"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta oameni. Afișați toate postările

30 decembrie 2014

Nevoia de îngeri


  „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, 
care să-i arate omului calea datoriei,
 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: 
«Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; 
am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!»
Iov 33. 23,24  





Avem nevoie de îngeri!
Benoni Catană

 

 Pe drumurile noastre printre plângeri,
 O, câtă nevoie avem de îngeri!...

 Când
plângem cu Agar cea izgonită în pustia străină,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Aducător de speranţă şi lumină!

 Când plângem cu Lot,
 Cel cu suflet chinuit într-o cetate foarte civilizată,
 O, câtă nevoie avem de îngerii care să ne scoată
 Din cetatea de azi, mai păcătoasă ca altădată!

 Când plângem cu Moise şi cu Ghedeon
 Sub greul duhurilor asupritoare,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Care să ne ducă de la robie la eliberare!

 Şi chiar când plângem cu Balaam, din nefericire,
 După profituri zămislite în nelegiuire,
 O, câtă nevoie avem de îngerul cu haină luminoasă,
 De îngerul cu sabia scoasă!...

 O, câtă nevoie avem de îngerii
 Care să vestească sfârşitul plângerii,
 Cântând pe dealurile Betleemului solia
 Că
iată, s-a născut Mesia”;
 Şi de îngerii aceia îmbrăcați în alb,
 Pe care i-a văzut la mormântul gol, Maria;
 O, câtă nevoie avem
 Să ne-aducă aminte să privim, ne-ncetat
 La Domnul nostru iubit înviat!...
 Un înger alb... doi, trei, zece, cincisprezece,
 Să ne aducă o adiere caldă
 În valea pământului tristă şi rece,
 Să ne aline măcar puţin dorul
 De a-l vedea şi auzi pe Mântuitorul!...

 Doamne mulţumim pentru îngerii pe care ni i-ai trimis
 Ca să putem pregusta cântările din Paradis!
 Îţi mulţumim că i-ai ţinut prin puterea Ta
 Şi de aici îi vei purta tot aşa:
 O străfulgerare de lumină pentru lumea asta străină,
 Un glas curat şi armonios în veacul nesătul de zgomotos,
 Un gând despre cerul senin când totul în jur e potop de venin,
 O solie de eliberare cucerindu-ne pentru Împărăţia viitoare,
 În care Isus ne va duce prin porţi de rubin şi smarald,
 Şi vom cânta şi noi... cu tine, Înger alb!


(din volumul „Doamne, -mi o poezie!”)



Sursa imaginii:

26 mai 2013

Aproapele, fratele meu


"Cum să fii liber,
  când nu-ţi recunoşti  
  valoarea   în celălalt?"     
 Hariclia Mironescu




Solomon Burke  &  Blind Boys Of Alabama



None of Us are Free (When One of Us is Chained)
Solomon Burke


Well you better listen my sisters and brothers,
 ‘cause if you do you can hear
 there are voices still calling across the years.
 And they’re all crying across the ocean,
 and they’re crying across the land,
 and they will till we all come to understand.
 None of us are free.
 None of us are free.
 None of us are free, one of us is chained.
 None of us are free. 
 And there are people still in darkness,
 and they just can’t see the light.
 If you don’t say it’s wrong, then that says it’s right.
 We got to try to feel for each other, let our brother’s know that we care.
 Got to get the message, send it out loud and clear.
 (Chorus) 
 It’s a simple truth we all need, just to hear and to see.
 None of us are free, one of us is chained.
 None of us are free. 
 now I swear your salvation isn’t too hard to find,
 None of us can find it on our own.
 We’ve got to join together in spirit, heart and mind.
 So that every soul who’s suffering will know they’re not alone.
 (Chorus) 
 If you just look around you,
   you’re gonna see what I say.
 Cause the world is getting smaller each passing day.
 Now it’s time to start making changes,
 and it’s time for us all to realize,
 that the truth is shining real bright right before our eyes.
 (Chorus and Fade)


12 martie 2013

Cel care nu uită


 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează 
şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? 
Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi 
Eu nu te voi uita cu niciun chip:
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, [...].
Isaia 49:15, 16 

