O inimă circumcisă

”La Dumnezeu nu ajungi decât prin 

dezlipirea totală de tot ce nu-i Dumnezeu.”

 Maurice Blondel

"Privit de sus 

Un om singur

Se vede înconjurat de cercuri. 

Aşa s-ar putea desena libertatea:

 Un om singur în mijlocul 

Discului rece, perfect 

Retezând carnea în dreptul inimii"

Carmen Firan

      ”Dacă la Dumnezeu nu ajungi decât prin dezlipirea totală de tot ce nu-i Dumnezeu, în faţa Lui nu te găseşti însă niciodată singur şi micşorat. În adevăr, după ce ai renunţat pentru El la toate câte sunt, descoperi în El şi prin El toate fiinţele şi lucrurile, care numai prin El sunt ceea ce sunt. Iluzia dezlipirii de toate fără nici o compensaţie se schimbă atunci în bucuria posedării tuturor fără nici o lipsă, după modelul lui Dumnezeu însuşi.”

 Maurice Blondel

Kairos

 ”Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului!

 Şi fiţi ca porumbeii care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!”

Ier. 48.28 

Părăsiţi oraşul... 

Dan Bodea

Părăsiţi oraşul, voi locuitori ai Moabului, 
Părăsiţi vacarmul Babilonului 
Şi vă retrageţi de pe caldarâmul iubitorilor de arginţi, 
Părăsiţi filosofia elinilor 
Şi de scrumul ereziilor vă îndepărtaţi... 
Nu luaţi în seamă ispitirile lui Irod, 
Iar de viclenia caiafelor vă distanţaţi... 
Căutaţi adăpostul din stâncă, 
Căci acolo columba în cânt întinereşte, 
Căci acolo susurul izvoarelor mintea 
În bineţea cuvântării o mlădiază, 
Căci acolo fecioarele, cu lumânări aprinse, 
Venirea Mirelui o veghează!

Biblia pe îndelete

"Biblia este citită aşa cum se cuvine 

numai atunci când te transpui complet în situaţia

 şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii."

 Richard Wurmbrand

  
        Richard Wurmbrand - Meditaţia 34

       Cum să citim Biblia

       În închisoare ne-am căit de multe păcate. Am regretat chiar şi modul în care citisem Biblia.
       Talmudul fixează o regulă: Eim dorshim maase bereshith bashanaim – să nu vorbeşti despre Geneză, lucrurile începutului, atunci când eşti în doi. Dumnezeu a creat singur universul întreg.
       Biblia este citită aşa cum se cuvine numai atunci când te transpui complet în situaţia şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii.
       Nu uitaţi că Biblia este doar un rezumat. Adam a trăit 930 de ani, dar Biblia are numai un capitol şi jumătate, 40 de versete, dedicate unei atât de îndelungate vieţi.
       Aşa cum Cuvier a reconstituit scheletul unui animal preistoric dintr-un singur os, noi suntem chemaţi să recreăm totul de la câteva cuvinte.
       Nu uitaţi că o bună parte din Biblie este poezie. Deşi poezia ebraică nu rimează, una din caracteristicele sale este structura alfabetică, de exemplu în Iov 13:7-11 fiecare rând începe cu un H. Întregul psalm 19 este aranjat alfabetic, începând cu versuri care au pe a ca primă literă, altele au B şi aşa mai departe. Poezia poate revela adevărul, dar nu în mod necesar acurateţea detaliului.
       Biblia trebuie citită pe îndelete, cu pauze de respiraţie şi de meditaţie. În textul ebraic există athnach, un semn care împarte un verset în două propoziţii principale. Alt semn pentru pauză este segholta, care subîmparte fraza anterioară de athnach. Astfel 1 Regi 13:18, citit conform punctuaţiei ebraice, ar fi în felul următor: Şi eu sunt prooroc ca tine (segholta – o pauză, respiraţi şi reflectaţi). Şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului (îngerul nu ţi-a vorbit ţie, cititorule, decât dacă faci pauză cum s-a indicat, pentru a medita şi a-l evoca) şi mi-a zis: “Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă” (athnach respiraţie adâncă, meditaţie). Dar îl minţea (Pauză. Aici este un semn numit silluq care separă acest verset de următorul).
       Zaqeph-qaton (scris): este pentru o uşoară pauză.
       Este bine să fie cunoscute aceste lucruri. Accentele pot ajuta la interpretarea unor pasaje îndoielnice cum ar fi la Isaia 40:3: Un glas strigă (zaqeph-qaton, pauză): Pregătiţi în pustie (zaqeph-gadol, pauză) calea Domnului. Oriunde se întâlnesc două zaqephs în aceeaşi frază, cea care e prima este mai puternică. Deci trebuie să citim: Un glas striga: “În pustie, pregătiţi calea Domnului” şi nu cum este pusă în mod obişnuit punctuaţia: Un glas strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului”.
       Învăţaţi să citiţi Biblia pe îndelete, respirând ritmic, cu pauze, pentru a pune accentele cum se cuvine.
       În felul acesta vă puteţi cufunda în Duhul în care a fost scrisă Biblia şi puteţi fi apoi capabili să participaţi la Unitate, care este esenţa ei.


