Kairos

 ”Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului!

 Şi fiţi ca porumbeii care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!”

Ier. 48.28 

Părăsiţi oraşul... 

Dan Bodea

Părăsiţi oraşul, voi locuitori ai Moabului, 
Părăsiţi vacarmul Babilonului 
Şi vă retrageţi de pe caldarâmul iubitorilor de arginţi, 
Părăsiţi filosofia elinilor 
Şi de scrumul ereziilor vă îndepărtaţi... 
Nu luaţi în seamă ispitirile lui Irod, 
Iar de viclenia caiafelor vă distanţaţi... 
Căutaţi adăpostul din stâncă, 
Căci acolo columba în cânt întinereşte, 
Căci acolo susurul izvoarelor mintea 
În bineţea cuvântării o mlădiază, 
Căci acolo fecioarele, cu lumânări aprinse, 
Venirea Mirelui o veghează!

Simplu cântec de dor

„ Am început să avem tristeţi diferite,
 am început să avem bucurii diferite;
 numai că bucuriile ce nu mai ne-adună
 le-aş preschimba într-o durere comună...”

Rasul Gamzatov

 Veghe
Rasul Gamzatov

Nu, n-am să-ţi cânt un cântec de leagăn,
 te-nchide-n vise cu-alint,
îmi las doar umbra să petreacă-n
aproprierea ta, veghind.

 În noaptea toamnei ca arţarul
sunt straja somnului tău drag
şi-aşa îmi oglindesc frunzarul
cum stânca se răsfrânge-n lac...

 

În aşteptarea zilei ce vine

„Să veghem unii asupra altora, 

ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.“
 Evrei 10:24    

       „Iubirea este regina virtuţilor. Aşa cum mărgăritarele sunt ţinute împreună de un fir, aşa este şi virtutea iubirii. Şi, precum cad perlele, dacă se rupe firul, la fel şi virtuţile se împrăştie, dacă iubirea dispare.

      În inima noastră trebuie să fie aprinsă mereu flacăra iubirii şi să nu ne pierdem curajul din cauza vreunei slăbiciuni a spiritului, să mergem la picioarele crucii şi vom fi întăriţi.

        Stăruiţi în bine, în iubirea de Dumnezeu mai presus de tot şi de toate, şi în iubirea de aproapele în Dumnezeu şi prin Dumnezeu.

        Umilinţa şi iubirea sunt corzile principale, toate celelalte depind de acestea; una este cea mai joasă, cealaltă cea mai înaltă; rezistenţa unei construcţii depinde de fundaţie şi de acoperiş.

      Să stăruieşti neabătut în voinţa de a-i sluji şi de a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima ta, şi dincolo de asta, nu te lăsa încolţit de gândul la viitor, ci gândeşte-te să faci binele în ziua de azi, iar când va veni ziua de mâine, va deveni şi ea o zi de azi şi atunci te vei gândi la ea.

Harul Duhului Sfânt

să se reverse din belşug în inima ta,

să-ţi lumineze şi mai mult mintea

pentru gândurile veşnice

şi să-ţi dea mai multă tărie

pentru dobândirea celui mai mare Bine!“

Francesco Forgione (San Pio da Pietrelcina)

Binecuvântatele lacrimi

„Oamenii au atâtea fețe încât nu îți poți da seama 

care e cea adevărată. [...] noi, oamenii, 

suntem adevărați doar atunci când plângem.“

 Savatie Baștovoi

 Corul maicilor de la mănăstirea Sucevița 

 „De ce să se plângă omul cât trăieşte? 

Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!! “

(Plâng. 3:39)

Iartă-mă, Dumnezeul meu

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfințit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragoste cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când pășesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru ne-vegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Și mă zboară iar și iar,
Doamne,-n veșnicu-Ți hotar!

Îndrăzneală

          "Maria și Marta - Maria care stă la picioarele Mântuitorului, Marta care robotește prin casă, ursuză - sunt în fond fiul risipitor și fratele. Dar destinul fiului e să se piardă în acțiune,  pe când al Mariei să se piardă în contemplație. [...]

