Căinţă târzie

"Dacă cineva îţi arată caracterul într-o oglindă
şi îţi dovedeşte că trebuie spălat şi nu spoit,
 nu are rost să spargi oglinda.
du-te şi fă rost de săpun şi apă."
G.B.Shaw

Măgarul şi oglinda

 Stelian Filip

 S-a supărat măgarul

 Pe oglindă

 Şi socotind

 Că n-o să-i mai cuprindă

 Urechile,

 A spart-o-n zece...

 Dar,

 Când şi-a privit

 Isprava

 Sub copită,

 Oglinda,

 Răsturnată

 Şi ciobită,

 Îl arăta ...

De zece ori măgar!

Sursa imaginii: deviantart.com

Amintiri dintr-o altă vară

" E prea departe acolo unde vreau să mă duc. 

Nu pot să iau cu mine și trupul acesta. E   prea greu. 

Va rămâne aici ca o coajă părăsită. 
Cojile bătrâne nu stârnesc milă." 

Antoine de Saint-Exupéry    

Amintirile 
Giuseppe Ungaretti

Amintirile, un inutil infinit
Singure, însă, şi limpezi pe marea neatinsă
În mijlocul mugetelor nesfârşite…

Marea,
Glas al unei măreţii libere,
Dar nevinovăţie potrivnică amintirilor,
Grăbită să şteargă dulcile urme
Ale unui gând credincios…

Marea, dezmierdările-i indiferente,
Atât de sălbatice şi atât de mult aşteptate,
Şi-n agonia lor,
Mereu prezentă, mereu înnoită,
În treazul gând agonia…

Amintirile,
Zadarnică revărsare
De nisip mişcător,
Ce nisipul n-apasă
Ecouri scurte necontenite,
Mute ecouri ale rămasului bun
De la clipele ce fericite păreau…

Balcic (Балчик)

I Ricordi
Giuseppe Ungaretti

I ricordi, un inutile infinito,
ma soli e uniti contro il mare, intatto
in mezzo a rantoli infiniti...

Il mare,
voce d’una grandezza libera,
ma innocenza nemica nei ricordi,
rapido a cancellare le orme dolci
d’un pensiero fedele…

Il mare, le sue blandizie accidiose
quanto feroci e quanto, quanto attese,
e alla loro agonia,
presente sempre, rinnovata sempre,
nel vigile pensiero l’agonia…

I ricordi,
il riversarsi vano
di sabbia che si muove
senza pesare sulla sabbia,
echi brevi protratti,
senza voce echi degli addii
a minuti che parvero felici…

Bucuria de a ierta

"Pentru un smerit purtător al iubirii, 

e preferabil sa fii ucis decât să ucizi." 

(Arhimandritul Sofronie)

     „Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu şi iertării pe care ne-o dăruieşte? Iertând pe aproapele nostru. Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru. Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Noi nu suntem nici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem nici atotputernici, nu suntem nici Lumină, nu suntem nici Adevăr, nu suntem nici Cale, nu suntem… nimic nu suntem. Suntem… pământ. Dar Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Până la venirea lui Hristos nu puteau oamenii să ierte, dar prin moartea Sa şi prin harul pe care l-a vărsat asupra lumii, ne-a dat această putere şi această bucurie: de a ierta pe cel din faţa ta.“

Iertarea, începutul iubirii - Savatie Baștovoi

Mănăstirea Lupşa, Alba

În aşteptarea zilei ce vine

„Să veghem unii asupra altora, 

ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.“
 Evrei 10:24    

       „Iubirea este regina virtuţilor. Aşa cum mărgăritarele sunt ţinute împreună de un fir, aşa este şi virtutea iubirii. Şi, precum cad perlele, dacă se rupe firul, la fel şi virtuţile se împrăştie, dacă iubirea dispare.

      În inima noastră trebuie să fie aprinsă mereu flacăra iubirii şi să nu ne pierdem curajul din cauza vreunei slăbiciuni a spiritului, să mergem la picioarele crucii şi vom fi întăriţi.

        Stăruiţi în bine, în iubirea de Dumnezeu mai presus de tot şi de toate, şi în iubirea de aproapele în Dumnezeu şi prin Dumnezeu.

        Umilinţa şi iubirea sunt corzile principale, toate celelalte depind de acestea; una este cea mai joasă, cealaltă cea mai înaltă; rezistenţa unei construcţii depinde de fundaţie şi de acoperiş.

