Bucuria de a ierta

"Pentru un smerit purtător al iubirii, 

e preferabil sa fii ucis decât să ucizi." 

(Arhimandritul Sofronie)

     „Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu şi iertării pe care ne-o dăruieşte? Iertând pe aproapele nostru. Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru. Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Noi nu suntem nici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem nici atotputernici, nu suntem nici Lumină, nu suntem nici Adevăr, nu suntem nici Cale, nu suntem… nimic nu suntem. Suntem… pământ. Dar Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Până la venirea lui Hristos nu puteau oamenii să ierte, dar prin moartea Sa şi prin harul pe care l-a vărsat asupra lumii, ne-a dat această putere şi această bucurie: de a ierta pe cel din faţa ta.“

Iertarea, începutul iubirii - Savatie Baștovoi

Mănăstirea Lupşa, Alba

Binecuvântatele lacrimi

„Oamenii au atâtea fețe încât nu îți poți da seama 

care e cea adevărată. [...] noi, oamenii, 

suntem adevărați doar atunci când plângem.“

 Savatie Baștovoi

 Corul maicilor de la mănăstirea Sucevița 

 „De ce să se plângă omul cât trăieşte? 

Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!! “

(Plâng. 3:39)

Iartă-mă, Dumnezeul meu

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfințit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragoste cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când pășesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru ne-vegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Și mă zboară iar și iar,
Doamne,-n veșnicu-Ți hotar!

Creştinul şi "biserica”

"Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine." (Ioan.17:23)

Biserica, privită ca o grupare locală şi vizibilă de credincioși botezați, nu este formată dintr-o mulțime de oameni ideali. Despre poporul eliberat din robia egipteană Scriptura spune că era însoțit de "o mulțime de oameni de tot soiul” Ex.12:38. Şi totuşi, "biserica”(adunarea), rămâne o arcă de salvare, un atelier de prelucrare, un spital, un club, o sală de așteptare şi orice ar mai fi chemată să fie pentru a împlini nevoile celor ce sunt pe Calea Vieții. Si o vestea bună: această stare de lucruri este vremelnică, dar necesară în devenirea credinciosului creștin și numai cine se află înăuntru cunoaște bucuriile şi neajunsurile vieții în comun(iune). E de dorit să găsim un "animal curat", un om, un prieten de care să ne lipim fruntea când nu mai putem, să-i ascultăm bătăile regulate şi liniștitoare ale inimii, să-i șoptim "îmi este atât de greu..., îti mulțumesc că ești lângă mine”. Nu e ușor! Uneori poți dori disperat singurătatea sau tovărășia cuiva din "afară", dar nu există o altă cale pe care să ajungem teferi la destinație. Calea este Isus şi singurul loc dat sub soare credinciosului creștin este Trupul lui Hristos. Dumnezeu ştie ce e în "biserică", ne înţelege, dar ne vrea înăuntru cu tot ce presupune aceasta!
Adevărata Biserică este cea pe care o zidește El! E un trup, un organism viu. Nu-l poți vedea, dar îi simți pulsul. Viața curge nestingherită prin "încheieturile" care ne leagă: "Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin toate ligamentele de susţinere, creşte şi se zideşte pe sine în dragoste, după cum fiecare parte îşi face lucrarea." (Efes.4:16)
Aşa se face că oameni pe care nu i-am văzut niciodată plâng şi se bucură împreună cu mine, stau în jertfă şi rugăciune iar eu sunt "hrănit/a" pentru ca ei trudesc, vindecat/a, pentru că cei cu care am fost așezată în același trup (nu neapărat în aceeași adunare sau "denominație"), mijlocesc fierbinte pentru mine fără nici un folos aparent. Totuși, în semn de ascultare şi smerenie, Dumnezeu dorește să ne strângem laolaltă într-o biserică locală, să frângem pâinea, să ne îngăduim unii pe alţii cât timp vom fi lăsați "să creștem împreună". Ne-a spus şi ce să facem când suntem împreună, dar unii au găsit că e mai bine să schimbe lucrurile după bunul lor plac şi a ieșit ce se vede. "Când va adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorba în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească (!). 1Cor.14:26
Trupul lui Hristos este o zidire duhovnicească pe care o face El: "voi zidi Biserica Mea" şi o zidire "sufletească" la care suntem chemați să lucrăm împreună, dar ca şi în biserica din Corint, se mai întâmplă uneori şi acum să fim "adunați laolaltă nu ca să ne facem mai buni, ci... mai răi." 1Cor.11:17 Ce trist!
Sunt "vremuri grele”, însă Domnul ne va ajuta, El ştie "unde locuim": " acolo unde este scaunul de domnie al Satanei”. Fie ca Domnul să poată spune şi despre noi: tu "ții Numele Meu, şi n-ai lepădat credința Mea...” (Apoc.2:13)
Însuși Domnul s-a rugat și a spus: "Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi." (Ioan.17:11)

(Pentru o înțelegere diferită a lucrurilor, citiți: "În căutarea bisericii universale și invizibile" http://www.abaptistvoice.com/Romana/carti/InCautareaBisericiiUniversaleSiInvizibile.html )

Cantec pentru baietii ucisi la Chisinau - de Savatie Bastovoi