            „Viitorul vostru este orânduit de Dumnezeu cu o admirabilă bunătate spre binele vostru; vouă nu vă rămâne decât să primiți ceea ce Dumnezeu va voi să facă din voi și să binecuvântați acea mână care uneori pare să vă respingă; dar, în realitate, mâna acestui Tată atât de blând, nu respinge niciodată, ci, dimpotrivă, cheamă, îmbrățișează, mângâie și, dacă uneori lovește, să ne amintim că tot mână unui tată este.“
Francesco Forgione (San Pio da Pietrelcina) 



"Mama şi copilul" - Nicolae Tonitza


Mamei 
  Hariclia Mironescu  


 Dumnezeu s-a învoit 
să ne naștem. 
 A hotărât frumos, 
 cu de-nespus-grijă, 
 rațiunile și chipurile. 
 -- "De ce, dacă Părinții voștri 
 sunt odoarele Mele, 
 voi să nu fiți de față, 
 alături de Mine, 
 la miracolul Lor? 
 Era păcat să pierdeți 
 nevăzându -I." 
  
 Așa a gândit Preablândul 
  și... iată-ne. 




06 octombrie 2012

Nefericita înfrăţire


  

„Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
 şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; 
şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Proverbe 9: 7, 10


   Netherlandish Proverbs (detail) - Pieter Bruegel


 Rondel fratern
 Stelian Filip
 
 Prostul-rău și răul-prost
 Sunt născuți de-aceeași mamă
 Și-nfrățiți la cataramă,
 Au același preț de cost.
 
 Sapă, năruie, destramă 
 Tot ce văd clădit cu rost... 
 Prostul-rău și Răul-prost 
 Sunt născuți de-aceeași mamă!
 
 Cum de gânduri mari țin post, 
 Fac din fleacuri panaramă
 Și-uite astfel bagi de seamă 
 Că există (n-ar fi fost!)
 
 Prostul-rău și Răul-prost!


20 septembrie 2012

Taina supunerii


Mulier est: errat.
 (Seneca, De ira)


E femeie: greșește!



       „Iată tâlcuirea pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o dă  textului din scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Efeseni, unde vorbeşte despre bărbat, ca fiind cap femeii și despre supunerea pe care o datoreşte femeia  bărbatului său:  «vrei oare ca femeia să ți se supună precum biserica se supune lui Hristos, atunci îngrijește-te tu însuţi de ea, precum și Hristos de Biserică. Ba mai mult, dacă este nevoie, sa-ți jertfești și viața pentru ea sau să suferi, să nu refuzi. Îndrăznește să o determini să ți se supună prin marea ta grijă pentru ea, prin iubirea și prietenia ta. Nu există legături mai puternice decât acestea, mai ales pentru bărbat și femeie.
   Pe slugă, uneori o putem sili prin frică, însă pe tovarășa vieții, mama copiilor tăi și creatoarea tuturor bucuriilor familiale trebuie s-o legi de tine însuți, nu prin frică și amenințări, ci prin dragoste și bună dispoziție. Ce este această căsnicie când femeia tremură de bărbat?
     Dacă nouă ne este poruncit din cauza femeii să lăsăm pe tată și pe mamă, atunci nu este cu adevărat nebunie și infamie să fie jignită aceea pentru care Dumnezeu a poruncit să ne părăsim părinții?»”    

Elena Fleșeriu -  Adulterul - Rana de moarte a iubirii


În imagine: "Jewelry" - Burcu Buyukunal 

24 iulie 2012

Binecuvântatele lacrimi


„Oamenii au atâtea fețe încât nu îți poți da seama 
care e cea adevărată. [...] noi, oamenii, 
suntem adevărați doar atunci când plângem.“



 Corul maicilor de la mănăstirea Sucevița 


 „De ce să se plângă omul cât trăieşte? 
Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!! “
(Plâng. 3:39)

Iartă-mă, Dumnezeul meu


Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfințit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragoste cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când pășesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru ne-vegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Și mă zboară iar și iar,
Doamne,-n veșnicu-Ți hotar!