          Oamenii se definesc după felul cum se pierd." (Constantin Noica) 

De s-ar lăsa cândva tăcere mare

Rainer Maria Rilke

De s-ar lăsa cândva tăcere mare,

si dacă tot ce-i vag şi întâmplare

si râs vecin ar fi să înceteze,

și dacă simţurile-n vuiet, treze,

nu m-ar opri din veghea mea prea tare – :

Atunci cu gândul meu aş fi în stare,

până la margini, tot, să te gândesc,

şi să te am (cât zâmbetu-n durată),

şi iarăşi vieţii să te dăruiesc,

ca pe-o răsplată.

În româneşte de Maria Banuş

   
Sursa imaginii: Timothy Gent Gallery

Tăierea nevăzutelor fire

 "O, sărmană lume,

Calea eliberării n-o știi!

Chiar și-n munţii unde

M-am retras împovărat de griji,

O ciută-nspăimântată cheamă..."

Fujiwara no Shunzei 

 

 

 

  Franz Marc (1880-1916) - Deer

    "Zis-a un bătrân: mintea când rătăceşte, o face de stă citirea, privegherea şi rugăciunea. Pofta când se aprinde, o veştejeşte foamea, osteneala şi sihăstria. Mânia când se tulbură, o încetează cântarea de psalmi, îndelunga răbdare şi mila. Acestea dacă se vor face în cuviincioase vremi şi măsuri. Căci cele fără de vreme şi măsură ţin puţin. Iar cele ce ţin puţin, sunt mai mult vătămătoare şi nefolositoare."

(www.pateric.ro)

Sursa imaginii: visipix.dynalias.com 

Socotinţă înţeleaptă

"Să fii singur, ca un copil printre oamenii mari "

R. M. Rilke

      "Creştinismul e o martirizare a tot ce-i lumesc, dar şi dă ceva în schimb: liniştea aici şi făgăduinţa mântuirii viitoare. Pe când diavolul e mai exigent: în schimbul simţământului demnităţii el nu oferă decât deznădejdea. [...]
          Sfinţilor li se cere mult, dar nu chiar totul - şi nu degeaba. Postesc, priveghează, se înfrâng, dar inima şi sufletul nu şi le dau. Contractul încheiat cu diavolul e mult mai oneros decât cel încheiat cu Domnul. De fapt nici nu-i contract, e păcăleală. Dai totul, nu primeşti nimic. Plata neantizării diavoleşti e deznădejdea cu perspectivele ei fireşti: moartea, sinuciderea, ruşinea şi ciuda iscate de înţelegerea faptului că ai fost tras pe sfoară."

         

Fragment din Jurnalul Fericirii - Nicolae Steinhardt

Sursa imaginii: flickr.com

Să nu uităm

"Să veghem unii asupra altora, 

ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune."

Evrei 10:24

 

Niciodată

de Adrian Păunescu

Un cântec nu-i nimic în lumea asta

Mai bine să-l zdrobeşti şi apoi să taci

Când el cu o iluzie nu umple

Ghiozdanele copiilor săraci.

Destul cu-atâtea găşti aristocrate

Ce caută şi-n cântece câştig

Un cântec nu-i nimic dacă nu face

Mai cald în casele în care-i frig.

Niciodată, niciodată

Să nu uităm de cei mai trişti ca noi.

Dezmoşteniţii-şi caută o cale

Nenorociţii trec cu paşii grei

Nu ne putem închide-n cabinete

Făcând uşor abstracţie de ei.

Mizeria există până-n oase

Popoare mor şi indivizi decad

Nu-i cântec pe pământ să nu miroasă

A foc, a năduşeală şi a iad.

Şi dacă toate cântecele noastre

Nimic nu sunt şi chiar nimic nu pot

Noi pentru cei săraci şi fără şanse

Suntem mereu datori să facem tot.

Măcar atât din toate să rămână

Din tot ce-am pătimit la focul mic

Un vers, o spovedanie, un cântec

De partea celor care n-au nimic.

Niciodată, niciodată / Să nu uităm de cei mai trişti ca noi ...

