O inimă circumcisă

”La Dumnezeu nu ajungi decât prin 

dezlipirea totală de tot ce nu-i Dumnezeu.”

 Maurice Blondel

"Privit de sus 

Un om singur

Se vede înconjurat de cercuri. 

Aşa s-ar putea desena libertatea:

 Un om singur în mijlocul 

Discului rece, perfect 

Retezând carnea în dreptul inimii"

Carmen Firan

      ”Dacă la Dumnezeu nu ajungi decât prin dezlipirea totală de tot ce nu-i Dumnezeu, în faţa Lui nu te găseşti însă niciodată singur şi micşorat. În adevăr, după ce ai renunţat pentru El la toate câte sunt, descoperi în El şi prin El toate fiinţele şi lucrurile, care numai prin El sunt ceea ce sunt. Iluzia dezlipirii de toate fără nici o compensaţie se schimbă atunci în bucuria posedării tuturor fără nici o lipsă, după modelul lui Dumnezeu însuşi.”

 Maurice Blondel

Bucuria de a ierta

"Pentru un smerit purtător al iubirii, 

e preferabil sa fii ucis decât să ucizi." 

(Arhimandritul Sofronie)

     „Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu şi iertării pe care ne-o dăruieşte? Iertând pe aproapele nostru. Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru. Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Noi nu suntem nici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem nici atotputernici, nu suntem nici Lumină, nu suntem nici Adevăr, nu suntem nici Cale, nu suntem… nimic nu suntem. Suntem… pământ. Dar Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Până la venirea lui Hristos nu puteau oamenii să ierte, dar prin moartea Sa şi prin harul pe care l-a vărsat asupra lumii, ne-a dat această putere şi această bucurie: de a ierta pe cel din faţa ta.“

Iertarea, începutul iubirii - Savatie Baștovoi

Mănăstirea Lupşa, Alba

Taina supunerii

Mulier est: errat.

 (Seneca, De ira)

„E femeie: greșește!”

       „Iată tâlcuirea pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o dă  textului din scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Efeseni, unde vorbeşte despre bărbat, ca fiind cap femeii și despre supunerea pe care o datoreşte femeia  bărbatului său:  «vrei oare ca femeia să ți se supună precum biserica se supune lui Hristos, atunci îngrijește-te tu însuţi de ea, precum și Hristos de Biserică. Ba mai mult, dacă este nevoie, sa-ți jertfești și viața pentru ea sau să suferi, să nu refuzi. Îndrăznește să o determini să ți se supună prin marea ta grijă pentru ea, prin iubirea și prietenia ta. Nu există legături mai puternice decât acestea, mai ales pentru bărbat și femeie.

   Pe slugă, uneori o putem sili prin frică, însă pe tovarășa vieții, mama copiilor tăi și creatoarea tuturor bucuriilor familiale trebuie s-o legi de tine însuți, nu prin frică și amenințări, ci prin dragoste și bună dispoziție. Ce este această căsnicie când femeia tremură de bărbat?

     Dacă nouă ne este poruncit din cauza femeii să lăsăm pe tată și pe mamă, atunci nu este cu adevărat nebunie și infamie să fie jignită aceea pentru care Dumnezeu a poruncit să ne părăsim părinții?»”    

Elena Fleșeriu -  „Adulterul - Rana de moarte a iubirii”

În imagine: "Jewelry" - Burcu Buyukunal 

Regăsire întru eternitate

„Ascultă, Israele!

Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.

Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău

cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.“
Deut. 6:4-5

Shema Yisrael by Micha'el Ben David 

Când se va întoarce Israel

Traian Dorz

   Atunci când se va întoarce Israel
   din căile de jale
   slăvite Împărat Emanuel,
   ce sfinte bucurii vor fi în el
   atunci când se va întoarce Israel
   la poala crucii Tale.

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

   Şi vor veni cum nimeni n-a venit
   la Tine-aşa vreodată,
   din somnul greu şi-atât de lung, trezit
   poporul Tău veni-va fericit
   Mesia drag, cum nimeni n-a venit
   sub crucea-nsângerată!

