"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta suferinta. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta suferinta. Afișați toate postările

30 decembrie 2014

Nevoia de îngeri


  „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, 
care să-i arate omului calea datoriei,
 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: 
«Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; 
am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!»
Iov 33. 23,24  





Avem nevoie de îngeri!
Benoni Catană

 

 Pe drumurile noastre printre plângeri,
 O, câtă nevoie avem de îngeri!...

 Când
plângem cu Agar cea izgonită în pustia străină,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Aducător de speranţă şi lumină!

 Când plângem cu Lot,
 Cel cu suflet chinuit într-o cetate foarte civilizată,
 O, câtă nevoie avem de îngerii care să ne scoată
 Din cetatea de azi, mai păcătoasă ca altădată!

 Când plângem cu Moise şi cu Ghedeon
 Sub greul duhurilor asupritoare,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Care să ne ducă de la robie la eliberare!

 Şi chiar când plângem cu Balaam, din nefericire,
 După profituri zămislite în nelegiuire,
 O, câtă nevoie avem de îngerul cu haină luminoasă,
 De îngerul cu sabia scoasă!...

 O, câtă nevoie avem de îngerii
 Care să vestească sfârşitul plângerii,
 Cântând pe dealurile Betleemului solia
 Că
iată, s-a născut Mesia”;
 Şi de îngerii aceia îmbrăcați în alb,
 Pe care i-a văzut la mormântul gol, Maria;
 O, câtă nevoie avem
 Să ne-aducă aminte să privim, ne-ncetat
 La Domnul nostru iubit înviat!...
 Un înger alb... doi, trei, zece, cincisprezece,
 Să ne aducă o adiere caldă
 În valea pământului tristă şi rece,
 Să ne aline măcar puţin dorul
 De a-l vedea şi auzi pe Mântuitorul!...

 Doamne mulţumim pentru îngerii pe care ni i-ai trimis
 Ca să putem pregusta cântările din Paradis!
 Îţi mulţumim că i-ai ţinut prin puterea Ta
 Şi de aici îi vei purta tot aşa:
 O străfulgerare de lumină pentru lumea asta străină,
 Un glas curat şi armonios în veacul nesătul de zgomotos,
 Un gând despre cerul senin când totul în jur e potop de venin,
 O solie de eliberare cucerindu-ne pentru Împărăţia viitoare,
 În care Isus ne va duce prin porţi de rubin şi smarald,
 Şi vom cânta şi noi... cu tine, Înger alb!


(din volumul „Doamne, -mi o poezie!”)



Sursa imaginii:

25 noiembrie 2014

„Tu nu vei muri”

      
       "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. [...] Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el." 
 Luca 10. 30-34



 Aimé  Morot,  Le bon Samaritain, 1880



Șapte cuvinte către tineri
Pr. Gheorghe Calciu

       A iubi o ființă înseamnă a-i spune:  „Tu nu vei muri”. Și să crezi ceea ce spui. Și această credință oarbă, iratională și neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care-l simțim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate iubirile. Mama care-și dezmiardă copilul îi spune, de fapt, cu credința care răstoarnă munții: „Tu nu vei muri”. Și crede. Iubitul care-i șoptește ființei dragi cuvinte de ardoare ce-i topesc coșmarul morții îi spune, în realitate: „Tu nu vei muri”. Și crede.
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Ioan 3:16

       Iisus devine astfel întruparea iubirii, dragostea palpabilă și crucificată. Atât de greu i-a fost omenirii să creadă în ceea ce vedea, că iubirea desăvârșită stătea în fața ei, întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adusă la acea situație limită, care este moartea și suferința – pentru a-i verifica autenticitatea și pentru a constata daca rămâne identică, până la sfârșit, cu ea însăși. Și Iisus a trecut examenul la care omenirea L-a supus.
Amintiți-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce:
Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” Luca 23:34. Ce dovadă de dragoste mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva? 

       Și dacă tu crezi, atunci când spui ființei pe care o iubești „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei Iubiri când îți face făgăduința vieții eterne:
Adevărat, adevărat spun vouă, cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viață” Ioan 5:24




Sursa imaginii: ioansoran.wordpress.com

16 octombrie 2014

Simplu cântec de dor


„ Am început să avem tristeţi diferite,
 am început să avem bucurii diferite;
 numai că bucuriile ce nu mai ne-adună
 le-aş preschimba într-o durere comună...”
Rasul Gamzatov






 Veghe
Rasul Gamzatov

Nu, n-am să-ţi cânt un cântec de leagăn,
 te-nchide-n vise cu-alint,
îmi las doar umbra să petreacă-n
aproprierea ta, veghind.

