"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta ura. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta ura. Afișați toate postările

08 octombrie 2010

Si odit nos mundus


"Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, 
pentru că îi iubim pe fraţi. 
Cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte."
(I Io 3, 14)









  "Dacă lumea ne urăște, noi știm. Ce știm? «Că am trecut de la moarte la viață.» De unde știm acest lucru? «Pentru că îi iubim pe frați.» Nimeni să nu întrebe un alt om, fiecare să se îndrepte spre inima sa: dacă va găsi acolo dragoste frățească, să fie liniștit, pentru că a trecut de la moarte la viață. De-acum se află în partea dreaptă, să nu ia seama la faptul că slava lui este acum ascunsă; când Domnul va veni, atunci el va apărea în slava sa. El este puternic, dar este încă iarnă; iarna rădăcina este puternică, dar ramurile sunt ca şi uscate: înăuntru se află seva puternică, înăuntru se află frunzele copacilor, înăuntru sunt roadele, dar toate așteaptă vara. Așadar «noi știm că am trecut de la moarte la viață, pentru că îi iubim pe frați. Cine nu iubește rămâne în moarte». Ca să nu credeți, fraților,că este ceva neînsemnat a uri sau a nu iubi, ascultați ce urmează: «Oricine îşi urăște fratele este un ucigaș».
 Dacă până acum cineva disprețuia dragostea frățească, va disprețui oare şi uciderea care avea loc în inima sa? Nu-şi mișcă mâinile pentru a ucide un om şi totuși Domnul îl socotește ucigaș; acela este în viață, în vreme ce acesta este judecat ca ucigaș. «Oricine îşi urăște fratele este un ucigaș. Şi să știți că nici un ucigaș nu are în el viața veșnică.» (1 Io 3, 15)"
Sf. Augustin

[ 5,10] "Qui non diligit, manet in morte.
Si odit nos mundus: nos scimus. Quid nos scimus? Quia transivimus de morte ad vitam. Unde scimus? Quia diligimus fratres (1 Io 3, 13-14). Nemo interroget hominem; redeat unusquisque ad cor suum: si ibi invenerit caritatem fraternam, securus sit, quia transiit a morte ad vitam. Iam in dextera est: non attendat quia modo gloria eius occulta est: cum venerit Dominus, tunc apparebit in gloria. Viget enim, sed adhuc in hieme; viget radix, sed quasi aridi sunt rami: intus est medulla quae viget, intus sunt folia arborum, intus fructus; sed aestatem exspectant. Ergo nos scimus quia transivimus de morte ad vitam, quia diligimus fratres. Qui non diligit, manet in morte. Ne putetis, fratres, leve esse, odisse aut non diligere, audite quod sequitur: Omnis qui odit fratrem suum, homicida est. Iam ergo si contemnebat quisquam odium fraternum, numquid et homicidium in corde suo contempturus est? Non movet manus ad occidendum hominem, homicida iam tenetur a Domino; vivit ille, et iste iam interfector iudicatur. Omnis qui odit fratrem suum, homicida est. Et scitis quia omnis homicida non habet vitam aeternam in se manentem (1 Io 3, 15)." (http://www.augustinus.it/)

Sf. Augustin


Sf. Augustin - Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă), Iaşi, POLIROM, 2003.



Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

28 octombrie 2009

Născut din Dumnezeu


Sfântul Augustin - Despre iubirea absolută
(fragment)


"Cine își urăște fratele este în întuneric,
şi umblă în întuneric,
şi nu știe încotro merge,
pentru că
întunericul i-a orbit ochii. "
(1Ioan 2:11)



"qui odit fratrem suum,
in tenebris est,
et in tenebris ambulat,
et nescit quo eat,
quia
tenebrae excaecauerunt oculos eius."



"Nimeni născut din Dumnezeu nu păcătuiește pentru că sămânța Lui rămâne în el."(1Ioan 3:9)

"omnis qui natus est ex deo, non peccat; quia semen eius in ipso manet."

Sămânța lui Dumnezeu este cuvântul lui Dumnezeu, despre care spune Apostolul: "Prin Evanghelie v-am născut". (1Cor 4:15)
semen dei, id est, uerbum dei: unde dicit apostolus, "per euangelium ego uos genui."

"Zice apoi Ioan: "Şi nu poate păcătui, fiindcă este născut din Dumnezeu".(1Ioan 3:9)
Dar să ne spună Ioan, ca să înțelegem cu ce anume nu poate păcătui. "După aceasta se recunosc fiii lui Dumnezeu şi fiii diavolului. Oricine nu este drept nu este de la Dumnezeu, şi la fel, cel care nu-şi iubește fratele".(1Ioan 3:10)


et non potest peccare, quia ex deo natus est.
dicat hoc, uideamus in quo non potest peccare.
in hoc manifestati sunt filii dei et filii diaboli.
omnis qui non est iustus, non est a deo, et qui non diligit fratrem suum.

certe iam manifestum est unde dicat, et qui non diligit, inquit, fratrem suum."
Sf. Augustin



Sf. Augustin -
Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă), Iaşi, POLIROM, 2003.

19 august 2009

" Ură religioasă "


Un turist s-a adresat ghidului:
- Cred că eşti mândru de oraşul tău. Am fost cu deosebire impresionat de numărul mare de biserici din el. Probabil că cei de aici îl iubesc foarte mult pe Dumnezeu.
- Hm, i-a răspuns ghidul cu cinism, este posibil să-l iubească pe Dumnezeu, dar este sigur că se urăsc unii pe alţii.