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

   Te va iubi cum n-ai mai fost iubit
   în vremile apuse —
   cu focul cât li-e-n suflet grămădit,
   cu dorul ce de veacuri Te-a dorit
   Te va iubi cum n-ai mai fost iubit
   poporul Tău, Isuse...
 

Legare întru dezlegare

"Doamnă pasăre, mă rog,

 Aşezaţi-vă pe masă          

 Să vă leg                                

 La piciorul cel olog."        

Ileana Mălăncioiu

      "Atunci când suntem fascinați de un bărbat sau de o femeie, acest lucru duce mai întâi la dependență şi lipsă de libertate, dar dacă realizăm în noi înşine ceea ce ne-a fascinat la celălalt, atunci continuăm să ne  bucurăm de celălalt,  dar în acelaşi timp în noi creşte libertatea. Dacă ne simţim în viață numai când celălalt este lângă noi, atunci suntem dependenţi şi dependența ne afectează valoarea. De aceea nu numai în prietenie, ci şi în căsătorie se pune problema de a ne câştiga libertatea interioară. Atunci intervin în relaţie liniştea şi profunzimea, atunci putem să ne bucurăm de prietenie sau de parteneriat  fără a fi total dependenţi de ele, fără a dori sa-l înlănţuim pe celălalt de noi
       Unii caută această libertate pentru a se desprinde complet în interior de celălalt, spunându-şi că,  dacă nu ar avea nevoie de nici un om, atunci ar putea să-şi rezolve singuri toate problemele. Ei se tem aşa de mult de dependență încât nu se pot baza cu adevărat pe nimeni. Aceasta nu este un semn de libertate, ci de angoasă şi constrângere interioară. Libertatea înseamnă mai curând că eu am încredere în  alţi oameni, să mă încredinţez lor. Ştiu că am nevoie de alţii pentru a merge pe calea mea. Mă bazez pe ei, dar mă pot şi desprinde fără a mă crampona de ei. Această tensiune între libertate şi legătură, între a fi liber şi a te lăsa în baza cuiva aparţine esenţialmente omului. [...] este numită de Peter Schellenbaum arta de a "spune nu cu iubire".  

Anselm Grun - Căi către libertate

   

    

Sursa imaginii: flickr.com

Timpul jertfei de laudă

 „După ce le-au dat multe lovituri, i-au aruncat în temniţă 

şi au dat în grijă temnicerului să-i păzească bine.

 Temnicerul, ca unul care primise o astfel de poruncă, 

i-a aruncat în temniţa dinăuntru şi le-a băgat picioarele în butuci.

 Pe la miezul nopţii, Pavel şi Sila se rugau şi 

cântau cântări de laudă lui Dumnezeu; iar cei închişi îi ascultau.“
Fapt. 16:23-25

      „Lauda este calea de a birui atacurile spirituale.

       Copiii lui Dumnezeu sunt nechibzuiţi dacă îşi opresc laudele atunci când suferă împrejurări adverse şi simţăminte apăsătoare. Dar dacă vin la Dumnezeu mai mult, vor descoperi că până şi o închisoarea filipeana poate deveni un loc al cântărilor (de laudă) Fapte 16:25. Pavel şi Sila îl lăudau pe Dumnezeu în interiorul celulei de închisoare. Lauda lor a deschis toate uşile închisorii.

       Uşile închisorii au fost deschise de două ori în Fapte. O dată   i-au  fost deschise lui Petru şi o dată lui Pavel. În cazul lui Petru, biserica s-a rugat fervent pentru el şi un înger a deschis uşa şi l-a scos afară (12:3-12). În cazul lui Pavel, el şi Sila au cântat imnuri de laudă la adresa lui Dumnezeu, şi toate uşile s-au deschis şi lanţurile s-au rupt. Temnicerul a crezut în Domnul în acea zi şi întreaga sa familie a fost mântuită într-un mod plin de bucurie (16:19-34). Pavel şi Sila au oferit sacrificiul laudei în închisoare. Rănile de pe trupurile lor n-au fost vindecate; durerea lor n-a fost alinată. Picioarele lor erau în butuci şi ei erau închişi într-o închisoare  interioară  a imperiului roman. Ce motiv de bucurie era acesta? Pentru ce să cânţi? Dar au existat doi oameni cu nişte duhuri transcendente, care depăşiseră orice lucru. Ei au văzut că Dumnezeu încă şedea în ceruri; El nu se schimbase deloc. Ei înşişi poate că s-au schimbat, mediul poate că s-a schimbat, iar trupurile lor poate că sufereau, dar Dumnezeu încă şedea pe  tron. El încă era vrednic de binecuvântările lor. 
        Acest fel de laudă, care se ridică din durere şi pierdere, este  un sacrificiu al laudei. Acest fel de laudă este o victorie.