   
Octavian Bud

http://www.flickr.com

Unui suflet înmiresmat

"Numai ia seama asupra ta și
veghează cu luare aminte asupra sufletului tău,
în toate zilele vieții tale,
ca nu cumva să uiți lucrurile pe care ți le-au văzut ochii
și să-ți iasă din inima..." (Deut.4:9)

"Cine-a spus că scările/Apropie zările?

Cine că-n adânc intrând/Intri numai coborând?

Scările sunt fel de fel/Scări spre vis şi scări spre ţel

Unele către-adâncimi/Altele spre înălţimi.

Aşa-s scările spre stele/Nu se-aseamănă-ntre ele/Sui pe multe coborând,/Pe-altele cobori urcând./Iar pe multe nici nu sui/Şi-ajungi vârful timpului / Aşa-s scările spre stele / Nu se-aseamănă-ntre ele... /Iar pe multe dintre scări /Pe cât sui pe-atât cobori /Eu am coborât urcând / Ştiu suişul coborând / An şi an pe când urcam / Suind vremea, coboram / Iar pe multe nici nu sui / Şi-ajungi vârful timpului / Aşa-s scările spre stele / Nu se-aseamănă-ntre ele..."

Virgil Carianopol

Să fii o binecuvântare!

"Și ce ar folosi unui om să câștige toată lumea,
dacă și-ar pierde sufletul?"Mat.16:26

...te-aş mai fi rugat

Alb
Daniela Negru

Te rog,
mai şterge-mi din suflet
un colţ de amintire
poate aşa uitarea
se va aşterne mai repede
peste oceanul de gânduri şi vise

te rog,
mai veghează-mi o clipă somnul
(candela din fotografia ta s-a stins)
în lumea ce s-a născut din noi
se prăbuşesc icoanele
te-aş mai fi rugat
(blând )
stinge şi lumina iubirii
însă ea, plângând,
s-a stins singură
în noi...

"Se-ntunecă... Stai lângă mine"

"A treia oară i-a zis Isus: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?» 

Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: «Mă iubești?»

și I-a răspuns: «Doamne, Tu toate le știi»; [...]"

 (Ioan.21:17)

O imagine de iubire

de Benone Burtescu

Simone, Mă iubeşti tu mai mult decât oricine?...
Atunci, rămâi aici
Şi veghează ceasul acesta împreună cu Mine
Vezi ...
Cedrii şi palmierii nu dorm, nici nu pleacă
Ei așteaptă
Paharul durerii de la Mine să treacă ...
Vezi ...
Stelele au adus cerul parcă mai jos
Peste fruntea Mea cu balsam
Ca samariteanul milos,
Dar nu mi-e îngăduit să aud osanale îngerești,
Simone,
Spune-Mi măcar tu că Mă iubeşti ...

Mă iubeşti, tu, Simone mai frumos decât oricine?
Că sunt prietenul tău
Poţi spune oricui fără să-ţi fie ruşine? ...
Uite ...
Toţi au plecat la ale lor, se împlineşte prorocire
Vor bate pe Păstor
Şi turma va fi în rătăcire ...
Sunt singur, Simone, priveşte
În jurul Meu sunt doar străini
Judecători şi împăraţi şi trestii şi cununi de spini
Te voi urma până la moarte, făgăduiai,
Dar unde eşti?
De ce te lepezi? ...
Măcar tu rămâi să-Mi spui că Mă iubeşti ...

Simone, mă iubeşti mai minunat decât oricine? ...
Cineva mi-a dus crucea până la locul răstignirii
N-ai fost tu? ...atunci cine?...
Stai lângă Mine, Simone,
Priveşte piroanele din palmele mele
Numele tău e săpat cu litere de iubire în ele
Stai lângă Mine
Mai uită-te o dată peste fruntea Mea
Numele tău este scris cu sânge pe ea ...
Se-ntunecă...
O, ce departe îmi sunt luminile cereşti ...
Stai lângă mine, Simone
Şi spune-mi măcar tu că Mă iubeşti ...

