„Tu nu vei muri”

      
       "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. [...] Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el." 

 Luca 10. 30-34

 Aimé  Morot,  Le bon Samaritain, 1880

Șapte cuvinte către tineri

Pr. Gheorghe Calciu

       A iubi o ființă înseamnă a-i spune:  „Tu nu vei muri”. Și să crezi ceea ce spui. Și această credință oarbă, iratională și neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care-l simțim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate iubirile. Mama care-și dezmiardă copilul îi spune, de fapt, cu credința care răstoarnă munții: „Tu nu vei muri”. Și crede. Iubitul care-i șoptește ființei dragi cuvinte de ardoare ce-i topesc coșmarul morții îi spune, în realitate: „Tu nu vei muri”. Și crede.„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Ioan 3:16

       Iisus devine astfel întruparea iubirii, dragostea palpabilă și crucificată. Atât de greu i-a fost omenirii să creadă în ceea ce vedea, că iubirea desăvârșită stătea în fața ei, întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adusă la acea situație limită, care este moartea și suferința – pentru a-i verifica autenticitatea și pentru a constata daca rămâne identică, până la sfârșit, cu ea însăși. Și Iisus a trecut examenul la care omenirea L-a supus.
Amintiți-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” Luca 23:34. Ce dovadă de dragoste mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva? 

       Și dacă tu crezi, atunci când spui ființei pe care o iubești „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei Iubiri când îți face făgăduința vieții eterne: „Adevărat, adevărat spun vouă, cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viață” Ioan 5:24

Sursa imaginii: ioansoran.wordpress.com

Mândria - izvorul necredinţei

„Şi credinţa este o încredere neclintită 
în lucrurile nădăjduite, 

o puternică încredinţare 
despre lucrurile care nu se văd."

Evrei 11.1

       „Ce minune mai mare decât aceea că există milioane de oameni, în nenumărate generaţii, care cred în lucruri de neînţeles, în mistere ce-i repugnă raţiunii? Este un miracol de smerenie colectivă. De ce cred atâţia oameni? Cum de nu-i mai puternică raţiunea? Adevărul credinţei se dovedeşte prin existenţa ei şi numai prin ea."

Miguel de Unamuno

„Ceea ce credem e dovedit prin ceea ce făptuim.
 E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute, 

nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii."

Wurmbrand Richard

      „Vlădica povesteşte că în iadul Dachaului, într-o zi, „mă aflam, ca întotdeauna, în celula mea din închisoare. Dintr-odată intră un tânăr ofiţer german, paznic al lagărului, şi mă întrebă: «Oare dumneavoastră credeţi cu adevărat în Dumnezeu?» «Nu», i-am răspuns eu. «Sânt fericit să văd un om învăţat», se bucură acesta, şi continuă: «Când eram copil credeam, căci aşa am fost învăţat, dar acum nu mai cred deloc». Atunci i-am spus: «Cazul meu e diferit de al dumneavoastră. Când eram copil credeam, dar acum nu mai am nevoie să cred, căci ştiu că este Dumnezeu. Prin cercare, credinţa mea a ajuns o certitudine. Ştiu acum că este Dumnezeu »."

Nicolae Velimirovici

Sursa imaginii: www.letteratu.it

Secătuire

”Verbul “a crede” nu mai apropie.

 Îndepărtează şi desparte.” 

Valeriu Gherghel 

  Horse Sculpture by the sea

Joc mut

Mircea Ciobanu

Mai port după mine doar urma

străinului gând de-a mai fi:

o urmă de gând mai vuieşte

şi nu mi-l mai pot aminti.

Vast spaţiu golit, ca în ceară

un umăr plecat din tipar,

vorbeşte de lucruri scăpate

din propriul lor chip şi hotar.

Aştept să se-ntoarcă, dar cine

mai poate rosti un cuvânt

de urma retraselor ape

în scoici clătinate de vânt?

de piatra trezită ce ţine

abia,-n mineralul  ei strai,

sonorele fugi ale unor

copite albastre de cai? 

