrarea Sa mântuitoare in rândul naţiunilor. Apoi, peste naţiuni va veni "întunericul". Cine nu va avea atunci "ulei in candela" va îngroşa rândurile apostaţilor. Acestea toate vor crea condiţiile apariţiei Antihristului. Ce trebuie sa facem noi in aceste circumstanţe? Care este rolul Bisericii lui Hristos? Sunt întrebările la care autorul încearcă să răspundă în finalul cărţii.

Răzvan Ardelean este absolvent al facultăţilor de Psihologie si Inginerie Electronică. Si-a susţinut masteratul in Consiliere psihologică si educaţională cu lucrarea de disertaţie "Consilierea psihologică a persoanelor cu convingeri religioase". Este psiholog creştin, absolvent al unei şcoli biblice de consiliere. Este autor de cărţi cu tematică educaţională şi creştină, şi autor al unui test original de personalitate şi orientare in carieră.

A inventat jocul de şah pentru patru parteneri, in curs de patentare la OSIM. A participat la numeroase proiecte naţionale si europene privind educaţia adulţilor. Este preşedintele Fundaţiei Partener din Braşov, care are ca obiect de activitate educaţia pentru adulţi (LifeLong Learning). Poate fi contactat la adresa partener@clicknet.ro"

Răzvan Ardelean - Invazia antihriştilor, Editura Ema, Brasov, 2009.

"Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.
Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist,
să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti:
prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
Ei au ieşit din mijlocul nostru ("cine citeşte să înţeleagă!"),
dar nu erau dintre ai noştri.[...]" 1Ioan 2:18-19

"Scrisori către prieteni"

Introducere în creștinismul autentic

Autor: Răzvan Ardelean

Motto:

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,
Împărăţia Cerurilor se ia cu năvală,
şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.

Mat. 11:12

Răzvan-Ioan Ardelean

Partea I Să fii Născut din Nou

CUPRINS
Scrisoarea 1. ISTORIA UNIVERSULUI-TRECUTUL
Scrisoarea 2. PĂCATUL
Scrisoarea 3. CONFUZII
Scrisoarea 4. CRUCEA
Scrisoarea 5. LEGĂMÂNTUL MÂNTUIRII
Scrisoarea 6. CREȘTINUL AUTENTIC
Scrisoarea 7. ISTORIA UNIVERSULUI -VIITORUL
Scrisoarea 8. CONCLUZII

INTRODUCERE

Expunere de motive

Trăim, ca români, într-o societate care se auto declară creștină. Suntem creștini de 2000 de ani, zic unii. Ne naștem creștini, spun alții. Dar, conform Bibliei, creștinismul nu are de a face cu o tradiție culturală şi nici cu o descendență genealogică. Ba mai mult, în epistola 1 Corinteni 15:1-2 ni se spune:

„Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am
propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care
sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o;
altfel, degeaba aţi crezut.”

Putem să observăm aşadar că nu orice credinţă este mântuitoare şi că există şi o credinţă „degeaba”. Acest lucru ne este întărit în Evanghelia după Matei 7.21 unde Isus Însuşi ne spune:

„ Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!”
va intra în Împărăţia cerurilor,
ci
cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea:
„Doamne, Doamne ! N-am proorocit noi în Numele Tău ?
N-am scos noi draci în Numele Tău ?
Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat:
„Niciodată nu v-am cunoscut;...”

Acești oameni cu siguranță se credeau mântuiți pe baza faptului că au fost implicați în activități spirituale ale bisericii, dar cu toate acestea ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu. Problema care se pune, așadar, nu este doar aceea de a crede, ci mai ales aceea de a crede în mod corect. Este ceea ce eu numesc un creștinism autentic.

>> citește mai departe

Partea a II-a De ce să crezi?

CUPRINS
Scrisoarea 1. DUMNEZEU
Scrisoarea 2. BIBLIA
Scrisoarea 3. ISUS
Scrisoarea 4. ISTORIA BISERICII
Scrisoarea 5. ÎN LOC DE CONCLUZII


Această secțiune este scrisă pentru cei care au îndoieli referitoare la existența lui Dumnezeu, autenticitatea Bibliei, persoana lui Isus, sau nedumeriri referitoare la Biserică și varietățile ei, ca și pentru cei care, deși cunosc în parte aceste lucruri, au încă întrebări care ii preocupă.

>> citește mai departe

Răzvan Ardelean - Scrisori către prieteni, ediţia a 2-a revizuită, Editura Ema, Brasov, 2009.

Multum in parvo

Forja
Sf. Josemaria Escriva de Balaguer

"Trebuie să te rogi mereu, da mereu! Trebuie să simți nevoia să mergi către Dumnezeu după fiecare succes și după fiecare nereușită din viața ta lăuntrică.

*

Fresca vieții tale este în întuneric?
Lasă-te dus de mana ca un orb.
Cu timpul Domnul răsplătește umilința supunerii. El dă lumina Sa.






Umilința apare din cunoașterea de Dumnezeu și cunoașterea de sine.