Mă iubeşti, Simone? ...
Mai frumos, mai mult, mai minunat ca oricine? ...
Atunci rămâi
Şi paşte mieluşeii pe-aici, pe lângă Mine ... 

Adolescentul

" Urci greu prin ploaie
şi deodată, pe poteca de munte:
Cireşii-nfloriti! "
Takai Kito

Adolescența... Poate cel mai dificil stadiu al dezvoltării umane...

Este o binecuvântare să fii părintele acestei delicate minuni. Fă-ţi timp să-l contempli, fă-ţi timp să-l iubești - necondiționat! Dovedește-i, prin fapte mai ales, acesta e limbajul pe care adolescentul îl înțelege cel mai ușor . Dragostea ta nu i-a fost nicicând mai necesară! Nu îţi permite să fii prea "impresionat" de "neascultarea", capriciile sau șicanele lui. Nu ai voie să fii slab, plictisit, neatent, "ocupat". Ai voie să-l înțelegi şi să-l iubești, da, mai ales să-l iubești. Când îţi este greu, căci vor fi şi asemenea clipe, gândește-te la miracolul înmuguririi - unic în viața fiecărui om - la frumusețea-i degrabă trecătoare și atât de puțin înțeleasa. Veghează, ocrotește-l până la sărbătoarea florilor...





"Scoală-te şi gemi noaptea când încep străjile! Varsă-ţi inima ca nişte apă, înaintea Domnului! Ridică-ţi mâinile spre El pentru viaţa copiilor tăi, care mor de foame la toate colţurile uliţelor!"

Plang. 2:19

Creştinul si lumea

        "Dacă vom învia cu Hristos, trebuie mai întâi să ne smerim împreună cu El - chiar până la umilinţa cea din urmă, cea de a fi înghiţiţi şi scuipaţi afară de lumea cea neînţelegătoare. Şi trebuie să fim răstigniţi la vedere, în ochii lumii, căci Împărăţia lui Hristos nu este din această lume, şi lumea nu o poate primi, nici măcar un singur reprezentant al ei, nici pentru o singură clipă. Lumea îl poate accepta doar pe Antihrist, acum sau în orice altă vreme." Seraphim Rose

        "Lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu, dar în înţelepciunea Lui, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii. 1Cor.1:21

        Sunt prizonierii propriilor lor iluzii creştinii care visează la „dragostea” lumii. O dată pentru că lumea nu cunoaşte Dragostea ( El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut. Ioan.1:10) şi apoi pentru că tu, creştinule, nu ai loc în acel simulacru de iubire pe care ea îl cultivă, tu nu eşti al ei! „Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei, dar pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea.” Ioan.15:19
        Dacă printr-un concurs „fericit” de împrejurări ai ajuns să locuieşti în mijlocul cetăţii şi ţi-a fost dată cinstea de a sta la „poarta ei”, ca şi Lot odinioară, nu trebuie să te îndoieşti nici un moment că va veni ceasul în care locuitorii ei vor striga: „Pleacă!” Şi îţi vor zice : "Omul acesta a venit să locuiască aici ca un străin, şi acum vrea să facă pe judecătorul.” Da, în ziua în care vei găsi cu cale să spui „nu” obiceiurilor lumii vei fi alungat fără milă împreună cu aceia din casa ta care vor vrea să te urmeze şi răul nu se va opri aici: cei dragi ai tăi vor purta în inimă sămânţa răului care va germina în locul în care te vei ascunde din calea urgiei.
        Nu te ferici dacă după ce ai fost gătită, hrănită şi unsă cu untdelemn şi miresme i-ai plăcut împăratului asemenea Esterei, la fel de uşor poţi cădea în dizgraţia lui ca şi Vasti, sa nu-ţi închipui că vei scăpa de ceasul încercării pentru că locuieşti în casa împăratului. Identitatea ta nu va rămâne necunoscută pentru mult timp!
        Şi, în sfârşit, când acoperit de întunericul nopţii vei vrea sa te amesteci printre cei ce se încălzesc la un "foc străin", să nu uit, să nu uiţi dragul meu, ne paşte primejdia de a ne lepăda de Iubitul nostru înaintea primei slujnice care, recunoscându-ne, va destramă vălul subţire la adăpostul căruia am vrea să rămânem ascunşi.
        Ascultă cum cântă cocoşul şi adu-ţi aminte că lumea în care vrei să-ţi faci loc stătea impasibilă când cei ce-L "păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi-L băteau. L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi-L întrebau, zicând: "Prooroceşte, cine Te-a lovit?" Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocuri. " Luca 22:63-65
        "Oameni imorali ce sunteţi! Nu ştiţi că dragostea faţă de lume înseamnă duşmănie faţă de Dumnezeu? Aşadar, oricine vrea să fie prieten cu lumea devine duşman al lui Dumnezeu!" Iacov 4:4 Grozave cuvinte!
        Să veghem ca "nimeni dintre noi să nu fie imoral sau lumesc, ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut drepturile de întâi născut!" Evr.12:16
        Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne păzească de cel rău!

