V-aş fi adus...

"Meduzele roze gătite cu cimbru 

Cu fructe de mare pe spata de zimbru, 

În sos ecumenic, anguile cu tic,

 Calmari îngropaţi, violent, în aspic

 Şi alte, din marea Japoniei, feluri

 Cu turme de sepii gonind în cerneluri."

Leonid Dimov 

"The Impatient Bird"

Urma

Vladimir Streinu

Era un clinchet clar de bucurii,

Mergeai sunând din limpezi clopoţei

Din ochi prelungi în ochii mei,

Ca într-un cer de-nalte colivii

Treceau în sboruri albe porumbei.

Un suflet sterp, la paşii curgători,

Bătea mătănii şi se creştina

Să-adune urme proaspete - ca flori

Care cădeau în mers din cingători,

Când, noaptea, pe potecă urma ta

Din întuneric -  lumina.

Dar prea mult urma poate ţi-am privit

Şi prea-nflori în mine ca un mit,

Ca să mai ştiu de astăzi fără greş

Dacă, trecând, tu ai călcat pe drum

Ori peste sufletul ce şi acum

 Îţi mai păstrează talpa ca un preş.

1923

Suersa imaginii: www.photographyblogger.net

Sfânta Scriptură

"Cartea aceasta te va  îndepărta de păcat

 sau păcatul te va îndepărta de această Carte"

 D.L.Moody

Scriptură
Vladimir Streinu

În poartă grea de aur, la început de cale,

Ai stat nainte-mi dreaptă, în zorii vieţii proaspeţi,

Asemeni doar acelor inscripţii verticale,

Ce-n orientul magic poftesc din prag pe oaspeţi.

Erai un scris cu buchii măiestre: ca în rouă

Muiase Neştiutul Călugăr să te scrie

Şi-am vrut să-nvăţ pe tine isvod de carte nouă

Cu miezuri dulci ca mierea, nedeslegate mie.

Am început cu ochii şi-mpalidat  de frica

De-a nu-i slomni întocmai, foşnii ca plopu-n frunză!

Ce literă, sprânceana, cum numai rândunica

Mai scrie când pe ape stă ceru-să-l pătrunză!

În imagine: Cantarini, Simone - Saint Matthew and the Angel (detaliu)

Fără convulsii

"Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,
Nu ne-am întâmpinat niciodată;
Sufletul meu,  când  te mângâi, te cată,
Semen ghicit pe sub scoarţe trupeşti."
Vladimir Streinu

Cântec de noapte

Johannes Bobrowski

Pasăre, vino,

pasăre verde,

din înalta constelaţie vino,

sub arcada mea de frunziş, pasăre,

să vorbim împreună

despre malurile fluviilor

respirând, despre pământul negru

în tinutul păduros,

despre casa zeilor,

unde începe omul,

unde deasupra lui întâlneşte lumina,

o găseşte în alt

ochi: astfel învaţă să cânte.

Pasăre,

pasăre verde,

sub boltă de frunziş

să vorbim despre asta.

Cuib de pasăre

Johannes Bobrowski

Cerul meu

alternează cu al tău,

şi porumbelul meu

acum

îl întrece în zbor pe al tău,

văd două umbre

căzând

în lanul de ovăz.

Schimbăm între noi

ochii,

găsim

un culcuş:

Ploaie,

spunem

ca o poveste

jumătăţi de fraze

verde,

aud:

Spre spranceana mea

în sus

cu grai de pasăre

gura ta

poartă pene şi crengi.