      Să stăruieşti neabătut în voinţa de a-i sluji şi de a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima ta, şi dincolo de asta, nu te lăsa încolţit de gândul la viitor, ci gândeşte-te să faci binele în ziua de azi, iar când va veni ziua de mâine, va deveni şi ea o zi de azi şi atunci te vei gândi la ea.

Harul Duhului Sfânt

să se reverse din belşug în inima ta,

să-ţi lumineze şi mai mult mintea

pentru gândurile veşnice

şi să-ţi dea mai multă tărie

pentru dobândirea celui mai mare Bine!“

Francesco Forgione (San Pio da Pietrelcina)

Rămânere împreună

„Nu există o modalitate corectă de a părăsi pe cineva. 
Părăsirea nu este corectă prin ea însăși.“  G. B. Shaw     

                      

           O familie de copaci

Jules Renard

       După ce am traversat un şes ars de soare, am dat de ei. 
       Nu stau la marginea drumului din pricina zgomotului, stau pe câmpuri sălbăticite, lângă un izvor cunoscut numai de păsări.

       De departe par de nepătruns. Cu cât mă apropii, trunchiurile lor parcă se dau în laturi. Mă primesc cu prudenţă. Pot să mă odihnesc, să mă răcoresc, dar simt eu că mă observă şi n-au încredere în mine.
       Trăiesc în familie, cei mai vârstnici în mijloc, şi cei mici, ale căror prime frunze abia s-au desfăcut, cam peste tot, dar nu prea îndepărtaţi.
       Le trebuie timp mult până să moară, iar morţii rămân în picioare până ce cad pulbere.
       Se alintă cu crengile lor lungi, asigurându-se astfel, ca orbii, că sunt toţi acolo. Se zbat furioşi ori de câte ori vântul gâfâie vrând să-i dezrădăcineze. Dar între ei nici o ceartă. Nu murmură decât de acord.
       Simt că trebuie să fie adevărata mea familie. Am s-o uit repede pe cealaltă. Copacii aceştia au să mă adopte încetul cu încetul, şi pentru ca s-o merit, învăţ ceea ce trebuie să ştiu:
       Ştiu deja să privesc norii care trec.
       Ştiu de asemenea să stau locului.
       Si aproape că ştiu să tac.




Sursa imaginii:  Denis Collette...!!!'s photostream

Zbucium

„Quam brevis est risus, quam longa est lacrima mundi!“ 

 Thomas Wright

„Pasări de apă plutind -

Par atât de vesele,

Dar, de fapt,

Veselia lor e un necontenit zbucium pentru supraviețuire.“ 

                               
                                            Murasaki Shikibu

Nefericita înfrăţire

  

„Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ

 şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.

Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; 

şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.“

Proverbe 9: 7, 10

   Netherlandish Proverbs (detail) - Pieter Bruegel

 Rondel fratern
 Stelian Filip
 
 Prostul-rău și răul-prost
 Sunt născuți de-aceeași mamă
 Și-nfrățiți la cataramă,
 Au același preț de cost.
 
 Sapă, năruie, destramă 
 Tot ce văd clădit cu rost... 
 Prostul-rău și Răul-prost 
 Sunt născuți de-aceeași mamă!
 
 Cum de gânduri mari țin post, 
 Fac din fleacuri panaramă
 Și-uite astfel bagi de seamă 
 Că există (n-ar fi fost!)
 
 Prostul-rău și Răul-prost!

Lacrimarium

„Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?

 Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.“

Ps. 121:1,2

 

There Is None Like You - Black Gospel Jazz

      „Cât de minunat este când inima se trezeşte şi se roagă lui Dumnezeu până ce lacrimile curg şuvoi din ochi, iar tu stai asemeni unui  copil ce plânge în faţa părintelui său.

*

       Chiar dacă tot ceea ce poţi să-i spui lui Dumnezeu este "Ajutor!" este foarte bine şi aşa. Repetă aceasta la nesfârşit, până când Dumnezeu îţi va deschide buzele şi cuvintele vor începe să curgă din inima ta.

*

       Iar dacă şirul cuvintelor va înceta să mai curgă, nu dispera. Revino în fiecare zi la locul tău de rugăciune şi aşteaptă. Chiar şi simpla ta dorinţă de a-i vorbi lui Dumnezeu este un mare lucru.

*

         Mai mult decât orice altceva, rugăciunea este poarta prin care pătrundem în Împărăția lui Dumnezeu.„  

Rabi Nahman 

Au crescut...