"Lumină pentru viaţă" (1)

"Adevărul din acest text poate fi folosit la trezirea celor care pretind că sunt creştini. Puteţi fi siguri că Cristos îşi va împlini judecăţile faţă de cei răi. Cristos spune că "orice pom care nu face roadă bună va fi tăiat şi aruncat în foc" Mat.7:19 Privitor la creştinii care spun "Doamne, Doamne", dar nu fac voia Tatălui din cer, Isus avertizează că le va spune deschis: "Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-va de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege". Mat.7:23

El nu s-a schimbat şi judecăţile pe care le-a pronunţat le va împlini! Cristos este sfânt aşa cum a fost întotdeauna; El urăşte păcatul şi întotdeauna îl va urî.

A fost un timp când te-ai temut de pedeapsa şi de mânia lui Cristos. L-ai căutat, rugându-te zilnic, ai făcut tot ceea ce ai putut pentru a afla de la alţii ceea ce este necesar pentru a creşte în cunoaşterea Lui. De ce eşti acum atât de nepăsător? Este Cristos altul? Nu mai ai nevoie să Îl cunoşti? Ai avut atunci nevoie de EL, iar acum te poţi descurca destul de bine fără El?

Erai adânc îngrijorat cu privire la păcatul din viaţa ta - din pricină că te simțeai vinovat de a-L fi întristat pe Dumnezeu şi pe Cristos. Te fereai de păcat şi stăteai departe de acele lucruri neîngăduite de Cuvântul lui Dumnezeu. Erai atent să nu neglijezi timpul tău de rugăciune şi de studiere a Scripturii pentru a-L cunoaşte pe Cristos într-un mod mai intim. Dar acum prea puţin îţi pasă de asta, ba chiar deloc. Nu mai ai strajă nici la inimă nici la buze. Te comporţi ca şi cum atitudinea lui Cristos faţă de păcat s-ar fi schimbat - ca şi cum El nu ar mai fi un duşman al păcatului.

Sunt mulţi care au fost plini de viaţă şi de râvnă în umblarea lor cu Cristos; acum sunt insensibili şi indiferenți. Inimile lor atingeau culmi în căutarea lui Dumnezeu; acum ei aleargă după lucrurile acestei lumi. De ce să fii vinovat de a-L fi părăsit pe Mântuitorul tău, care nu şi-a schimbat iubirea faţă de tine? De ce Îi eşti necredincios? Dragostea Lui nu scade niciodată şi El continuă să poarte de grijă şi să vegheze pentru a te păstra, pentru a te ocroti de vrăjmașii tăi. De ce îngădui să pălească dorinţa ta de a-i sluji şi a-i plăcea lui Cristos?

Când te-ai convertit, inima ta părea înfășurată în dragostea pentru Cristos. Cugetai mereu la lucrurile Lui și aceasta era un lucru plăcut pentru tine. Vorbeai tot timpul de El și te bucurai să auzi despre El. De ce trebuie sa fie acum altfel? Este Cristos mai puțin minunat decât a fost atunci? Este El mai puțin vrednic de dragostea ta?"

Jonathan Edwards (1703-1758)