 În noaptea toamnei ca arţarul
sunt straja somnului tău drag
şi-aşa îmi oglindesc frunzarul
cum stânca se răsfrânge-n lac...
 


02 iulie 2014

Secătuire


”Verbul “a crede” nu mai apropie.
 Îndepărtează şi desparte.” 


Joc mut
Mircea Ciobanu

Mai port după mine doar urma
străinului gând de-a mai fi:
o urmă de gând mai vuieşte
şi nu mi-l mai pot aminti.

Vast spaţiu golit, ca în ceară
un umăr plecat din tipar,
vorbeşte de lucruri scăpate
din propriul lor chip şi hotar.

Aştept să se-ntoarcă, dar cine
mai poate rosti un cuvânt
de urma retraselor ape
în scoici clătinate de vânt?

de piatra trezită ce ţine
abia,-n mineralul  ei strai,
sonorele fugi ale unor
copite albastre de cai? 



09 martie 2014

Căinţă târzie


"Dacă cineva îţi arată caracterul într-o oglindă
şi îţi dovedeşte că trebuie spălat şi nu spoit,
 nu are rost să spargi oglinda.
du-te şi fă rost de săpun şi apă."
G.B.Shaw






Măgarul şi oglinda
 Stelian Filip

 S-a supărat măgarul
 Pe oglindă
 Şi socotind
 Că n-o să-i mai cuprindă
 Urechile,
 A spart-o-n zece...
 Dar,
 Când şi-a privit
 Isprava
 Sub copită,
 Oglinda,
 Răsturnată
 Şi ciobită,
 Îl arăta ...
De zece ori măgar!


Sursa imaginii: deviantart.com

15 decembrie 2013

Mâhnire adâncă


”Nici o cură de psihoterapie nu are şanse de reuşită 
dacă pacientul îşi ascunde adevăratele probleme.” 
Yalom D. Irvin





Ariciul sociabil
 Arcadie Chirşbaum 


A hotărât Ariciul să fie sociabil, 
Va fi mai bun cu lumea, 
simpatic şi amabil, 
Prietenos de-acuma cu toţi va sta la sfat, 
Să nu mai spună nimeni că umblă ... înţepat! 
Şi vrând ca să se ştie că nu e vorbă goală, 
El hotărâ s-adopte măsura radicală, 
Ca interlocutorul să nu fie sfios 
Şi-ntoarse Ariciul pielea cu ţepi cu tot pe dos!
S-a auzit pe urmă c-ar fi vorbit c-o Vulpe, 
Un altu-a zis – Vulpoiul, venind ca să-l disculpe - 
Că i s-a tras sfârşitul chiar de la ţepii lui 
Întorşi pe dos, spre sine, contrar ... ariciului!
În fine, spunea unul că toţi fugeau de el,
Crezând c-ascunde-o armă sub învelişul chel; 
Destul că dispărut-a din viaţă socială, 
Iar eu profit de asta şi decretez Morală: 
Te poartă cum ţi-e firea şi nu cum alţii vor,
E greu să fii în toate pe placul tuturor! 
Povestea ăstei fabuli nu vrea ca să inculpe, 
Dar să nu-ţi lepezi ţepii când întâlneşti o ... Vulpe!




Sursa imaginii: fotki.yandex.ru

21 octombrie 2013

Îndoieli, certitudini...


”Când bate vântul, 
norii cei albi se frâng în 
piscul de munte... 
Inima ta poate fi 
la fel de nemiloasă?” 
Mibu No Tadamine 



Photo by Denise O'Donnell



Cogito, ergo sum  
 Efi Athanasiou 

Să fie, oare, adevărat că exist 
şi sunt ale mele orele pe care fără pricepere 
le măsoară respiraţia mea? 

Şi gândurile ce se destramă 
pe scara logicii 
să fie ale mele?  

Cogito, ergo sum. 
Da, gândesc, deci exist, 
singură în vid, 
ca o absenţă uitată. 



Sursa imaginii: thebohemyth.com

20 octombrie 2013

Un fel de rugăminte

"Lacrimile lumii sunt imuabile. 
Pentru fiecare om care începe să plîngă, 
un altul, undeva, se opreşte din plîns.
 La fel e şi cu rîsul."
Beckett, S. - "Aşteptându-l..."


      Datorie 
Ileana Mălăncioiu  

Sunt datoare unui plop bătrân 
Care şi-a smuls frunza la plecarea ta 
Să nu-mi tremure în suflet până vii 
Şi să cred o vreme că te pot uita. 

Mă ameninţă cu ochii lui de muguri, 
Prinşi pe ramuri ca nişte altoi, 
Că din coaja ce-i strânsese-anume, 
Au să crească frunzele-napoi. 