Sursa imaginii: Bible Prophecy

Nevoia de îngeri

  „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, 

care să-i arate omului calea datoriei,
 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: 

«Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; 

am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!»”

Iov 33. 23,24  

Avem nevoie de îngeri!

Benoni Catană

 
 Pe drumurile noastre printre plângeri,
 O, câtă nevoie avem de îngeri!...

 Când plângem cu Agar cea izgonită în pustia străină,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Aducător de speranţă şi lumină!

 Când plângem cu Lot,
 Cel cu suflet chinuit într-o cetate foarte civilizată,
 O, câtă nevoie avem de îngerii care să ne scoată
 Din cetatea de azi, mai păcătoasă ca altădată!

 Când plângem cu Moise şi cu Ghedeon
 Sub greul duhurilor asupritoare,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Care să ne ducă de la robie la eliberare!

 Şi chiar când plângem cu Balaam, din nefericire,
 După profituri zămislite în nelegiuire,
 O, câtă nevoie avem de îngerul cu haină luminoasă,
 De îngerul cu sabia scoasă!...

 O, câtă nevoie avem de îngerii
 Care să vestească sfârşitul plângerii,
 Cântând pe dealurile Betleemului solia
 Că „iată, s-a născut Mesia”;
 Şi de îngerii aceia îmbrăcați în alb,
 Pe care i-a văzut la mormântul gol, Maria;
 O, câtă nevoie avem
 Să ne-aducă aminte să privim, ne-ncetat
 La Domnul nostru iubit înviat!...
 Un înger alb... doi, trei, zece, cincisprezece,
 Să ne aducă o adiere caldă
 În valea pământului tristă şi rece,
 Să ne aline măcar puţin dorul
 De a-l vedea şi auzi pe Mântuitorul!...

 Doamne mulţumim pentru îngerii pe care ni i-ai trimis
 Ca să putem pregusta cântările din Paradis!
 Îţi mulţumim că i-ai ţinut prin puterea Ta
 Şi de aici îi vei purta tot aşa:
 O străfulgerare de lumină pentru lumea asta străină,
 Un glas curat şi armonios în veacul nesătul de zgomotos,
 Un gând despre cerul senin când totul în jur e potop de venin,
 O solie de eliberare cucerindu-ne pentru Împărăţia viitoare,
 În care Isus ne va duce prin porţi de rubin şi smarald,
 Şi vom cânta şi noi... cu tine, Înger alb!

(din volumul „Doamne, dă-mi o poezie!”)

Sursa imaginii: ReneaL

Vis cu pasăre albă

       sau trista poveste a unui peștișor incorigibil

"Pe-un ţărm sălbatic

N-am văzut decât o dată
O pasăre albă:
Am îndrăgit-o ca pe-un vis
Ce te urmăreşte veşnic..."
                                                                Yosano Akiko (1878-1942)

       "Aşadar, în cea de-a ... (patru sute douăzeci şi patra) noapte
Şeherezada urmă:
       - Află, o , doamne, că povestea peştilor este un lucru tare ciudat şi care dacă ar fi scrisă cu acul pe colţul dinlăuntru al ochiului spre a fi văzut de toţi ar fi o învăţătură pentru cel ce ar cerceta-o cu luare-aminte."