Ipostaziere

„Mai bine să fii un nebun care crede orice, 

decât un sceptic care nu crede nimic - nici chiar adevărul.“

Rabi Nahman

       

       „Petre Ţuţea făcea undeva un fel de tipologie a omului cunoscător. Raportaţi la cunoaştere, oamenii ar fi de cinci tipuri: 

        Misticul (“contemplativul” care se deschide, “iluminat”, cu credinţă şi cu smerenie, adevărului etern al Revelaţiei),            

       Căutătorul  (rătăcitorul om istoric care “se întreabă, întreabă şi caută”, cu bietele lui puteri omeneşti, rămânând mereu pradă neliniştii şi neîmplinirii),  

       Scepticul (care nu este, până la urmă, decât căutătorul învins de neputinţă), 

       Indiferentul (care este un imbecil prin opţiune) şi  

       Imbecilul (care s-a născut ca atare) [...]“

Răzvan Codrescu – Spiritul Dreptei – ed. Anastasia 1997

 

Sursa imaginii: flickr.com(Pierre Beteille - „Self-portrait")

Orbire

„Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele;
 şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea;
 şi nu fi necredincios, ci credincios.“
Ioan.20:27

Roy‑Nachum ‑ „Blind“

Omenire

Georg Trakl

    Omenire postată în faţa gurilor de foc,

    Un ropot de tobe, sumbrele frunţi de războinici,

    Paşi prin neguri de sânge; răsună fierul negru;

    Disperare, noapte în creierii trişti: aici

    Umbra Evei, goană şi bani înroşiţi.

    Cina cea de Taină, nori spintecaţi de lumină.

    În pâine şi vin sălăşluieşte o blajină tăcere.

    Doisprezece sunt cei adunaţi împreună.

    Sub crengi de măslin, noaptea ei ţipă în somn;

    Sfântul Toma pogoară mâna pe rană.

Roy Nachum interview for "The Daily" - Blind art exhibition (YouTube)

Tandreţe divină

„Încă puţină, foarte puţină vreme“, şi 

„Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. 
 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; 

dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."
 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, 

ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.“

Evrei: 10:37-39

 

  
   Softly and tenderly Jesus is calling

     Words and Music by Will L. Thompson

     Softly and tenderly Jesus is calling,

     Calling for you and for me;

     See, on the portals He’s waiting and watching,

     Watching for you and for me.

Refrain:

     Come home, come home,

     You who are weary, come home;

     Earnestly, tenderly, Jesus is calling,

     Calling, O sinner, come home!

     Why should we tarry when Jesus is pleading,

     Pleading for you and for me?

     Why should we linger and heed not His mercies,

     Mercies for you and for me?

     Time is now fleeting, the moments are passing,

     Passing from you and from me;

     Shadows are gathering, deathbeds are coming,

     Coming for you and for me.

     O for the wonderful love He has promised,

     Promised for you and for me!

     Though we have sinned, He has mercy and pardon,

     Pardon for you and for me.

Trezirea spirituală autentică

"La începutul oricărei convertiri se află smerenia."

Sf. Augustin

"... a ieşit afară şi a plâns cu amar."

                                                                               Luca 22:62

       "În timp ce "trezirile contrafăcute" se sprijină pe invenţii, născociri, pe fantezii şi minciuni în toată regula, trezirile autentice s-au caracterizat dintotdeauna pe o bazare fermă pe temelia credinţei şi a învăţării Cuvântului scris care conduc la semnele reale ale trezirii: pocăinţa de păcate şi o viaţă schimbată.

***

        În timp ce trezirile false îşi găsesc confirmarea în semnele şi minunile mincinoase, trezirile adevărate îşi au geneza în Cuvântul Scris şi Viu al lui Dumnezeu.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută presupune un restauraţionism al zilelor de pe urmă, trezirea adevărată este caracterizată de pocăinţă adevărată manifestată prin umilinţa creştinilor şi prin slujirea în dragoste pe care şi-o aduc unii altora, sau lumii înconjurătoare.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută se concentrează pe manifestări bizare şi profund emoţionale ca de pildă, "uciderea în Duhul", trezirea spirituală adevărată se concentrează pe mântuirea oamenilor şi sfinţirea lor în Duhul. Pe cunoaşterea intelectuală a doctrinelor de bază ale credinţei creştine şi pe însuşirea personală a acestora.

***

        În timp ce liderii trezirii contrafăcute îşi înrobesc supuşii prin mijloace hipnotice, liderii trezirii spirituale autentice îşi iluminează şi înnobilează ucenicii prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le predică acestora cu mare consecvenţă şi cu lepădare de sine respectând contextul lor cultural, limbile originale şi interpretarea conformă restului revelaţiei, nu prin scoaterea unui text din contextul lui pentru a produce un pretext care să legitimeze tot felul de experienţe anormale."

>>"Un mic ghid comparativ" - Teodor Macavei

Sursa imaginii: allposters.co. 
("Peter's Denial"  by Robert Leinweber)

La creanga stelelor...