       Atunci când te rogi, încă te afli în mijlocul situaţiei tale. Dar atunci când lauzi te ridici în zbor deasupra situaţiei tale. În timp ce  te rogi şi pledezi eşti legat de problemele tale; nu eşti în afara lor. Cu cât pledezi mai mult cu atât te descoperi mai legat şi mai presat. Dar dacă Dumnezeu te ia şi te pune deasupra închisorii, lanţurilor, rănilor dureroase de pe trupul tău, suferinţei şi ruşinii, vei oferi laude Numelui Său. Pavel şi Sila au cântat imnuri. Ei i-au cântat laude lui Dumnezeu. Ei au  fost aduşi de Dumnezeu la punctul în care închisoarea, ruşinea şi durerea nu mai era o problemă pentru ei. Ei puteau să-l laude pe Dumnezeu. Atunci când au lăudat într-un asemenea mod, uşile închisorii s-au deschis, lanţurile au căzut şi chiar temnicerul a fost mântuit.

     De multe ori lauda dă rezultate acolo unde rugăciunea falimentează. 

       Acesta este un principiu elementar. Dacă nu te poţi ruga, de ce să nu lauzi? [...] De fiecare dată când nu mai ai tăria să te rogi şi descoperi că duhul tău este apăsat din greu, rănit sau încovoiat, laudă-L pe El. Dacă nu te poţi ruga încearcă să lauzi. Noi credem în mod invariabil că ar trebui să ne rugăm atunci când povara este grea şi să lăudăm atunci când povara s-a terminat. Dar te rog să reţii că există momente când povara este atât de grea, încât nu te poţi ruga. Acela este momentul în care să lauzi. Dacă îţi oferi lauda în acel moment, Duhul lui Dumnezeu va opera în tine, va deschide toate uşile şi va rupe toate lanţurile. [...] 

       Atunci când cineva îşi ridică capul în aceste situaţii şi spune: «Doamne, Te laud», poate ochii săi vor fi umpluţi cu lacrimi, dar gura va  fi umplută  cu laudă. Poate inima sa este îndurerată, dar duhul său totuşi va lăuda. Duhul său va pluti pe înălţimi la fel de sus ca lauda sa. El se poate înălţă odată cu laudele sale. Cei ce murmură sunt necugetaţi. Cu cât murmură mai mult, cu atât mai mult vor fi îngropaţi sub murmurele lor.“

Watchman Nee - Lauda

Sursa imaginii: flickr.com

Sădiți lângă izvor

Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă:
,,Toate izvoarele mele sunt în Tine.“
(Ps.87:7)

,,La danza no es una opción es un mandato divino.“

,,www.academiakairos.com“

      

      „Cele mai directe modalităţi prin care putem să ne legăm existenţa de Dumnezeu, din chiar sânul aceste lumi materiale, sunt muzica şi cântecul.

       Chiar dacă nu poţi să cânţi bine, cântă! Cântă pentru tine. Cântă în intimitatea casei tale. Dar cântă!

         Adu-ţi aminte mereu:

  Bucuria nu este ceva secundar în căutarea spirituală. Ea este vitală.

        Nimic nu te eliberează mai mult decât bucuria. Ea dă libertate minţii și ne umple sufletele de linişte.

        A-ți pierde bucuria este precum pierderea libertăţii, ca și cum te-ai pierde pe tine însuţi.

        A găsi adevărata bucurie este cea mai mai grea dintre sarcinile spirituale. Dacă singura modalitate de a fi fericit este să faci ceva  copilăresc, fă-o!

        Depresia aduce   foarte multe rele. Tocmai de aceea, foloseşte orice şiretlic la care te-ai putea gândi  pentru a-ți aduce din ce în ce mai multă  bucurie.