Şi mă tem de trupul lui, de ochi, 
Dar aştept în liniştea târzie 
Ca într-un regat de muguri unde 
M-ai lăsat pentru o datorie.

Şi nu ştiu dacă vei mai veni 
Şi nu ştiu de ce dar mi se pare 
Că după atâta vânt şi iarnă 
Frunzele vor tremura mai tare. 


Evening, Poplars - T. C. Steele 



Au să rămână plopii 
Ileana Mălăncioiu  

Nu mă cunosc decât atunci când plâng 
Ştergându-mi lacrimile pe furiş
Şi încercând cu greu să te ascult
De parcă-mi şade inima pieziş
De teamă că mă-ndepartez prea mult.

Sîntem pe malurile unui rău
Pe care apa veşnic le desparte
Şi le uneşte strâns fără să vrea
Copiii dau cu pietre de fiecare parte
Şi pietrele alunecă în ea.

Când va seca izvorul va fi un prund întins
Cu păsări ce se scăldă în nisip
Şi se izbesc în lespezile calde
Ne vom schimba la suflet şi la chip
Şi ne vom depărta ca să se scalde.

Din tot ce-a fost au să rămână plopii
Pe marginile drumului pustiu
Cu frunza care tremură-aşteptând,
Fără să ştie că e prea târziu,
Fără să ştie ce şi până când. 



Sursa imaginii: wikipaintings.org

18 octombrie 2013

Ce frig


”... Din pliscurile-ntredeschise
 tăcerea curge greu.” 
Ghiorghis Manousakis



"Surfacing Kingfisher" - Junichi Nakamura


Poartă fără chei
Ileana Mălăncioiu

Trec prin faţa unei porţi fără chei,
Bat cu inima în fierul masiv,
Fierul tremură parcă de teama
Unui aspru răspuns decisiv.

Nu-mi spune nimeni să intru,
Nu-mi spune nimeni să plec,
Poate după poartă nu-i nimeni,
Sau poate aşteaptă să trec.

Am încercat într-o zi să deschid,
Cu versuri ticluite dinadins,
Parcă de partea cealaltă a vorbei
Îşi lipise urechea un ins.





Sursa imaginii: pastevents.icealaska.com

26 mai 2013

Locuieşte-mă Tu, Doamne!


"O, nenorocitul de mine! 
Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?"
 Romani.7:24



Vladimir Kush - "Trojan Horse"



"Vanitatea este complicele hoţilor dinafară;
ea le deschide intrările. "   
Teofan  Zăvorâtul


Calul troian
Nichita Stănescu


Mie însumi îmi sunt un cal troian.
Propriul meu umăr îmi cucereşte propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuieşte pe sine.
Bătăile inimii mele
nu se pot auzi
din pricina bătăilor inimii mele,
glasul meu care strigă la cer
sugrumat este
de glasul meu care strigă la cer.
Viaţa mea nu mai poate trăi
din pricina vieţii mele.
Dragostea mea târăşte dragostea mea
de calul dragostei mele
în jurul cetăţii.
Înfig lama cuţitului meu în lama cuţitului meu
în timp ce secunda care îmi sună naşterea
se asurzeşte din pricina secundei care îmi sună naşterea.
Sunt supărat pe propria mea supărare
sunt bucuros pe propria mea bucurie.
Îmi sper propria mea speranţă
îmi plâng propria mea lacrimă
şi sunt în timp ce sunt
şi nu mai sunt când nu mai sunt.



Sursa imaginii: www.vladimirkush.ru 

Aproapele, fratele meu


"Cum să fii liber,
  când nu-ţi recunoşti  
  valoarea   în celălalt?"     
 Hariclia Mironescu




Solomon Burke  &  Blind Boys Of Alabama



None of Us are Free (When One of Us is Chained)
Solomon Burke


Well you better listen my sisters and brothers,
 ‘cause if you do you can hear
 there are voices still calling across the years.
 And they’re all crying across the ocean,
 and they’re crying across the land,
 and they will till we all come to understand.
 None of us are free.
 None of us are free.
 None of us are free, one of us is chained.
 None of us are free. 
 And there are people still in darkness,
 and they just can’t see the light.
 If you don’t say it’s wrong, then that says it’s right.
 We got to try to feel for each other, let our brother’s know that we care.
 Got to get the message, send it out loud and clear.
 (Chorus) 
 It’s a simple truth we all need, just to hear and to see.
 None of us are free, one of us is chained.
 None of us are free. 
 now I swear your salvation isn’t too hard to find,
 None of us can find it on our own.
 We’ve got to join together in spirit, heart and mind.
 So that every soul who’s suffering will know they’re not alone.
 (Chorus) 
 If you just look around you,
   you’re gonna see what I say.
 Cause the world is getting smaller each passing day.
 Now it’s time to start making changes,
 and it’s time for us all to realize,
 that the truth is shining real bright right before our eyes.
 (Chorus and Fade)