28 aprilie 2012

Ipostaziere


„Mai bine să fii un nebun care crede orice, 
decât un sceptic care nu crede nimic - nici chiar adevărul.“
Rabi Nahman

       

       „Petre Ţuţea făcea undeva un fel de tipologie a omului cunoscător. Raportaţi la cunoaştere, oamenii ar fi de cinci tipuri: 
        Misticul (“contemplativul” care se deschide, “iluminat”, cu credinţă şi cu smerenie, adevărului etern al Revelaţiei),            
       Căutătorul  (rătăcitorul om istoric care “se întreabă, întreabă şi caută”, cu bietele lui puteri omeneşti, rămânând mereu pradă neliniştii şi neîmplinirii),  
       Scepticul (care nu este, până la urmă, decât căutătorul învins de neputinţă), 
       Indiferentul (care este un imbecil prin opţiune) şi  
       Imbecilul (care s-a născut ca atare) [...]
Răzvan Codrescu – Spiritul Dreptei – ed. Anastasia 1997
 

Sursa imaginii: flickr.com(Pierre Beteille - „Self-portrait")

16 aprilie 2012

Orbire


Adu-ţi degetul încoace şi uită-te la mâinile Mele;
 şi adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea;
 şi nu fi necredincios, ci credincios.
Ioan.20:27





Omenire
Georg Trakl


    Omenire postată în faţa gurilor de foc,
    Un ropot de tobe, sumbrele frunţi de războinici,
    Paşi prin neguri de sânge; răsună fierul negru;
    Disperare, noapte în creierii trişti: aici
    Umbra Evei, goană şi bani înroşiţi.
    Cina cea de Taină, nori spintecaţi de lumină.
    În pâine şi vin sălăşluieşte o blajină tăcere.
    Doisprezece sunt cei adunaţi împreună.
    Sub crengi de măslin, noaptea ei ţipă în somn;
    Sfântul Toma pogoară mâna pe rană.



Roy Nachum interview for "The Daily" - Blind art exhibition (YouTube)

15 martie 2012

Urmele ne preced


„Când nu-ţi place lumea din jurul tău 
priveşte-te în oglindă poate trebuie să schimbi ceva.“

 
  
    „Se spune că în zilele în care coloniştii înaintau spre Vestul Sălbatic, un om înţelept şedea pe un deal, la marginea unui oraş construit de curând. Când noii sosiţi veneau dinspre răsărit, înţeleptul era prima persoană pe care o întâlneau. Îl întrebau nerăbdători cum sunt oamenii din oraşul din apropiere.
    Omul le răspundea cu o întrebare: "Cum erau oamenii din oraşul din care aţi plecat?"
    Unii i-au zis: "Oraşul din care venim era tare rău. Oamenii de acolo erau nişte bârfitori înrăiţi, [...], era plin de hoţi şi de mincinoşi."
    Înţeleptul le-a răspuns: "Oraşul acesta este aidoma celui din care aţi plecat."
    Călătorii i-au mulţumit acestui om pentru că-i scutise să mai treacă prin aceleaşi belele de care abia scăpaseră şi şi-au continuat drumul spre apus. 
    A sosit apoi un alt grup de călători care au pus aceeaşi întrebare: "Cum este oraşul acesta?" 
    Înţeleptul a a răspuns la fel: "Cum era cel din care aţi plecat?" 
    Aceştia au răspuns: "Era minunat! Aveam prieteni preaiubiţi, toţi căutau binele celor din jur. Nimeni nu ducea lipsă de nimic, fiindcă fiecare se îngrijea de aproapele lui. Dacă cineva avea de făcut o lucrare mare se strângea toată comunitatea să dea o mână de ajutor. Ne-a fost greu să ne hotărâm să plecăm, dar ne-am simţit îmboldiţi să facem loc generaţiilor următoare, pornind ca pionieri spre apus." 
    Bătrânul înţelept le-a spus întocmai ce spusese şi celuilalt grup: "Oraşul acesta este aidoma celui din care aţi plecat. 
    Oamenii au exclamat cu bucurie: " Să rămânem atunci aici!"

    Modul în care îşi vedeau relaţiile din trecut era lentila prin care urma să le privească şi pe cele viitoare. Modul în care laşi în urmă o biserică sau o relaţie este cel în care intri în viitoarea biserică sau în viitoarea relaţie. Isus a spus în Ioan 20:23: "Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute." 
    Noi ţinem păcatele altor oameni când păstrăm jignirea în inima noastră şi când nutrim resentimente. Dacă lăsăm în urmă o biserică sau o relaţie fiind plini de resentimente şi de amărăciune, vom intra în noua biserică sau în noua relaţie cu aceeaşi atitudine.[...]
    Statisticile arată că între 60 şi 65 % dintre cei care se recăsătoresc sfârşesc divorţând din nou. Modul în care cineva lasă în urmă prima căsătorie stabileşte calea pe care o va urma cea de a doua. Lipsa iertării faţă de primul partener curmă viitorul cu cel de al doilea. . Învinovăţirea celuilalt îi împiedică să-şi vadă propriile neajunsuri. Şi, pentru că situaţia să fie şi mai rea, acum duc cu ei şi teama că s-ar putea să fie răniţi din nou. 
    Principiul acesta nu se limitează la căsătorie şi la divorţ. Este aplicabil tuturor relaţiilor.“