Anthony de Mello



"Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-l vede?" 1Ioan4:20

13 iulie 2009

Creştinul si lumea


        "Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El - chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi înghiţiţi şi scuipaţi afară de lumea cea neînţelegătoare. Şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume, şi lumea nu o poate primi, nici măcar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singură clipă. Lumea îl poate accepta doar pe Antihrist, acum sau în orice altă vreme." Seraphim Rose

        "Lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu, dar în înţelepciunea Lui, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. 1Cor.1:21
        Sunt prizonierii propriilor lor iluzii creştinii care visează la „dragostea” lumii. O dată pentru că lumea nu cunoaşte Dragostea ( El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. Ioan.1:10) şi apoi pentru că tu, creştinule, nu ai loc în acel simulacru de iubire pe care ea îl cultivă, tu nu eşti al ei! „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.” Ioan.15:19
        Dacă printr-un concurs „fericit” de împrejurări ai ajuns să locuieşti în mijlocul cetăţii şi ţi-a fost dată cinstea de a sta la „poarta ei”, ca şi Lot odinioară, nu trebuie să te îndoieşti nici un moment că va veni ceasul în care locuitorii ei vor striga: „Pleacă!” Şi îţi vor zice : "Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul.” Da, în ziua în care vei găsi cu cale să spui „nu” obiceiurilor lumii vei fi alungat fără milă împreună cu aceia din casa ta care vor vrea să te urmeze şi răul nu se va opri aici: cei dragi ai tăi vor purta în inimă sămânţa răului care va germina în locul în care te vei ascunde din calea urgiei.
        Nu te ferici dacă după ce ai fost gătită, hrănită şi unsă cu untdelemn şi miresme i-ai plăcut împăratului asemenea Esterei, la fel de uşor poţi cădea în dizgraţia lui ca şi Vasti, sa nu-ţi închipui că vei scăpa de ceasul încercării pentru că locuieşti în casa împăratului. Identitatea ta nu va rămâne necunoscută pentru mult timp!
        Şi, în sfârşit, când acoperit de întunericul nopţii vei vrea sa te amesteci printre cei ce se încălzesc la un "foc străin", să nu uit, să nu uiţi dragul meu, ne paşte primejdia de a ne lepăda de Iubitul nostru înaintea primei slujnice care, recunoscându-ne, va destramă vălul subţire la adăpostul căruia am vrea să rămânem ascunşi.
        Ascultă cum cântă cocoşul şi adu-ţi aminte că lumea în care vrei să-ţi faci loc stătea impasibilă când cei ce-L "păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: "Prooroceşte, cine Te-a lovit?" Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. " Luca 22:63-65
        "Oameni imorali ce sunteţi! Nu ştiţi că dragostea faţă de lume înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşadar, oricine vrea să fie prieten cu lumea devine duşman al lui Dumnezeu!" Iacov 4:4 Grozave cuvinte!
        Să veghem ca "nimeni dintre noi să nu fie imoral sau lumesc, ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut drepturile de întâi născut!" Evr.12:16
        Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne păzească de cel rău!


02 iulie 2009

Dragostea lui Dumnezeu


"Dar Eu va spun:
Iubiti pe vrajmasii vostri,
binecuvantati pe cei ce va blastama,
faceti bine celorce va urasc si
rugati-va pentru ceice va asupresc si va prigonesc,
ca sa fiti fii ai Tatalui vostru care este in ceruri;
caci El face sa rasara soarele Sau
peste cei rai si peste cei buni
si da ploaie
peste cei drepti si peste cei nedrepti."

Mat. 5: 44-45


Romania - Cheile Râmeţului


"Definiţia iubirii: sporirea prieteniei faţă de cei ce ne ocărăsc.

Când începe cineva să simtă cu îmbelşugare dragostea lui Dumnezeu, începe să iubească şi pe aproapele întru simţirea duhului. Şi aceasta este dragostea despre care grăiesc toate Sfintele Scripturi. Căci prietenia după trup se desface foarte uşor când se găseşte o cât de mică pricină. Pentru că nu a fost legată cu simţirea Duhului. Dar în sufletul ce stă sub înrâurirea lui Dumnezeu, chiar dacă s-ar întâmpla să se producă vreo supărare, totuşi legătura dragostei nu se desface dintr-însul. Căci aprinzându-se pe sine însuşi din nou de focul dragostei lui Dumnezeu, îndată revine iarăşi la starea cea bună şi cu multă bucurie primeşte dragostea aproapelui, chiar dacă a fost ocărât sau păgubit mult de către acela pentru că acest suflet topeşte în dulceaţa lui Dumnezeu amărăciunea iscată de gâlceavă."

Diadoh al Foticeii - Filocalia

"Cine zice că rămâne în El, trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus." (1 Ioan 2:6)


(Romania - Cheile Râmeţului: www.photo-dream.blogspot.com)

03 iunie 2009

Andre Rieu - Serenata - Enrico Toselli





Murim ca mâine
de Magda Isanos

E-aşa de trist să cugeţi că-ntr-o zi,
poate chiar mâine, pomii de pe-alee,
acolo unde-i vezi or să mai stee
voioşi, în vreme ce vom putrezi.

Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume după noi;
cortegii de-anotimpuri şi de ploi,
cu păr din care şiruie răcoare…

Şi iarba asta o să mai răsară,
iar luna tot aşa o să se plece,
mirată, peste apa care trece -
noi singuri n-o să fim a doua oară.

Şi-mi pare-aşa ciudat că se mai poate
găsi atâta vreme pentru ură,
când viaţa e de-abia o picătura
între minutu-acesta care bate

şi celălalt - şi-mi pare ne-nțeles
şi trist că nu privim la cer mai des,
că nu culegem flori şi nu zâmbim,
noi, care-aşa de repede murim.