        Fă-ți un obicei din a cânta un cântec. Îți va aduce o viaţă nouă și te va umple de fericire.

        Fă-ți un obicei din a dansa. Va îndepărta depresia și va uşura dificultăţile.

        Zâmbeşte mereu. Și comorile vieţii vor fi mereu ale tale spre a le oferi.“

 

 

 Rabi Nahman - ,,Scaunul gol“ 

Cuminecare

„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 

după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;

acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 

 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“

I Cor 11:23-24  

Ziua albă 

 Tudor Arghezi

 

 

     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 

     Faţa de in se-aşterne sărutată 

     Și proaspătă şi nouă s-a întins 

     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 

 

     În dreptul geamului de chihlimbar 

     E pusă masa Cinei în altar. 

     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 

     Îngerii mici adus-au har în taină. 

 

     Din înălţimi o rază aurie 

     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 

     Și lingura rotundă din potir 

     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 

 

     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 

     I s-a topit ca un surâs în gură, 

     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 

     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“

***

„Să fim însetaţi de Dumnezeu,

aceasta este sarcina noastră în această lume.          

Potolirea setei de Dumnezeu 

va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        

Rabi Nahman                 

   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.

  Sursa imaginii: all-art.org

Mărinimie

"Nu te grăbi cu drumul înapoi.      

Rămâi aici la noapte. Avem castane moi   

Şi mere bine coapte şi caşul bine scurs.  

Şi-un moale pat de frunze cu blănuri largi de urs ... " 

Al. Philippide 

Joshua Bell - "Ladies in Lavender" 

       "Uneori oamenii sunt cumplit de istoviţi şi nu găsesc un umăr pe care să se sprijine. Dacă  le ieşi în întâmpinare zâmbind, îi vei bucura şi le vei oferi o nouă viaţă." 

Rabi Nahman

Din viaţa unui preot

 

Christ Church  -  Teddington

"Primele biserici pe care le-am "testat" n-au trecut examenul, căci deși erau evanghelice după nume, n-am auzit acolo nimic care să mă ajute în continuare. Cam la cinci luni după plecarea mea din preoție am întâlnit pe cineva care m-a sfătuit să vizitez biserica St. Andrew din centrul orașului Plymouth. Această biserică făcea parte din "aripa reformatoare" a Bisericii Anglicane, iar membrii ei erau evanghelici hotărâți. Serviciul divin ținut cu simplitate şi un mesaj biblic clar mi-au trezit atenția şi am început să mă duc regulat acolo. Am frecventat şi o altă biserică reformată, St.Leonard's din Exeter, unde aceeași predicare a Scripturii a făcut să vibreze în mine coarda care trebuie.[...]
 Am îndrăznit să-mi exprim deschis îndoielile privind euharistia, spovedania, celibatul obligatoriu şi multe altele. [...] Pot încă să-mi amintesc foarte bine sentimentul de libertate care m-a cuprins când - sprijinit de Sfânta Scriptură am lăsat să cadă fiecare dintre aceste învățături. Pentru prima dată am înțeles limpede că atât în cazul închinării la hostie în monstranţă, cât şi în cazul mătăniilor şi mariologiei era vorba despre idolatrie [...] am priceput şi adevărul că omul nu-l poate găsi pe Dumnezeu şi salvarea cu ajutorul argumentelor şi concepțiilor omenești. "Nici ințelepciunea, nici inteligența, nici sfatul nu ajută împotriva Domnului" (Prov. 21:30).[...]
 În săptămâna următoare am vizitat biserica din Exeter. În timp ce se cânta o anumită cântare, am fost brusc copleșit de realitatea salvării mele, așa că am putut cânta şi eu din toată inima:

 "Iubirea Ta  - e pură ca cea mai pură zăpadă.

 Iubirea Ta - ea plânge pentru rușinea mea.

 Iubirea Ta - numai ea mi-a plătit vina.

 O, Iesus, iubirea Ta.

 Iubirea Ta  - izvor de viață îmi este.

 O, Iesus, iubirea Ta." 