"Mai cred că-n cugetul sfielnic
 S-ascunde-al nesfârşirii rost, 
 Că-i veşnicie şi-n vremelnic    
 Şi că-n ce este-i tot ce-a fost   

 

 Că poate gândul să răstoarne   
 Deşertul cât un veac de lung.   
 Că pot cu mâna mea de carne   
 La creanga stelelor s-ajung."     

                                                     George Lesnea 

Impossible Dream
Mitch Leigh /Joe Darion

    To dream the impossible dream  
    To fight the unbeatable foe  
    To bear with unbearable sorrow  
    To run where the brave dare not go  

    To right the unrightable wrong  
    To love pure and chaste from afar  
    To try when your arms are too weary  
    To reach the unreachable star  

    This is my quest to follow that star  
    No matter how hopeless, no matter how far  
    To fight for the right  
    Without question or pause  
    To be willing to march  
    Into hell for a heavenly cause  

     And I know if I'll only be true  
    To this glorious quest  
    That my heart will lie peaceful and calm  
    When I'm laid to my rest  

    And the world will be better for this  
    That one man, scorned and covered with scars  
    Still strove with his last ounce of courage  
    To fight the unbeatable foe  
    To reach the unreachable star...  

"Visul lui Dumnezeu"

  

                                  

     
     "Cred că este fundamental să înțelegem de ce am fost creați, care este scopul final al lui Dumnezeu cu omul, scop care nu se rezumă la a popula și a stăpâni pământul sau la a deveni niște oameni mai cumsecade."

 Răzvan Ioan Ardelean

 

 

 Visul lui Dumnezeu

  sau 

Proiectul Cosmic al lui Dumnezeu  

 Ardelean Răzvan Ioan

         [...] Noi n-am fost creați doar pentru a fi răscumpărați (mântuiți), si nu am fost răscumpărați doar pentru a deveni “mai buni”, mai morali. Destinul nostru transcende existența noastră terestră. Noi “cei născuți din nou”  suntem, într-un anume sens,  extratereștri. Evrei 11.13 şi 1Petru 2.11 spun că suntem doar străini şi călători pe pământ. Noi suntem cerești, noi suntem din familia lui Dumnezeu (Efeseni 2.19).

Acesta a fost de la început Visul lui Dumnezeu, de aceea ne-a făcut, de la început după chipul Său. Acesta este în continuare Visul Său, chiar dacă acum noi suntem “pentru puțină vreme mai prejos de îngeri” (Ps 8.5;Evr 2:7). Noi avem cu adevărat un destin demn de invidiat (1Petru 1.12).

Cu toate acestea, atunci când privim lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să ne scape din vedere faptul că El Însuși este atât inițiatorul, cat si destinatarul acestui Proiect cosmic. Nu Omul în sine este motivul pentru care Dumnezeu a creat. Scopul creației nu este Omul. Omul a fost creat pentru bucuria lui Dumnezeu. In centrul acestui Proiect se află El însuși, din simplul motiv că nu există nimic mai vrednic, mai important, mai măreț, care să fie în centrul atenției întregului Univers, decât El Însuși. Tot El asigură şi calea şi resursele prin care acest Proiect va fi împlinit.

“Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile” (Rom. 11:36)

În ce ne privește pe noi, oamenii, partea bună este aceea că în acest plan, în voia Lui desăvârșită, este cuprins şi binele nostru, împlinirea destinului nostru. (vezi mesajul „Un destin măreț /A Great Destiny")

De aceea suntem formați, prelucrați, finisați de mâna Lui Suverană, suntem încercați în creuzetul Lui, în laboratorul Lui, pentru a se forma în noi un caracter ceresc, pentru a fi pregătiți să intrăm în familia Lui.
 

Să nu uităm nici o clipă, așadar, că acest Proiect Cosmic nu are în centru pe Om, ci pe Dumnezeu Însuși, chiar dacă şi Omul își are partea sa bună în acest Proiect, în anumite condiții. 

Articol complet >>1 Visul lui Dumnezeu /1 God's dream

Doamne, izbăveşte-mi sufletul!

"Căci, cu privire la Hristos, 

vouă vi s-a dat harul nu numai să credeţi în El, 

ci să şi pătimiţi pentru El"  (Filip.1:29)       

"Perpetua's Song"

>>"confitebor tibi Domine Deus meus in toto corde meo 

et glorificabo nomen tuum in sempiternum

 quia misericordia tua magna super me 

et eruisti animam meam de inferno extremo"  

>>"I will praise you, O Lord my God, with all my heart: 

and I will glorify your name for ever more. 