*

Domnul Cristos nu s-a mulțumit doar să ne spună că ne iubește: El ne-a și arătat-o prin faptele sale și prin întreaga sa viață. - Şi tu?

*

Dacă-l iubești pe Domnul trebuie "în mod necesar" să simți binecuvântata povară a sufletelor pe care trebuie să le aduci la Dumnezeu.

*

Pentru cine vrea să trăiască în Iubirea cea mare nu există cale de mijloc, aceasta e calicie, socoteală rea şi păgubitoare.

*

A ne ruga: este calea care ne ajută să punem capăt relelor de care suferim.

*

- Dumnezeul meu, învață-mă să iubesc!
- Dumnezeul meu învață-mă să mă rog!

*

Doamne, scapă-mă de mine însumi!"

Escriva de Balaguer , Josemaria - Forja, Editura: Adevarul, [Bucuresti], 1992.

"Golgota, inima iubirii..."

Cântecul crucii
de Florin Lăiu

Golgota, inima iubirii şi soarele durerii sfinte,
Lumina ta alungă ceața şi îndoielile din minte.
Fântâna vieții fără moarte şi cumpăna înțelepciunii,
Mulți însetați trec pe la tine, dar se adăpa numai unii...

Aici e poarta mântuirii, aici e scara către cer!
Aici a încolțit speranța din bobul marelui mister.
Ce-i pământesc se trece iute, împărății merg în convoi.
Chiar smalțul veacului de azi, va fi curând numai gunoi.

Dar Crucea veșnic nu va trece; ea-i far înalt pentru credință
Şi de departe mă îmbie când noaptea urii amenință.
Iar dacă valul se ridică, lăsa-voi ancora la Cruce.
În adâncimea umilinței tot sufletul să mi se-arunce...

Golgota-i tronul libertății, loc al supremului repaos,
Ea-i miezul lumilor şi-al vieții, ea face ordine din haos.
Steaua polară a speranței este lumina Sfintei Cruci,
Ea-i nordul vieţii de slujire, când nu ştii încotro s-apuci...

Golgota-i axa veșniciei - toţi gravităm în jurul ei;
Cei ce-s atrași mai mult de Cruce sunt, în credință, cei mai grei.
Aici e locul de-ntâlnire al harului şi al dreptății,
Chiar moartea veșnică-i prezentă să-nfrunte răsăritul vieții.

La Cruce, Dumnezeu şi omul se întâlnesc şi se împacă,
Iar cei ce se urau de moarte aruncă sabie şi teacă...
Aici nu-i altul vinovatul; nu diavolul, nici Dumnezeu;
Oglinda crucii îmi arată că vinovat sunt numai eu...

"publicată cu permisiunea autorului"

Prof. Florin Lăiu - torna fratre • שובה אחי • υποστρεφε αδελφε

Cântecul crucii: Antologie de poezie creștină vol. 6, Editura: Agape, Făgăraș, 1997.

Mireasma vieţii

Fragment din cartea Vânt proaspăt, foc proaspăt


"Nu voi uita niciodată o duminică de Paşti în 1992, ziua când Roberta Langella şi-a depus dramatica ei mărturie [...]. Un vagabond stătea în spatele bisericii, ascultând cu mare atenție.
La sfârșitul serviciului de seară [...] l-am văzut pe acest bărbat, în zdrențe și cu părul încâlcit, stând pe culoarul din mijloc, patru rânduri mai încolo, așteptând să-i dau permisiunea de a se apropia de mine.
Am dat din cap şi i-am făcut un mic semn cu mâna. [...] Când s-a apropiat am văzut că cei doi dinţi din faţă îi lipseau. Însă mult mai groaznic decât înfățișarea era mirosul - un amestec de alcool, transpirație, urină şi gunoi mi-a tăiat respirația. [...] Instinctiv mi-am întors capul într-o parte pentru a lua o gură de aer curat, apoi m-am uitat înapoi în direcția lui, expirând.
L-am întrebat cum îl cheamă.
"David", a spus el moale.
"De când locuiești pe străzi, David?"
"De șase ani."
"Unde ai dormit azi-noapte?"
"Într-un camion abandonat."
Auzisem destul şi acum doream să scap cât mai repede de el. Mi-am dus mâna la spate pentru a-mi scoate portofelul din buzunar.
În acel moment David şi-a îndreptat degetul spre faţa mea şi mi-a spus: "Nu înţelegi - nu am nevoie de banii tăi. Oricum voi muri acolo pe străzi. Îl vreau pe acel Isus despre care a vorbit roşcata."
Am ezitat, apoi am închis ochii. Dumnezeule, iartă-mă, L-am implorat eu. M-am simțit murdar şi vulgar. Eu, un lucrător al Evangheliei... nu voiam decât să scap de el, când el striga după ajutorul acelui Hristos pe care eu îl vestisem cu puţin timp în urmă. Am înghițit din greu în timp ce dragostea lui Dumnezeu îmi inunda sufletul.
David a simțit schimbarea din mine. S-a apropiat şi a căzut pe pieptul meu, îngropându-şi capul soios în cravata şi cămașa mea albă. Îmbrățișându-l i-am vorbit despre dragostea lui Isus. Şi nu erau doar vorbe goale; le simţeam. Simțeam dragoste pentru acest bărbat nenorocit. Mirosul... nu ştiu cum să explic. El care aproape mă îmbolnăvise la început, devenise acum cea mai minunată aromă pentru mine.[...]
Domnul părea să îmi spună în acel moment: Jim, dacă tu şi soţia ta aveţi vreo valoare în faţa Mea, dacă e vreun scop pentru voi în lucrarea Mea să ştii că el are de a face cu acest miros. Acesta e mirosul lumii pentru care am murit.
David s-a predat acelui Hristos de care a auzit în acea seară [...]. Astăzi e şeful departamentului pentru întreţinere al bisericii noastre. S-a căsătorit şi a devenit tată. [...] Atunci când vorbeşte cuvintele lui au o greutate şi un impact după care mulţi lucrători ordinați râvnesc.