 În clipa aceea am înțeles că prin moartea Domnului Iesus Cristos  pe cruce mi-au fost iertate păcatele. În toți anii în care fusesem de părere că trebuie să-mi câștig iertarea prin propriile fapte şi prin așa-zisele sacramente [...] crezusem o minciună. "Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Iesus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Iesus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nici o carne nu va fi îndreptățită din faptele Legii." (Gal. 2:16) Încă mult timp după aceea eram aşa de emoționat în timpul fiecărui serviciu divin, că plângeam, dar nu erau lacrimi de pierdere, de durere sau de mânie, ci lacrimi de ușurare şi de bucurie că, în sfârșit, înțelesesem ce mărturisește Iesus despre Sine: "Eu sunt calea, adevărul şi viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) "

Dominic Stockford

 "Dominic Stockford este acum păstorul bisericii Christ Church din Teddington, în sud-vestul Londrei, o biserică ce-şi dă osteneala să rămână lângă adevărul Sfintei Scripturi. Dominic are contact în Marea Britanie şi Statele Unite cu mulți alții care duc ca şi el lupta cea bună a credinței împotriva ritualismului şi contra mișcării ecumenice. [...]
 Îi place să primească scrisori. Adresa sa de e-mail este:

Dominic@FrancisStockford.fsnet.co.uk"

 Departe de Roma, aproape de Dumnezeu - vol.II

de Richard Bennett și Martin Buckingham

 

Ambivalenţă

"Ca niște întristați, dar pururea bucurându-ne;"
2Cor.6:10

"Atât bucuria cât şi veselia înviorează, dar una spiritul şi cealaltă simțurile.”

Emil Cioran

Bucurie

Carl Sandburg

Lasă bucuria să te învolbure.
Întinde mâna
şi oprește-o, când trece pe-alături, în zbor,
cum îşi înșfacă apașul
femeia în dans.
Am văzut-o trecând
colcăitoare, râzând în hohot,
cântând şi dansând.

Sub coaste inima era strivită
de-o iubire năprasnică.
Bucurie pretutindeni,
bucurie mereu -
Lasă-te de bucurie ucis!
Ţine-te departe de măruntele morți.



Sursa imaginii: http://www.flickr.com

Înserare

"Bucuria nu înseamnă absenţa durerii, ci prezenţa lui Dumnezeu."

Teilhard de Chardin

Cât aur
Victor Felea

Ce înserare albastră
Cât aur la porțile lumii ce basm
Pentru privirile mele - ce bucurie
Înfometată de lacrimi și vise
Ce instaurare de gânduri înalte
De voci și emoții solemne
Și totul numai o clipă
Incertă
Prelungă
Ca viața mea însăși.

"Twilight, The Lake" - Isaak Levitan (1860-1900)

Cumpăna bucuriei
Victor Felea

Nimic și totuși o lume
Nimic și totuși un suflet
Și ancora întrebărilor ruginite
Și starea aceasta aproape imponderabilă
Și spărturile negre ale existenței
Atât de puțin înveselitoare
Și totuși lumina vie a dimineții
Care alungă întunecatele gânduri
Și potrivește dreaptă
Cumpăna bucuriei.

Mântuire veşnică - "Permis pentru păcat"

"Nu este niciodată oportun sa păcătuieşti si costă enorm!"

Chuck Borsellino

2. "Permis pentru păcat"

"Unii spun că dacă oamenii ar avea siguranţa mântuirii [...] ar putea "să dea frâu liber păcatului" fără teamă de consecinţe. Aceasta este o neînțelegere primejdioasă şi o denaturare a adevărului.
Cel ce face parte cu adevărat din turma lui Hristos are dorinţa de a-şi urma Păstorul şi nu de a-i exploata dragostea şi harul.
Sfânta Scriptură învăţa că Dumnezeu are modalități de a-și trata copii care se rătăcesc. Una dintre ele este pedeapsa sau "mustrarea" (Evr.12:5-11). Mustrarea sau dojana se deosebeşte însă de izgonirea din familia lui Dumnezeu.

Dumnezeu îngăduie ca acei copii ai Lui care se abat de pe cale, să-şi piardă în această viaţă

bucuria,
pacea,
mărturia,
puterea în rugăciune
si rodnicia,

iar dincolo, în viaţa viitoare, să-şi piardă răsplata înaintea scaunului de judecată a lui Hristos.
Nici un creştin nu ar trebui să persiste indiferent pe o cale rătăcită!"