For great is your mercy toward me: 

and you have delivered my soul from the lowest hell."

Psalm 86

1 (O rugăciune a lui David.) Ia aminte, Doamne, şi ascultă-mă! Căci sunt nenorocit şi lipsit.

2 Păzeşte-mi sufletul, căci sunt unul din cei iubiţi de Tine! Scapă, Dumnezeule, pe robul Tău, care se încrede în Tine!

3 Ai milă de mine, Doamne! Căci toată ziua strig către Tine.

4 Înveseleşte sufletul robului Tău, căci la Tine, Doamne, îmi înalţ sufletul.

5 Căci Tu eşti bun, Doamne, gata să ierţi, şi plin de îndurare cu toţi cei ce Te cheamă.

6 Pleacă-ţi urechea, Doamne, la rugăciunea mea, ia aminte la glasul cererilor mele!

7 Te chem, în ziua necazului meu, căci m-asculţi.

8 Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

9 Toate neamurile pe care le-ai făcut, vor veni să se închine înaintea Ta, Doamne, şi să dea slavă Numelui Tău.

10 Căci Tu eşti mare, şi faci minuni, numai Tu eşti Dumnezeu.

11 Învaţă-mă căile Tale, Doamne! Eu voi umbla în adevărul Tău. Fă-mi inima să se teamă de Numele Tău.

12 Te voi lăuda din toată inima mea, Doamne, Dumnezeul meu, şi voi prea mări Numele Tău în veci!

13 Căci mare este bunătatea Ta faţă de mine, şi Tu îmi izbăveşti sufletul din adînca locuinţă a morţilor.

14 Dumnezeule, nişte îngîmfaţi s-au sculat împotriva mea, o ceată de oameni asupritori vor să-mi ia viaţa, şi nu se gîndesc la Tine.

15 Dar Tu, Doamne, Tu eşti un Dumnezeu îndurător şi milostiv, îndelung răbdător şi bogat în bunătate şi în credicioşie.

16 Îndreaptă-ţi privirile spre mine, şi ai milă de mine: dă tărie robului Tău, şi scapă pe fiul roabei Tale!

17 Fă un semn pentru mine, ca să vadă vrăjmaşii mei şi să rămînă de ruşine, căci Tu mă ajuţi şi mă mîngîi, Doamne!

Rugă în noapte

 
"Iubesc pe Domnul,   
căci El aude glasul meu, cererile mele."

(Ps.116:1)

 Rugăciune 

de Vasile Voiculescu  

  Părinte, eu, fiu al slavei, copil de suflet dat durerii,  
  ajuns la vârsta  bărbăției,  
  mă-ntorc și moștenirea-mi cer: 
  Dă aripi rugăciunii mele și-nlătură-i din drum străjerii, 
  ca slobodă, până la Tine să urce vămile la cer. 
   
  Nu vreau din curțile-Ți bogate 
  nici avuții, nici strălucire, 
  dă-mi numai dragostea Ta sfântă 
  și dreptul de întâi născut, 
  povățuiește-mă pe cale și prin amara rătăcire, 
  doar voia Ta să-mi fie țintă 
  și Duhul Tău să-l am drept scut. 
   
  Atinge fruntea mea curată cu mirul sfânt al cugetării, 
  să pot s-o 'nalț ca pe-un jertfelnic 
  spre-mpărtășirea tuturor, 
  sădește-n sufletul sălbatic izvorul milei și-al iertării, 
  schimbând pustiul vieții mele 
  în câmp de muncă roditor! 
   
  Și pune-n dreapta-mi slăbănoagă 
  puterea facerii de bine, 
  să fie lucrul mâinii mele un semn al 'naltului Tău tron; 
  trimite harul să-nvieze din nou 
  credința moartă-n mine, 
  cum a-nflorit odinioară toiagul blândului Aaron. 
   
  Pe aspra-mi inimă zguroasă, topită-n focul bunătății, 
  ca peste-un bulgăre de aur spălat și bine aurit, 
  apasă, fără șovăire, adânc pecetia dreptății, 
  cu steaua Ta, nebiruită, să fiu de-a pururi întărit. 
   
  Nu cer cum ai făcut lui Iacob, 
  ca îngerii să mă slujească, 
  dar vreau ca marele Potrivnic în fața mea să dea 'napoi, 
  întreaga răului urzire ca praful să se risipească 
  și-ntreg păcatul vechi să-și piardă împărăția-i peste noi. 
   