În măsura în care creștinii se apropie să se atingă de fiecare - inclusiv de cei nedoriţi de care e plină societatea noastră - în aceeaşi măsură Dumnezeu îi va atinge şi pe ei şi le va revoluţiona vieţile. Altfel ne vom învârti într-un cerc închis, ocupându-ne timpul cu studii biblice, împreună cu cei de acelaşi gen cu noi. Nu există o manifestare a puterii lui Dumnezeu pentru că noi ne-am închis faţă de nevoia unei astfel de manifestări."

Jim Cymbala, Dean Merrill - Vânt proaspăt, foc proaspăt (Fresh Wind, Fresh Fire), Editura Casa Carții, Oradea, 2003

Natură moartă cu suflet

Doina Uricariu

Câmpia mereu înţeleaptă
Doina Uricariu

O apăsare,
un fluture leneş pâlpâie în creierul meu,
aripile larg desfăcute
par binecuvântarea unei mâini.

Zborul în nemişcare adoarme acolo
dimpreună cu aerul pe care l-a sfâşiat,
aripile ostenite visează câmpia mereu înţeleaptă.

Liniştea ca un scripete mai coboară
Suspendat de acest fluture adormit,
trupul meu se leagănă şi se visează
în praful lui fericit.

SOUL PLEXUS
Vladimir Kush

Suflet pe două talgere
Doina Uricariu

Aici am cules crinul şi menta,
mărul de aur iubindu-şi viermele de argint.

În sfârşit, sufletul poate să stea pe două talgere,
ce balanţă în echilibru, copiii.
Braţele două de la cruce
gânguresc, aşteptându-şi tainul.

În norii înghesuind cerul deasupra,
seninul e doar petecul prins de haina săracă.
Ce râvnă să păstrezi cenuşiul purtat îndelung
cu bucata de pânză mai nouă.

PROS & CONS
Vladimir Kush

Un glonte, un greier
Doina Uricariu

Ideea adevărată
(căci avem o idee adevărată)
un greier în ureche,
un licurici în privirea flămândă,
ce vânătoare frumos ordonată
cu oameni şi câini şi prieteni la pândă.

Luminişul suav în pădurea grozavă,
pajiştea calmă şi animalele proaste.
Dai la o parte şuviţa de păr, căzută pe ochi,
să nu greşeşti lovitura.

I SAVED MY SOUL
Vladimir Kush

Crăciun fericit...

"the sad image of a hopeless Christmas by savask"

"Crăciun fericit!
In societatea consumistă actuală, această perioadă stă din păcate sub semnul unei poluări comerciale care amenință spiritul sau originar" , spunea Papa Benedict al XVI-lea, iar autorul cărții "Paradigme, parafraze, păreri - Acetumi", Mihai Bogdan Lupescu, continuă:
"Crăciunul a devenit un mirific prilej de epuizare a stocurilor de mărfuri și a rezervelor valutare personale. Sărbătoarea creștină a devenit sărbătoarea marketingului individual, a vânzării-cumpărării sau sărbătoarea cheltuielilor totale."

Cât adevăr în aceste cuvinte! Aş adăuga numai că în timp ce unii cheltuiesc "sărbătorește", alții, nu puțini, au doar prilejul - mai puțin mirific - de a constata cât de mare poate fi uneori distanţa dintre vorbele și faptele unor creștini(?)...

sursa imaginilor: Free Stock Photos -Dreamstime.com

"Voi toți cei însetați, veniți la ape, chiar și cel ce n-are bani! Veniți și cumpărați bucate, veniți și cumpărați vin și lapte fără bani și fără plată!" (Isa.55:1)

"Rătăcitor, cu ochii tulburi,
Cu trupul istovit de cale,
Eu cad neputincios , stăpâne,
În faţa strălucirii tale.
În drum mi se desfac prăpăstii,
Şi-n negură se-mbracă zarea.
Eu în genunchi spre tine caut:
Părinte, -orânduie-mi cărarea!
.............................................
Alungă patimile mele,
Pe veci strigarea lor o frânge,
Şi de durerea altor inimi
Învaţă-mă pe mine-a plânge."

(fragment din poezia " Rugăciune" de Octavian Goga)