Jean Gibson

"Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi.
Dar, dacă cineva a păcătuit,
avem la Tatăl un Mijlocitor,
pe Isus Hristos, Cel Neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre;
şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi."
1Ioan 2:1-2

3. Pasaje din Sfânta Scriptura care stau în "contradicție" cu mântuirea veșnică
"Unii încearcă să combată doctrina despre mântuirea veșnică citând pasaje care par să contrazică această invatatură ...>>"

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

Nădejdea care nu înşeală

Isuse, Plinătate...

de Traian Dorz

Isuse, Plinătate de Viaţă şi 'nviere,
Belşugul veşniciei spre care năzuim:
Umplut-ai viaţa noastră cu har şi cu putere
Ca moartea şi viaţa din noi s-o biruim.

Că-n Tine avem, Isuse, în orice zi tărie
Să smulgem rădăcina păcatului din noi,
Să-ntâmpinăm durerea cu cânt de bucurie,
Urcând, să nu ne-ntoarcem privirile-napoi.

În Tine-avem curajul ca-n liniştea senină
Să așteptăm şi moartea, pe ultimul vrăjmaș,
Căci Tu ne-ai dat asupra-i învingere deplină
Scăpându-ne în Slavă de-al Spaimelor Lăcaş.

Din "Împărat al Spaimei", cum o priveam odată,
Tu ai făcut, prin moarte, din Moarte pentru noi,
Un sol dorit ce-aduce solia așteptată:
Chemarea fericită spre Ţara de Apoi...

Viaţa vieţii noastre, aici şi-n veşnicie,
Nădejde fericită spre care ne-avântăm,
Azi, crinii mulţumirii, cu plâns de bucurie
Din inimile noastre - 'nainte-Ţi semănăm.

"El a murit pentru toți,
pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înșiși,
ci pentru Cel care a murit și a fost înviat pentru ei."

2Cor. 5:15

"Cu dor şi cu credință"

Mă voi întoarce-acasă într-o zi

de Florin Lăiu

Mă voi întoarce-acasă într-o zi
În strălucirea sfântă-a țarii mele,
Cu dor şi cu credință voi păși
Prin poarta mântuirii către stele.

Şi voi lăsa acest pământ străin
Cu jocurile lui de foc şi moarte,
De sărbătoarea-i plină de venin,
Departe voi fugi, tot mai departe...

În ţara mea iubită am s-ajung
Ca un copil cu sufletul fierbinte;
Să fie drumu-acolo cât de lung,
Voi merge cu credinţă înainte.

Voi revedea după atâta vreme
Căminul bucuriilor dintâi...
La ţărmul mângâierilor supreme,
La casa Tatei eu am să rămâi...

Şi nu voi mai călca, o, niciodată
Hotarul ţării mele înapoi,
Cu inima de dor înmiresmată
Voi rămânea, sfinți îngeri, printre voi.

Da, niciodată nu voi mai pleca
Cu inima pe drumul spre Egipt,
Acolo unde-n bucuria mea
Cuţitul răutăţii s-a înfipt.

Te voi uita, pământ ţesut din oase
Şi aburind de sânge de martiri,
Cu spaime şi cu râpi întunecoase,
Săpate diabolic în priviri.

Mult n-oi mai sta încovoiat sub vreme,
În ţara miliardelor de robi,
Ce-şi sapă-adânc prin veacuri de blesteme
Cu-atâta trudă propriile gropi.

O, harfa mea, mi-e tare dor de-acasă,
Şi sufăr ne-mpăcat printre străini...
Aud mereu o limbă ne-nțeleasă,
Cu vorbe şi gramatică de spini...

Mă voi întoarce acasă într-o zi
În raiul frumuseților natale,
Şi rănile de-acum s-or odihni
Când voi sfârși în cântec astă cale.

La masa întâlnirii, cea bogată,
Cu ochi jucând în lacrimi şi scântei,
Cu-atâta drag voi sta, ca altădată,
La locul meu ştiut, printre ai mei.

Şi voi cânta atunci aşa cum simt,
Şi voi sălta cu strigăte-n tării,
Voi fi mereu o coardă de argint
În simfonia marei bucurii.