John Bevere - Momeala satanei



Sursa imaginii: www.flickr.com ( BarneyF - Eternity)

04 februarie 2012

Agora


,,Parcă ţi-e ruşine să fii fericit
când vezi în jur nenorocire.“
La Bruyere


Magdalena Abakanowicz - "Big Figures"
 
 
      „Adevărul şi moralitatea pot reprezenta noua soluţie a politicii şi pot avea azi o forţă politică incontestabilă.“ Václav Havel

 *

       ,,Niciun rău n-a putut fi înlăturat doar prin faptul că au fost înlăturate simptomele lui. Trebuie înlăturată cauza acestui rău.“ Václav Havel

 *

        ,,Un intelectual nu are dreptul la indulgenţă; are chiar dreptul la mai puţină indulgenţă, pentru că el este mai informat şi are mai mult spirit critic decât altul.“ Charles de Gaulle

 *

       ,,Politica este un lucru mult prea important pentru a fi lăsată în seama politicienilor.“ Charles De Gaulle




Sursa imaginii: www.abakanowicz.art.pl

26 decembrie 2011

Trezirea spirituală autentică


"La începutul oricărei convertiri se află smerenia."
Sf. Augustin

"... a ieşit afară şi a plâns cu amar."
                                                                               Luca 22:62


       n timp ce "trezirile contrafăcute" se sprijină pe invenţii, născociri, pe fantezii şi minciuni în toată regula, trezirile autentice s-au caracterizat dintotdeauna pe o bazare fermă pe temelia credinţei şi a învăţării Cuvântului scris care conduc la semnele reale ale trezirii: pocăinţa de păcate şi o viaţă schimbată.

***

        În timp ce trezirile false îşi găsesc confirmarea în semnele şi minunile mincinoase, trezirile adevărate îşi au geneza în Cuvântul Scris şi Viu al lui Dumnezeu.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută presupune un restauraţionism al zilelor de pe urmă, trezirea adevărată este caracterizată de pocăinţă adevărată manifestată prin umilinţa creştinilor şi prin slujirea în dragoste pe care şi-o aduc unii altora, sau lumii înconjurătoare.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută se concentrează pe manifestări bizare şi profund emoţionale ca de pildă, "uciderea în Duhul", trezirea spirituală adevărată se concentrează pe mântuirea oamenilor şi sfinţirea lor în Duhul. Pe cunoaşterea intelectuală a doctrinelor de bază ale credinţei creştine şi pe însuşirea personală a acestora.

***

        În timp ce liderii trezirii contrafăcute îşi înrobesc supuşii prin mijloace hipnotice, liderii trezirii spirituale autentice îşi iluminează şi înnobilează ucenicii prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le predică acestora cu mare consecvenţă şi cu lepădare de sine respectând contextul lor cultural, limbile originale şi interpretarea conformă restului revelaţiei, nu prin scoaterea unui text din contextul lui pentru a produce un pretext care să legitimeze tot felul de experienţe anormale."


>>"Un mic ghid comparativ" - Teodor Macavei




Sursa imaginii: allposters.co
("Peter's Denialby Robert Leinweber)

07 decembrie 2011

Alienare si dezumanizare

     

"Numai în Cristos şi în corpul Lui omul poate găsi mântuirea. 
Altfel el riscă să fie devorat de forţele demonice, 
să fie sfâşiat în mod definitiv de spiritele urii şi ale violenţei."
N. Berdiaev


"Disequilibrium"