  Și dacă vrei ca pe vecie să nu mai uit ce-i bucuria, 
  răsfrânge-n ochii mei de tină o rază din lumina Ta, 
  și pune-mi jar aprins pe buze cum ai făcut lui Isaia, 
  - Cu foc sărută-mă pe gură ca să Te pot apoi cânta.

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

"Credinţa se afirmă în iubire"

"Adevărata autoritate este aceea pe care o ai atunci când cauza ta e adevărul."

Kierkegaard

 Boii 

 

 Trei boi păşteau laolaltă pe un imaş şi nici o fiară nu cuteza să-i supere; iar de la o vreme ei începură a se învrăjbi şi aşa se despărţiră unul de altul. Atunci fiece fiară, oriunde-i întâlnea, îi tot supăra, aflându-i că sunt dezbinaţi unul pe altul.

Oxen Resting - John Singer Sargent

 Învăţătură: Aceasta însemnează pe oamenii cei slabi la credinţă, care pentru fieştece pricină se despart şi fug de la părinţii lor; însemnează şi pe cei care se despart de testamentul stăpânilor bisericeşti şi se osebesc pe sine a fi mai buni şi mai înţelepţi decât ceilalţi fraţi întru Hristos şi de soţiile lor; aceia pe dreptate pier pentru despărţirea lor şi pentru nebuniile lor.

Alexandria · Esopia (cărţi populare)

"Deseori Mântuitorul vorbeşte despre pericolul apariţiei învăţăturilor greşite.

[...] o învăţătură greşită nu este afirmată direct împotriva Cuvântului Bisericii, 

ci este lângă acest Cuvânt, aproape de el, dar total diferită de el. 

Aici apare pericolul relativismului şi sincretismului, lipsa de râvnă în apărarea autenticului şi Sfintei Tradiţii. Dar creştinul este chemat, ca în duh de iubire, să mărturisească dreapta credinţă. În cadrul Sfintei Liturghii, înainte de a mărturisi "pe Tatăl, pe Fiul şi pe Sfântul Duh, Treimea cea deofiinţă şi nedespărţită...", suntem chemaţi "să ne iubim unii pe alţii", adică să învăţăm că în iubire mărturisim temelia iubirii: Sfânta Treime. Credinţa se afirmă în iubire, pentru că doar iubirea te învaţă să o păstrezi, să ţii la ea, să te hrăneşti din ea şi să te odihneşti în ea.

 Să ne ferim de învăţătura greşită din iubire faţă de învăţătura dreaptă, 

şi nu din dorinţa de a umili sau înjosi."

>>Apostolul: Credinţa se afirmă în iubire - Ziarul Lumina

Sursa imaginii: www.1st-art-gallery.com

Din viaţa unui preot

 

Christ Church  -  Teddington

"Primele biserici pe care le-am "testat" n-au trecut examenul, căci deși erau evanghelice după nume, n-am auzit acolo nimic care să mă ajute în continuare. Cam la cinci luni după plecarea mea din preoție am întâlnit pe cineva care m-a sfătuit să vizitez biserica St. Andrew din centrul orașului Plymouth. Această biserică făcea parte din "aripa reformatoare" a Bisericii Anglicane, iar membrii ei erau evanghelici hotărâți. Serviciul divin ținut cu simplitate şi un mesaj biblic clar mi-au trezit atenția şi am început să mă duc regulat acolo. Am frecventat şi o altă biserică reformată, St.Leonard's din Exeter, unde aceeași predicare a Scripturii a făcut să vibreze în mine coarda care trebuie.[...]
 Am îndrăznit să-mi exprim deschis îndoielile privind euharistia, spovedania, celibatul obligatoriu şi multe altele. [...] Pot încă să-mi amintesc foarte bine sentimentul de libertate care m-a cuprins când - sprijinit de Sfânta Scriptură am lăsat să cadă fiecare dintre aceste învățături. Pentru prima dată am înțeles limpede că atât în cazul închinării la hostie în monstranţă, cât şi în cazul mătăniilor şi mariologiei era vorba despre idolatrie [...] am priceput şi adevărul că omul nu-l poate găsi pe Dumnezeu şi salvarea cu ajutorul argumentelor şi concepțiilor omenești. "Nici ințelepciunea, nici inteligența, nici sfatul nu ajută împotriva Domnului" (Prov. 21:30).[...]
 În săptămâna următoare am vizitat biserica din Exeter. În timp ce se cânta o anumită cântare, am fost brusc copleșit de realitatea salvării mele, așa că am putut cânta şi eu din toată inima:

 "Iubirea Ta  - e pură ca cea mai pură zăpadă.