"Publicată cu permisiunea autorului"

Sărbătoare

Dodecalog
de Florin Lăiu


Crucificându-mi orice țintă joasă
Şi spiritul de rob sau mercenar,
Cristos este măsura mea aleasă,
Iubind fără măsură pe Calvar.


Cristos e startul meu şi alergarea,
El este graba şi zăbava mea.
El mi-este rugăciunea şi strigarea
Şi toată libertatea de-a tăcea.


Căci pentru mine a trăi e Crucea
Şi a vedea este Isus Cristos.
Las orice altă slavă la răscrucea
Sfârșitului de veac întunecos.

>>... despre muguri, flori și roade

"...iată că toiagul [...],
înverzise, făcuse muguri, înflorise și copsese migdale."(Num.17:8)

"Isus Hristos este același ieri și azi și în veci!" (Evr.13:8)

Tu mi-ai desfăcut legăturile

Psalm dragostei
de Lucian Blaga


E încă în mine greul pietrelor, dintre cari
m-am ridicat când zi s-a făcut.
Dragoste, împrumută-mi tu ușurința
cu care norii albi umblă-n azur peste abisuri
şi grația fără ființă a verdelui, frunzelor.
Simt încă în mine greul pământului şi deznădejdea
lutoasă. În mine tânguitoarele nopți.

Neguri mai stăruie-n gând
şi tălpile fără de voie mai prind rădăcini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut câteodată mai vine un vânt.
În ceasurile desprimăvărării, dragoste,
în ceasurile-acestea, ce singură tu le numeri,
căci numai tu nu ai amintirea
marilor întunecimi,
fă să uit cumplita povară
a văzduhului negru, ce-l port pe umeri
şi dă-mi tăria de a suporta
bucuria eliberării.

[1946-1951]

Vladimir Kush - Pearl

"Tu mi-ai desfăcut legăturile.
Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului;
îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului în faţa întregului Său popor,[...]

Lăudaţi pe Domnul!"

Ps.116:16-19

Soare in decembrie

Există un loc binecuvântat sub soare, unde zăpada nu "surprinde"

...aproape(!) pe nimeni

"Un cadou" de la cei dragi, pentru cei dragi

"Un cadou pentru-ntreaga omenire / Un cadou pentru oameni: mântuire / Luminată întrupare zi ce ne-ai adus / Cel mai mare dar în lume / Însuşi pe Isus "

"Nimic nu vreau / Nimic nu cer / Mă-nchin."
(Tatiana Topciu)

Psalmul 117

"Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile, lăudaţi-L, toate popoarele!
Căci mare este bunătatea Lui faţă de noi, şi credincioşia Lui ţine în veci.
Lăudaţi pe Domnul!"

Psalm 117

Un loc plin de izvoare

Psalmul 84

1 (Către mai marele cîntăreţilor. De cîntat pe Ghitit. Un psalm al fiilor lui Core.) Cît de plăcute Sunt locaşurile Tale, Doamne al oştirilor!
2 Sufletul meu suspină şi tînjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu!
3 Pînă şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rîndunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!
4 Ferice de cei ce locuiesc în Casa Ta! Căci ei tot mai pot să Te laude.
5 Ferice de cei ce-şi pun tăria în Tine, în a căror inimă locuieşte încrederea.
6 Cînd străbat aceştia Valea Plîngerii, o prefac într-un loc plin de izvoare, şi ploaia timpurie o acopere cu binecuvîntări.
7 Ei merg din putere în putere, şi se înfăţişează înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8 Doamne, Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea! Ia aminte, Dumnezeul lui Iacov! (Oprire).
9 Tu, care eşti scutul nostru, vezi, Dumnezeule, şi priveşte faţa unsului Tău!
10 Căci mai mult face o zi în curţile Tale decît o mie în altă parte; eu vreau mai bine să stau în pragul Casei Dumnezeului meu, decît să locuiesc în corturile răutăţii!
11 Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut, Domnul dă îndurare şi slavă, şi nu lipseşte de nici un bine pe cei ce duc o viaţă fără prihană.
12 Doamne al oştirilor, ferice de omul care se încrede în Tine!