Sursa imaginii: audubonhouse.org

Simplu cântec de dor

„ Am început să avem tristeţi diferite,
 am început să avem bucurii diferite;
 numai că bucuriile ce nu mai ne-adună
 le-aş preschimba într-o durere comună...”

Rasul Gamzatov

 Veghe
Rasul Gamzatov

Nu, n-am să-ţi cânt un cântec de leagăn,
 te-nchide-n vise cu-alint,
îmi las doar umbra să petreacă-n
aproprierea ta, veghind.

 În noaptea toamnei ca arţarul
sunt straja somnului tău drag
şi-aşa îmi oglindesc frunzarul
cum stânca se răsfrânge-n lac...

 

V-aş fi adus...

"Meduzele roze gătite cu cimbru 

Cu fructe de mare pe spata de zimbru, 

În sos ecumenic, anguile cu tic,

 Calmari îngropaţi, violent, în aspic

 Şi alte, din marea Japoniei, feluri

 Cu turme de sepii gonind în cerneluri."

Leonid Dimov 

"The Impatient Bird"

Urma

Vladimir Streinu

Era un clinchet clar de bucurii,

Mergeai sunând din limpezi clopoţei

Din ochi prelungi în ochii mei,

Ca într-un cer de-nalte colivii

Treceau în sboruri albe porumbei.

Un suflet sterp, la paşii curgători,

Bătea mătănii şi se creştina

Să-adune urme proaspete - ca flori

Care cădeau în mers din cingători,

Când, noaptea, pe potecă urma ta

Din întuneric -  lumina.

Dar prea mult urma poate ţi-am privit

Şi prea-nflori în mine ca un mit,

Ca să mai ştiu de astăzi fără greş

Dacă, trecând, tu ai călcat pe drum

Ori peste sufletul ce şi acum

 Îţi mai păstrează talpa ca un preş.

1923

Suersa imaginii: www.photographyblogger.net

Oglindiri

Cum răspunde în apă faţa la faţă, 

aşa răspunde inima omului inimii omului.

Prov. 27, 19

Cântec de sticlar

 Mircea Ciobanu  

Verde ritm pe tobe foşnitoare   

Bate marea soarelui din  val;          

Soare verde încâlcit în alge             

Joacă-n larguri tot mai către mal.

Iau nisipul scoicilor cernute-n        

Mori lichide şi-l resfir, încât            

Mi se pare străveziu nisipul            

Smuls din malul galben - mohorât.

Străbătut de fluxul de lumină         

Cern nisip prin degete şi-mi spun: 

Umbre de păduri carbonizate-n     

Apa diamantelor apun.                      

2  

       

Cristal scobit în raze  îngheţate,                

Te  uiţi la mine  blând cu ochii mei           

Când îţi ridic   la buze aspre  darul           

Şi setea aspră de  pe buze-mi bei.             

Nu-mi eşti  dator cu nici o oglindire       

Şi mă arăţi cum sunt, în fel şi chip -         

Nimic n-ascunzi şi-n tine-apune umbra 
Zadarnicelor turme de nisip.    

              

Sursa imaginii: www.flickr.com

Secătuire

”Verbul “a crede” nu mai apropie.

 Îndepărtează şi desparte.” 

Valeriu Gherghel 

  Horse Sculpture by the sea

Joc mut

Mircea Ciobanu

Mai port după mine doar urma

străinului gând de-a mai fi:

o urmă de gând mai vuieşte

şi nu mi-l mai pot aminti.

Vast spaţiu golit, ca în ceară

un umăr plecat din tipar,

vorbeşte de lucruri scăpate

din propriul lor chip şi hotar.

Aştept să se-ntoarcă, dar cine

mai poate rosti un cuvânt

de urma retraselor ape

în scoici clătinate de vânt?

de piatra trezită ce ţine

abia,-n mineralul  ei strai,

sonorele fugi ale unor

copite albastre de cai? 