       "Nu numai că lumea se găseşte într-o situaţie economică şi politică îngrozitoare, dar şi starea ei spirituală este profund atinsă. Însăşi existenţa spiritualităţii şi supravieţuirea ei sunt ameninţate de o primejdie mortală. Trăim într-un univers livrat demenţei, unei demenţe de care se pare că nu ne dăm seama. Concupiscenţele, ataşamentul faţă de temporal au sfârşit prin a rupe echilibru lumii. Ea a fost răsturnată încă o dată, ea este pradă polidemonismului de care o eliberase creştinismul.
       Descreştinarea a dus la dezumanizare, care, la rândul ei a dezlănţuit demenţa, căci a alterat însuşi chipul omului, devenit accesibil tuturor forţelor demonice şi invadat de toate forţele cosmice scăpate din frâu. Şi omul a crezut ca libertatea sa constă în puterea de a se supune cu totul acestor forţe demonice, cosmice şi sociale şi de a se confunda cu ele. Dezumanizarea îl plasează pe om sub semnul demenţei, el devine un posedat şi - fapt caracteristic pentru epoca noastră - această demenţă, această posedare este organizată. Când spiritul încetează să-l mai conducă pe omul carnal şi psihic, acesta îşi pierde echilibrul sau interior şi integritatea. Forţele elementare, cosmice şi sociale fac irupţie în viata interioară, pe care o organizează cu ajutorul sugestiei. În consecinţă, omul este posedat fie de puterile telurice, ale rasei, ale naţiunii, ale sexului -, fie de forţele elementare sociale, ale intereselor economice, ale banului, ale clasei, ale grupului, ale partidului. [...] 
       O nouă spiritualitate creştină trebuie sa fie revelata lumii; de dezvoltarea ei depinde destinul omului şi al universului. Aceasta spiritualitate n-ar putea fi abstractă, nici n-ar putea să reprezinte o retragere departe de lume şi de omenire. Ea trebuie să semnifice munca spiritului în lume şi înlăuntrul omului. [...]
       Creştinismul este înainte de toate religia iubirii şi a libertăţii. Şi chiar din cauza acestei libertăţi, viitorul nu este determinat nici în sensul răului, nici în cel al binelui. Iată de ce se anunţă o luptă tragică. Spiritualitatea nouă trebuie să umanizeze din nou omul, societatea, cultura, lumea. "

Nikolai Berdiaev


Sursa imaginii: deviantart.com

05 decembrie 2011

Discernământ



          "- Când vom şti să deosebim noaptea de zi? [...]
        -Deosebim noaptea de zi când vedem pe faţa cuiva propriile noastre trăsături, când privim mâinile cuiva şi le recunoaştem pe ale noastre.”
Gabriela Melinescu



Să te vezi pe tine însuţi
Gunnar Ekelof

Să te vezi pe tine însuţi,
să-ţi recunoşti în ceilalţi
condiţia ta
lipsurile tale
slăbiciunea
şi omenia ta.
Să fim sociali cu inima noastră
(noi care suntem sociali numai cu raţiunea).
Inima nu-i sentiment de-o clipă -
ea dăinuie viaţa întreagă.
Inima nu-i conjunctură.



Sursa imaginii: flickr.com

23 noiembrie 2011

Portret cu umbre


"... făcutu-m-am aramă sunătoare 
şi chimval răsunător.'' 
1 Cor. 13, 1  
       

Cu tăceri și cu vorbe  
      Tadeusz Różewicz    
  
   Se rănesc şi se chinuie
   cu tăceri şi cu vorbe
   de parcă ar avea de trăit
   încă o viaţă
  
   fac toate acestea
   de parcă ar uita
   că trupurile lor
   pot fi ucise
   că măruntaiele omului
   se pot distruge uşor
  
   cei duri unii cu alţii
   sunt mai slabi
   decât plantele şi animalele
   ei pot fi omorâţi cu o vorbă
   cu un zâmbet cu-o privire

14 noiembrie 2011

Mesaje fără răspuns

 "Tăiat-am coada șarpelui dar nu
 l-am ucis.
 Crește la loc și iarăşi e viu."
Mihail Zoşcenko
  

 
 Scrisoare către canibali
Tadeusz Różewicz

 Dragi canibali
 nu v-aruncați privirile de lup
 asupra oamenilor
 care întreabă dacă aveți în compartiment
 un loc liber
 
 Înţelegeţi
 și alți oameni au
 două picioare și pe ce să stea
 
 Dragi canibali
 așteptați o clipă
 nu călcaţi în picioare pe cei slabi
 nu scrâşniţi din dinți
 Înţelegeţi
 oamenii sunt mulți vor fi
 și mai mulți
 avansați deci un pic
 mai cedați
 