 Iubirea Ta - ea plânge pentru rușinea mea.

 Iubirea Ta - numai ea mi-a plătit vina.

 O, Iesus, iubirea Ta.

 Iubirea Ta  - izvor de viață îmi este.

 O, Iesus, iubirea Ta." 

 În clipa aceea am înțeles că prin moartea Domnului Iesus Cristos  pe cruce mi-au fost iertate păcatele. În toți anii în care fusesem de părere că trebuie să-mi câștig iertarea prin propriile fapte şi prin așa-zisele sacramente [...] crezusem o minciună. "Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Iesus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Iesus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nici o carne nu va fi îndreptățită din faptele Legii." (Gal. 2:16) Încă mult timp după aceea eram aşa de emoționat în timpul fiecărui serviciu divin, că plângeam, dar nu erau lacrimi de pierdere, de durere sau de mânie, ci lacrimi de ușurare şi de bucurie că, în sfârșit, înțelesesem ce mărturisește Iesus despre Sine: "Eu sunt calea, adevărul şi viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) "

Dominic Stockford

 "Dominic Stockford este acum păstorul bisericii Christ Church din Teddington, în sud-vestul Londrei, o biserică ce-şi dă osteneala să rămână lângă adevărul Sfintei Scripturi. Dominic are contact în Marea Britanie şi Statele Unite cu mulți alții care duc ca şi el lupta cea bună a credinței împotriva ritualismului şi contra mișcării ecumenice. [...]
 Îi place să primească scrisori. Adresa sa de e-mail este:

Dominic@FrancisStockford.fsnet.co.uk"

 Departe de Roma, aproape de Dumnezeu - vol.II

de Richard Bennett și Martin Buckingham

 

Mântuire veşnică - Eşecul "convertitului"

"Există două categorii de creştini:
cei care cred sincer în Dumnezeu şi cei care cred sincer că cred.
Se deosebesc după felul în care reacționează în momentele hotărâtoare."
Girolamo Savonarola

Grâu, albăstrele și neghină

"E de înțeles că mulți credincioși sinceri au greutăți în a accepta învățătura despre mântuirea veșnică. Obiecțiile lor privesc: eșecul "convertitului", "permisul pentru păcat" și pasajele din Sfânta Scriptura care stau in "contradicție" cu mântuirea veșnică.

1.Eșecul "convertitului"
Unii oameni afirmă că mântuirea poate fi anulată, deoarece mulți care au mărturisit că sunt creștini (inclusiv predicatori), au eșuat moral, s-au abătut de la Dumnezeu şi în final au tăgăduit chiar pe Domnul. Când oamenii se întorc la vechea lor viaţă sau se răzvrătesc, cum pot ei să mai spere în mântuire? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie mai întâi să cercetăm dacă orice persoană care afirmă că este creştină este şi mântuită cu adevărat. Posibilitatea unei mărturisiri moarte despre Hristos este amintită clar în Noul Testament. Domnul Isus* a spus pilda despre grâul şi neghina care cresc împreună (Mt.13:24-30, 36-42). Neghina nu este niciodată grâu (copil al lui Dumnezeu). Cei care aleg să se întoarcă la viaţa păcătoasă după ce au cunoscut "calea neprihănirii" sunt comparaţi cu un câine care se întoarce la ce a vărsat, sau cu o scroafă, care se tăvăleşte iarăşi în noroi (2 Pet.2:20-22). Câinele şi scroafa se întorc la obiceiurile lor fireşti pentru că n-au fost transformaţi niciodată - prin Duhul Sfânt - în oi ale lui Hristos. Domnul Isus va osândi într-o zi pe aceia care vin la El şi se fălesc cu faptele lor bune ca dovadă a unei relaţii vii cu El. El le va spune " Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege" (Mt.7:23). E semnificativ că El nu spune "Odinioară M-aţi cunoscut, dar acum, v-aţi abătut din nou de la Mine".
Credinţa mântuitoare se deosebeşte de pseudo-credinţă. O rugăciune în copilărie, o mână ridicată, o ieşire în faţă la o vestire a Evangheliei, un botez sau o slujbă activă într-o biserică nu pot asigura pe nimeni că e mântuit. Nu mărturisirea exterioară e cea care dă siguranţa veşnică, ci o mântuire autentică, reală, adevărată. Păcatele intrate în obicei, ca: imoralitatea, cearta, mânia, beţia, gelozia, sunt semne de avertizare:

"Cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu."