25 aprilie 2013

Pământ şi cer


"fiinţele noastre - ca nişte 
vase comunicante:
unde sfârşim noi
începe cerul" 
iulian boldea


Jacob van Ruisdael - "View of Egmond"



cădere liberă 
 iulian boldea


 păsări pietrificate în văzduhul orb 
 alb ca o pagină încă nescrisă
 ca o viaţă netrăită
 încă. 
o, duioasă agonie a cărnii
cu răni înflorite geometric
 în poemele nenăscute
 în apele râului 
trec peşti străvezii 
adevărul
 ne arde buzele tandru
 şi urcă înapoi
 în cerul gurii 
se preschimbă din nou
 în gând istovit
 în timp ce 
din văzduhul orb 
cad păsări pietrificate 
una câte una 
murind





Sursa imaginii: vincentvangoghgallery.org

20 aprilie 2013

Cântecul din urmă


"Vino să te joci cu mine, 
pui de vrabie 
orfan! "
Kobayashi Issa 






Prinsă
Ileana Mălăncioiu



  E linişte şi mi-a intrat în casă
  O pasăre, prin geamurile sparte,
  Şi-mi ciuguleşte pâinea de pe masă
  Şi-apoi ar vrea să zboare mai departe.

  Aud cântând încet şi mă apropii,
  Încerc s-o prind şi-mi scapă printre deşte,
  Se zbate-ntre pereţi la întâmplare
  Şi se izbeşte-n geam şi se opreşte.

  Se vede plopul tremurând şi cerul
  Şi stă pe geam cu aripa întinsă
  Şi simte că de-aici va-ncepe zborul
  Sau de aici are să fie prinsă.

  Apoi îmi intră-n mâini fără să ştie
  Şi se mai zbate-o vreme şi se lasă
  Şi plopul din fereastră i se pare
  Surpat cu toate păsările-n casă.

  Iar penele atinse-ncep să-i cadă
  Ca un polen ce-ncearcă să se verse
  În flori de pe un fluture imens
  Ce cântă pe sub aripile şterse. 



Sursa imaginii: kimberlyconradfineart.com

29 decembrie 2012

Starea de sublimare



"Iubirea este o ruptură în planul păcatului, deoarece 
ea comportă purificări ascetice şi suferinţe liber acceptate.
 Dacă iubirea nu este împărtăşită sau nu este înţeleasă, 
ea devine tortură şi stigmatizează."
Taina iubirii [PDF] 





Poate

Statorniceşti nemărginirea
între noi
nu mai are hotare
iubirea
creşte
cu cât o împingem
mai departe amândoi
aş vrea să te rog să nu laşi
să crească prea tare
apropie-te
mai pune-i
o zare

                                    Lidia Vianu



Sursa imaginii: es.gdefon.com

31 octombrie 2012

Rămânere împreună



„Nu există o modalitate corectă de a părăsi pe cineva. 
Părăsirea nu este corectă prin ea însăși.“  G. B. Shaw     

                      











           O familie de copaci
Jules Renard



       După ce am traversat un şes ars de soare, am dat de ei. 
       Nu stau la marginea drumului din pricina zgomotului, stau pe câmpuri sălbăticite, lângă un izvor cunoscut numai de păsări.
       De departe par de nepătruns. Cu cât mă apropii, trunchiurile lor parcă se dau în laturi. Mă primesc cu prudenţă. Pot să mă odihnesc, să mă răcoresc, dar simt eu că mă observă şi n-au încredere în mine.
       Trăiesc în familie, cei mai vârstnici în mijloc, şi cei mici, ale căror prime frunze abia s-au desfăcut, cam peste tot, dar nu prea îndepărtaţi.
       Le trebuie timp mult până să moară, iar morţii rămân în picioare până ce cad pulbere.
       Se alintă cu crengile lor lungi, asigurându-se astfel, ca orbii, că sunt toţi acolo. Se zbat furioşi ori de câte ori vântul gâfâie vrând să-i dezrădăcineze. Dar între ei nici o ceartă. Nu murmură decât de acord.
       Simt că trebuie să fie adevărata mea familie. Am s-o uit repede pe cealaltă. Copacii aceştia au să mă adopte încetul cu încetul, şi pentru ca s-o merit, învăţ ceea ce trebuie să ştiu:
       Ştiu deja să privesc norii care trec.
       Ştiu de asemenea să stau locului.
       Si aproape că ştiu să tac.




Sursa imaginii:  Denis Collette...!!!'s photostream