 Dragi canibali
 nu cumpărați toate lumânările
 șireturile și macaroanele
 Nu vorbiți întorși cu spatele:
 eu mie pe mine mă
 stomacul meu părul meu
 băutura mea pantalonii mei
 soția mea copiii mei
 părerea mea


 Dragi canibali
 să nu ne mâncăm
 de-a binelea
 că nu vom învia
 de-a adevăratelea 

 1957
 

12 noiembrie 2011

Refuzul alterităţii


"Dar urechea destinului 
sapă liniştită în toamna de câlţi, 
unde tu potriveşti mistere 
în ficţiuni pentru orbi ... "  
Mariana Marin 
 
Caravaggio  - Narcissus



Sonet XVI 
Rainer Maria Rilke 


         Prietene, deci, tu ești singuratec...
         Noi vorbe și semne le-împărtăşim,
         treptat lumea prindem să ne-o însușim:
         doar chipul ei, poate, și slab și sălbatec.


         Mireasma, cine c-un deget o zvântă?
         Puteri ne pândesc, cum tainice oști.
         Și multe le simți... Pe morți îi cunoști. 
         Descântecul însă cum te înspăimântă! 

         Îndurăm împreună; punți ne unesc:
         Frânturi un întreg ne par, îndeajuns... 
         Mi-i greu să te-ajut. Deci nu mă sădi

         în inima ta. Prea iute-ar rodi.
         A zeului mână o port, o cârmesc:
         Aici! Iată, Esau în blană-i ascuns.


                          În românește de   N.Argintescu-Amza


 Sursa imaginii: www.museumsyndicate.com

11 noiembrie 2011

Mărinimie


"Nu te grăbi cu drumul înapoi.      
Rămâi aici la noapte. Avem castane moi   
Şi mere bine coapte şi caşul bine scurs.  
Şi-un moale pat de frunze cu blănuri largi de urs ... " 

Al. Philippide 



Joshua Bell - "Ladies in Lavender" 



       "Uneori oamenii sunt cumplit de istoviţi şi nu găsesc un umăr pe care să se sprijine. Dacă  le ieşi în întâmpinare zâmbind, îi vei bucura şi le vei oferi o nouă viaţă." 
Rabi Nahman


16 octombrie 2011

Și Dumnezeu a făcut copacii



"E cerul sus. Ca niște-ntinse brațe 
n-au crengile 
de ce să se agațe."  
Takahama Kyoshi 



 
       "Într-o pădure „frontiera" vizuală reală a fiecărui copac este de obicei imposibil de deosebit, cel puțin în timpul verii. Ne simțim - sau credem că ne simțim - mai apropiați de „esența" copacului (sau a speciei lui) când se întâmplă să se afle, asemeni nouă, în izolare. Însă evoluția n-a plănuit ca arborii să crească separat. Ei sunt nişte creaturi cu mult mai sociale decât noi si nu sunt mai naturali ca specimene izolate decât este omul ca marinar naufragiat sau ca pustnic. Societatea lor creează sau sprijină la rândul ei alte societăți de plante, insecte, păsări, mamifere, microorganisme. Pe toate le putem izola şi diseca, însă ele rămân aceeași entitate ideală - sau experiență integrală - a pădurii [...]"  
John Fowles

 

07 octombrie 2011

Nedeslușire vinovată (2)


"Nu fiți ca un cal sau ca un catâr fără pricepere,
pe care-i strunești cu un frâu şi o zăbală cu care-i legi, 
ca să nu se apropie de tine." Ps. 32:9

 "Taming the Donkey" painting by Eduardo Zamacois y Zabala


 "În  adevăr, însușirile nevăzute ale Lui,
puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui
se văd lămurit, de la facerea lumii,
cînd te uiți cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El.
Așa că nu se pot dezvinovăți; fiindcă, 
măcar că au cunoscut pe Dumnezeu, 
nu L-au proslăvit ca Dumnezeu, 
 nici nu I-au mulțumit;
ci s-au dedat la gândiri deșarte, 
și inima lor fără pricepere s-a întunecat.
 
 S-au fălit că sunt înțelepți, și au înnebunit;
                                                                         Romani 1:20-22

Sursa imaginii: en.wikipedia.org