Sfânta Scriptură

"Cartea aceasta te va  îndepărta de păcat

 sau păcatul te va îndepărta de această Carte"

 D.L.Moody

Scriptură
Vladimir Streinu

În poartă grea de aur, la început de cale,

Ai stat nainte-mi dreaptă, în zorii vieţii proaspeţi,

Asemeni doar acelor inscripţii verticale,

Ce-n orientul magic poftesc din prag pe oaspeţi.

Erai un scris cu buchii măiestre: ca în rouă

Muiase Neştiutul Călugăr să te scrie

Şi-am vrut să-nvăţ pe tine isvod de carte nouă

Cu miezuri dulci ca mierea, nedeslegate mie.

Am început cu ochii şi-mpalidat  de frica

De-a nu-i slomni întocmai, foşnii ca plopu-n frunză!

Ce literă, sprânceana, cum numai rândunica

Mai scrie când pe ape stă ceru-să-l pătrunză!

În imagine: Cantarini, Simone - Saint Matthew and the Angel (detaliu)

Închipuirea chipului

"Cum arată omul 

 ale cărui gingaşe simţiri 

 te-a silit să te-nalţi?" 

Kyogoku Tamekane

O singură dată avem

Johannes Bobrowski

O singură dată avem

amândouă mâinile pline de lumină -

strofele nopţii, apele clătinate

ating iarăşi marginea ţărmului,

ating somnul aspru, fără ochi,

somnul de după îmbrăţişare

al vieţuitoarelor în păpuriş - apoi

stăm din nou în faţa clinei

înspre cerul

alb, care vine

rece

asupra muntelui - cascadă de sclipiri -

şi-i încremenit, gheaţă

coborâtă parcă din stele.

Pe tâmplele tale

vreau să trăiesc timpul

scurt, uitând, şi fără zvon

sângele meu să-l las

în pribegie prin inima ta.

Fără convulsii

"Totuşi noi, suflete, păsări cereşti,
Nu ne-am întâmpinat niciodată;
Sufletul meu,  când  te mângâi, te cată,
Semen ghicit pe sub scoarţe trupeşti."
Vladimir Streinu

Cântec de noapte

Johannes Bobrowski

Pasăre, vino,

pasăre verde,

din înalta constelaţie vino,

sub arcada mea de frunziş, pasăre,

să vorbim împreună

despre malurile fluviilor

respirând, despre pământul negru

în tinutul păduros,

despre casa zeilor,

unde începe omul,

unde deasupra lui întâlneşte lumina,

o găseşte în alt

ochi: astfel învaţă să cânte.

Pasăre,

pasăre verde,

sub boltă de frunziş

să vorbim despre asta.

Cuib de pasăre

Johannes Bobrowski

Cerul meu

alternează cu al tău,

şi porumbelul meu

acum

îl întrece în zbor pe al tău,

văd două umbre

căzând

în lanul de ovăz.

Schimbăm între noi

ochii,

găsim

un culcuş:

Ploaie,

spunem

ca o poveste

jumătăţi de fraze

verde,

aud:

Spre spranceana mea

în sus

cu grai de pasăre

gura ta

poartă pene şi crengi.

Ție, suflete al meu

"Adevărat, adevărat vă spun că dacă 

grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare,

 rămâne singur; 

dar dacă moare, aduce mult rod.

 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; ..."

Ioan 12: 24-25a

"Doamne, 

Câtă putere are diavolul 

Când Tu sălăşluieşti 

În noi?!"

Saul Carmel

Ultima ofrandă

Saul Carmel

Ajută-i!

Fii mărinimos,

Ca întotdeauna,

Cu duşmanii tăi.

Fii milos,

Fie-ţi milă de ei

Cum ţi-a fost întotdeauna.

Când trebuia.

Şi când nu trebuia.

Mai ales când nu trebuia.

Ajută-i

Umbrindu-te.

Stinge-ţi lumina!

Stinge-o!

Să nu mai străluceşti,

Omule.

Retrage-te!

Ieşi din viaţa lor

Ieşind din viaţă.

Şterge-ţi numele

De pe sufletele lor.

Dăruieşte-le umilinţa ta

Ca pe o ultima ofrandă

Şi mori.

Mori de-a binelea,

Mori!

Îndoieli, certitudini...