Gal.5:19-21

Teste sigure ale realităţii credinţei mântuitoare se află în 1Ioan 2:3-6,15; 3:6-10,14; 5:2-4.

Dacă nu ascultăm de Domnul Isus şi de Cuvântul Său, dacă trăim în păcat, dacă iubim lumea şi nu îi iubim pe copii lui Dumnezeu, ne lăudăm degeaba că Îl cunoaştem. Dumnezeu spune că atunci suntem mincinoşi 1Ioan 1:6;

"Cine zice: "Îl cunosc", şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el."

1Ioan 2:4

În cazul unei astfel de persoane nu a avut loc niciodată o naştere din nou.

2."Permis pentru păcat"
Unii spun că dacă oamenii ar avea siguranţa mântuirii [...] ar putea "să dea frâu liber păcatului" fără teamă de consecinţe ...>>"

Jean Gibson

* Isus/Iisus (grămăticii se ceartă)

Învățători mincinoși

"O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rău!"
(Ps.139:19)

"Întâi ii simți mirosul. Nici nu-l vezi încă și mirosul i-a și luat-o înainte.
Merge în capul turmei, și oile vin după el, claie peste grămadă, într-un nor de praf.
Are parul lung și uscat, cu cărare pe spate.
E mai puțin fudul de barba lui decât de statură, pentru că și capra poartă bărbiță.
Când trece, unii își astupă nasul, altora le place duhoarea asta. [...]"

Țapul de Jules Renard

Caprele și oile nu vor fi mereu împreună. Neghina va fi smulsă din grâu și aruncată în foc. "Norul de praf", întunericul și ceața se vor risipi, dar pentru a putea "rămâne în picioare" până în ziua aceea este necesar să luptăm (επαγωνιζεσθαι - "a se chinui cu zel") pentru credința pe care am primit-o și să mărturisim adevărul. Și Dumnezeu care este credincios, gata să ne asculte - "et invocabitis me et ibitis et orabitis me et exaudiam vos" (Ier 29:12) - ori de câte ori îl chemăm, ne va ajuta!

"Preaiubiților, pe când căutam cu tot dinadinsul să vă scriu despre mântuirea noastră de obște, m-am văzut silit să vă scriu ca să vă îndemn să luptați pentru credința care a fost dată sfinților o dată pentru totdeauna.

Căci s-au strecurat(1) printre voi unii oameni, scrişi demult pentru osânda aceasta, oameni neevlavioşi, care

schimbă în desfrânare harul Dumnezeului nostru
şi
tăgăduiesc pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Hristos.(2)

[...] oamenii aceştia, târâţi de visările lor, îşi pângăresc (4) la fel trupul, nesocotesc stăpânirea şi batjocoresc dregătoriile.(3)
[...] batjocoresc ce nu cunosc şi se pierd singuri în ceea ce ştiu din fire, ca dobitoacele fără minte."

(Iuda 1:3-10)

"Prezența inoportună a libertinilor se referă la străinii care caută să otrăvească biserica și care trebuie să fie respinși. Acești apostaţi nu erau urmași ai lui Hristos care s-au rătăcit, ci intruși(1) care nu aparțineau bisericii și care căutau să distrugă credința credincioșilor.
Osânda acestor oameni, scriși de mult pentru aceasta, se poate referi la profețiile Vechiului Testament (Is. 8:19-22. Ier.5:13-14) [...]
Două caracteristici îi identifică pe acești oameni neevlavioși (asebeis, "necuviincioși"; cf. Iuda 15) apostaţi:

- au pervertit harul lui Dumnezeu
și
- l-au respins pe Fiul lui Dumnezeu.

Afirmând că au libertate în Hristos, ei au considerat că harul le permitea să trăiască în desfrânare [...] Faptul că această pervertire în comportament era însoțită de o pervertire a doctrinei - o negare a persoanei și autorității lui Isus Hristos - nu constituie o surpriză."

Învățătorii mincinoși:
"-Practicau numai o participare exterioară la actele de cult ale bisericii, dar în interiorul lor îl negau pe Domnul (2)
-Nu aveau respect pentru autorități sau îngeri. Insultele apostaţilor adresate ființelor celeste(3) se află într-un mare contrast cu Mihail, ființă îngerească conducătoare, care nu a îndrăznit să-l batjocorească pe Satan, conducătorul îngerilor căzuți [...] acești apostaţi "batjocoresc ce nu cunosc".
- Erau la fel ca "dobitoacele fără minte". În loc să înțeleagă ceea ce era deasupra lor (îngerii), ei înțelegeau numai ceea ce se afla sub ei (animalele). Iuda a discreditat astfel afirmația lor gnostică privind posedarea cunostinței superioare.
- Lăsându-se " târâți de visările lor", ei cred într-un mod nerealist că felul lor de viață le va aduce satisfacție. Cei care își pângăresc(4) trupul sunt asemeni celor din Sodoma și Gomora. Soarta necredincioșilor din aceste două cetăți prefigurează soarta celor care neagă adevărul lui Dumnezeu și Îi ignora avertismentele."

