Umbra

"Uneori poezia  

 aminteşte de mânuţa sugarului  

care vrea sa cuprindă totul" 

Tadeusz Różewicz  

Sepia  

 Marin Sorescu

 

 Rechinii și șerpii de mare

 Vin grămadă spre mine, 

 Și dacă nu-i scriu cu cerneală 

 Mă mănâncă.

  

 Stelele și luna din valuri 

 Plutesc concentric  spre mine, 

 Și dacă nu le scriu cu cerneală 

 Mă mănâncă. 

 

 O, brațele mi se întind după odihnă 

 Ca după o pradă, 

 Dar în nopțile clare, 

 Când dorm toate viețuitoarele, 

 Văd pe nisipul mișcător 

 Umbra mea agitată, 

 Și dacă n-o scriu cu cerneală 

 Mă mănâncă. 

 

 Dați-vă la o parte, 

 Lucruri pe care v-am învins. 

 În legitimă apărare, 

 Trebuie să transcriu cu cerneală 

 Toată apa oceanului.

Sursa imaginii: easyidler.blogspot.com

În cheie gravă

"Rănile le vindecăm, dar cicatricile
cresc împreună cu noi."

Stanislaw Jerzy Lec 

   "KEYS" - Vladimir Kush  

Sfârșit 

Marin Sorescu 

Gândești rar 

Şi-ți cad frunze

Printre gânduri.

Gândești atât de rar

Ca răsar păduri

Şi lumea toată

Şi tu ești la amândouă marginile lumii

Rar de tot.

La vămile inimii

"Râzând, nici un copil nu intră-n lume,

În lumea asta, altfel minunată." 

Marin Sorescu

 

 

 

 Singur

 Bengt Liljenberg

 

 Nu  ţi-am zărit lumina

 Când  m-ai luminat

 Nu ţi-am simţit tandreţea

 Când m-ai atins

 Acum însă-mi aduc

 Aminte că am fost

 Atins de tine - şi-s atât de singur

 Pe apele ce se evaporă

"The Fairy" of The Eagle Nebula 

 

 Prelungire

  Bengt Liljenberg

 

 Trecem 

De la un punct la altul 

În prelungirea unei stări
 Care evită statistica
 Fără să  ţinem seama
 (Căci noi nu ţinem seama de nimic)
 De părţile-ntregului vieţii
 De fâşiile luminii
 De cântecul păsărilor
 Astfel pierdem din vedere priveliştea 
 Acum chiar şi marea
 Se clătina anapoda. 

Sursa imaginii: Universe Pictures

Opinii

"(Bărbații) până la 40 de ani 

Sunt infantili, 

Iar după... 40 de ani (după aceea) 

Sunt de-a dreptul sclerozaţi

Ce... (păcat)!"

Marin Sorescu - Despre bărbaţi

"Bătrânețea se desfășoară în trei registre: 

                 ca istorie naturală (senescența), 

       ca involuție (senilitatea) și 

   ca valoare (senectutea)."

                                                                                                      D. Dumitrașcu

Sursa imaginii: pixdaus.com
  

desCumpănire

Boala

Marin Sorescu

Doctore, simt ceva mortal
Aici în regiunea ființei mele,
Mă dor toate organele,
Ziua mă doare soarele,
Iar noaptea luna și stelele.

Mi s-a pus un junghi în norul de pe cer
Pe care până atunci nici nu-l observasem
Şi mă trezesc în fiecare dimineață
Cu o senzație de iarna.

Degeaba am luat tot felul de medicamente,
Am urât și am iubit, am învățat să citesc
Şi chiar am citit niște cărți,
Am vorbit cu oamenii și m-am gândit,
Am fost bun și-am fost frumos...

Toate acestea n-au avut nici un efect, doctore.
Şi-am cheltuit pe ele o groaza de ani.

Cred ca m-am îmbolnăvit de moarte
Într-o zi
Când m-am născut.