”Când bate vântul, 
norii cei albi se frâng în 
piscul de munte... 
Inima ta poate fi 
la fel de nemiloasă?” 
Mibu No Tadamine 

Photo by Denise O'Donnell

Cogito, ergo sum  
 Efi Athanasiou 

Să fie, oare, adevărat că exist 
şi sunt ale mele orele pe care fără pricepere 
le măsoară respiraţia mea? 

Şi gândurile ce se destramă 
pe scara logicii 
să fie ale mele?  

Cogito, ergo sum. 
Da, gândesc, deci exist, 
singură în vid, 
ca o absenţă uitată. 

Sursa imaginii: thebohemyth.com

Un fel de rugăminte

"Lacrimile lumii sunt imuabile. 

Pentru fiecare om care începe să plîngă, 

un altul, undeva, se opreşte din plîns.

 La fel e şi cu rîsul."

Beckett, S. - "Aşteptându-l..."

      Datorie 

Ileana Mălăncioiu  

Sunt datoare unui plop bătrân 

Care şi-a smuls frunza la plecarea ta 

Să nu-mi tremure în suflet până vii 

Şi să cred o vreme că te pot uita. 

Mă ameninţă cu ochii lui de muguri, 

Prinşi pe ramuri ca nişte altoi, 

Că din coaja ce-i strânsese-anume, 

Au să crească frunzele-napoi. 

Şi mă tem de trupul lui, de ochi, 

Dar aştept în liniştea târzie 

Ca într-un regat de muguri unde 

M-ai lăsat pentru o datorie.

Şi nu ştiu dacă vei mai veni 

Şi nu ştiu de ce dar mi se pare 

Că după atâta vânt şi iarnă 

Frunzele vor tremura mai tare. 

Evening, Poplars - T. C. Steele 

Au să rămână plopii 

Ileana Mălăncioiu  

Nu mă cunosc decât atunci când plâng 

Ştergându-mi lacrimile pe furiş

Şi încercând cu greu să te ascult

De parcă-mi şade inima pieziş

De teamă că mă-ndepartez prea mult.

Sîntem pe malurile unui rău

Pe care apa veşnic le desparte

Şi le uneşte strâns fără să vrea

Copiii dau cu pietre de fiecare parte

Şi pietrele alunecă în ea.

Când va seca izvorul va fi un prund întins

Cu păsări ce se scăldă în nisip

Şi se izbesc în lespezile calde

Ne vom schimba la suflet şi la chip

Şi ne vom depărta ca să se scalde.

Din tot ce-a fost au să rămână plopii

Pe marginile drumului pustiu

Cu frunza care tremură-aşteptând,

Fără să ştie că e prea târziu,

Fără să ştie ce şi până când. 

Sursa imaginii: wikipaintings.org

Semn de toamnă

"Adun nemângâiat ce mi se pare

 Şi mângâi nevăzutul la-ntâmplare 

Prin burguri de carton plutind năuc."

L. Dimov

Fantezie cu fluture
de Mircea Micu

Se va întuneca devreme

e ultimul, de toamnă, semn

al echinocţiului ce poartă

mila fântânilor de lemn.

Pe cerul aburit ca pleoapa

fântânilor ocrotitoare

se-nşurubează luna ca o

rotundă lacrimă de sare.

Se va întuneca devreme

acum în seara fără sens

când trece-n aerul albastru,

zburând, un fluture imens.

O, de-aş putea să-l fac să nu se

lipsească strâns de cer, nebun

întunecând lumina verii

sub care florile apun.

Ce frig

”... Din pliscurile-ntredeschise

 tăcerea curge greu.” 

Ghiorghis Manousakis

"Surfacing Kingfisher" - Junichi Nakamura

Poartă fără chei
Ileana Mălăncioiu

Trec prin faţa unei porţi fără chei,

Bat cu inima în fierul masiv,

Fierul tremură parcă de teama

Unui aspru răspuns decisiv.

Nu-mi spune nimeni să intru,

Nu-mi spune nimeni să plec,

Poate după poartă nu-i nimeni,

Sau poate aşteaptă să trec.

Am încercat într-o zi să deschid,

Cu versuri ticluite dinadins,

Parcă de partea cealaltă a vorbei

Îşi lipise urechea un ins.

Sursa imaginii: pastevents.icealaska.com