Comentariu al Noului Testament

Editori: J. F. Walvoord & R. B. Zuck

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

"Ce este adevărul?" (Pilat)

"Adevărul care îi face pe oameni liberi
este în cea mai mare parte
adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă."
Herbert Agar

Momentul adevărului

Autor: Benone Burtescu

"Este un singur Domn,
o singură credință, un singur botez."
Efes. 4:5

Furați de veștile ce năvălesc de peste tot, uităm de noi, ne pierdem identitatea, ne dizolvăm într-o pluralitate pe care n-o mai putem controla. Avem de luat hotărâri mari pe această fărâmă de timp care devine din ce în ce mai mică.
Lumea religioasă nu este nici ea mai puţin vânzolită decât cea politică sau socială de semnul apocalipsului general. În această învălmășeală de religii, credințe, biserici, cu nume foarte cunoscute, mai modern - cu nume ciudate sau pur şi simplu fără nume, sună straniu textul biblic ce spune despre un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez. De ce atâtea religii pentru un singur Dumnezeu? De ce atâtea biserici pentru o singură credință? De ce atâtea practici religioase diferite pentru un singur botez? Dintre toți dumnezeii cărora oamenii li se închină, numai UNUL este CEL ADEVĂRAT...care? Dintre toate credințele propovăduite în lume numai una singură e cea curată ... care? Dintre toate botezurile practicate numai unul singur este cel biblic ... care? [...]

borealnz's photostream

ADEVĂRUL este o comoară ascunsă. Nu se află expus pe mormanele de gunoi ale lumii. El este undeva în țarina Bibliei şi trebuie săpat pentru a da peste el.
Dacă pericolul pentru un necunoscător este de a primi de la primul ieșit în cale ceea ce i se oferă ca adevăr, închinându-se sincer unui fals, pericolul pentru un cunoscător este acela de a nu primi Adevărul pentru simplul motiv că vine de la celălalt şi i-ar umbri prestigiul. Cu cât poziția într-o ierarhie religioasă este mai înaltă cu atât este mai greu pentru cel în cauză de a se muta de la adevărul său la adevărul altuia chiar dacă este convins că acela este Adevărul.

Să presupunem că ar avea loc o convorbire între Papa și Blly Graham pe tema un singur Dumnezeu, o singură credința, un singur botez. Credeți că vreunul din ei, indiferent care, fiind convins de celălalt că el deține Adevărul în această privință, ar fi dispus să recunoască, să accepte și să anunțe publicul de acest lucru? Ce minunat ar fi dacă ar face-o, deși ne întrebăm în continuare ce vânzoleală s-ar produce în masele de oameni care acum își adoră fiecare pe ai ei. [...]
Se discută tot mai acut despre o mare criză politică, socială și financiară. Dar ce va fi cu haosul religios?
Omenirea are dreptul și merită să asiste și să participe la o mare confruntare religioasă și fără îndoială aceasta va avea loc curând. Nu o confruntare de forțe (ca-n evul mediu), ci de doctrine. Nu o desfășurare armată, ci o dezbatere ideologică. Nu așa cum își propune ecumenismul din toate religiile, printr-un compromis să facă una singură, ci o întoarcere a tuturor religiilor la cea de bază: un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez.

[...]Și totuși, care este religia adevărată, poate te întrebi cititorule.
Principala greutate nu este de a afla acest lucru, ci de a-l accepta atunci când îl vei afla, oricare ar fi sacrificiul de făcut.
[...] Simți că ești pregătit pentru fericita alegere a Adevărului? Biblia zice:
"Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi ;bateți și vi se va deschide."

Mat. 7:7

"Fragment publicat cu permisiunea autorului"

"[...] ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu le este clar, pentru că Dumnezeu le-a arătat aceasta: de la crearea lumii, însușirile Lui invizibile - puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui - au fost percepute clar, fiind înțelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au glorificat ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit, și astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.

Spunând că sunt înțelepți, au devenit oameni fără minte și au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu o imagine făcută în asemănarea omului muritor, [...].

Ei au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună."

Romani 1:19-25