„Amar este gustul odihnei după o acțiune inutilă.“
Antoine de Saint-Exupéry 

Puii din scorburi

Ileana Mălăncioiu 

  Caut cuiburi cu băieţii prin scorburi

  Îngropîndu-mi mîna pînă la umăr în putregaiul gălbui,

  Înspăimîntată cînd o pasăre întîrziată

  Se zbate între mine şi-ntre pui.

  Îi simt ciocul şi ghearele umblîndu-mi prin carne,

  O prind de-o aripă şi-ncerc s-o scot

  Şi-mi scapă şi mă lasă cu penele în mînă

  Cînd am ieşit din scorbură pînă la cot.

 Îmi opresc sângele cu frunză de salcie şi cu pământ,

 Iau puii orbi în mâna şi-i sărut

 Şi-aş vrea să-i pun la loc dar nu mai pot,

 Că parcă scorbura-ntre timp a mai crescut.

 Mi-i pun în sân o vreme şi ocolesc grădina

 Fără să ştiu de ce cu capu-n jos

 Şi când aş vrea din nou să-i pun la loc

 Nu ştiu din care salcie i-am scos.

 Nu pot să-i las în alta la-ntâmplare,

 Mă tem de şerpi la fel ca mai demult

 Şi umblu peste tot cu ei în sân

 Şi-au mai crescut şi cântă şi-i ascult.

Calea spre libertate

"De tine am fugit cât am putut 

 Nu știam că sfâșierea se ia." 

Ileana Mălăncioiu

        "Un frate l-a întrebat pe un bătrân: cum trebuie să alunge mintea gândurile cele rele? Şi i-a răspuns: nu poate de la sine nicidecum să facă aceasta, căci nu are o putere ca aceasta. Ci când năpădesc asupra sufletului, îndată trebuie să alerge cu rugăciune către Cel ce l-a făcut pe el şi Acela le topeşte ca ceara."

(www.pateric.ro)

       "Pentru Evagrie Ponticul rugăciunea este calea spre libertatea interioară. Atât rugăciunea contemplativă cât şi rugăciunea ca o conversaţie cu Dumnezeu ne pot duce la libertate. Nu reuşim ca în timpul zilei să facem mereu în aşa fel încât nici un colaborator să nu ne supere, să nu ni se aducă nici o jignire sau fără ca noi înşine să ne tragem pe noi în jos, făcându-ne reproşuri. Intrăm mereu în conflicte, facem greşeli, ne amestecăm în confruntări care nu duc la nimic. Rugăciunea ar putea să ne creeze aici o distanţă sănătoasă faţă de tulburările zilnice. Prin rugăciune oprim moara cotidianului. Prin ea păstrăm pentru Dumnezeu gândurile şi sentimentele noastre. Şi în această rezervare interioară ne lăsăm întrebaţi de Dumnezeu. Acest lucru ne clarifică emoţiile. Ne arată unde ne-am rătăcit, unde ne-am lăsat determinaţi de alţii, unde am devenit orbi față de adevărul adevărat."

Anselm Grun

Sursa imaginii: flickr.com

Ipostaziere

„Mai bine să fii un nebun care crede orice, 

decât un sceptic care nu crede nimic - nici chiar adevărul.“

Rabi Nahman

       

       „Petre Ţuţea făcea undeva un fel de tipologie a omului cunoscător. Raportaţi la cunoaştere, oamenii ar fi de cinci tipuri: 

        Misticul (“contemplativul” care se deschide, “iluminat”, cu credinţă şi cu smerenie, adevărului etern al Revelaţiei),            

       Căutătorul  (rătăcitorul om istoric care “se întreabă, întreabă şi caută”, cu bietele lui puteri omeneşti, rămânând mereu pradă neliniştii şi neîmplinirii),  

       Scepticul (care nu este, până la urmă, decât căutătorul învins de neputinţă), 

       Indiferentul (care este un imbecil prin opţiune) şi  

       Imbecilul (care s-a născut ca atare) [...]“

Răzvan Codrescu – Spiritul Dreptei – ed. Anastasia 1997

 

Sursa imaginii: flickr.com(Pierre Beteille - „Self-portrait")

Agora

,,Parcă ţi-e ruşine să fii fericit
când vezi în jur nenorocire.“
La Bruyere

Magdalena Abakanowicz - "Big Figures"

 

 

      „Adevărul şi moralitatea pot reprezenta noua soluţie a politicii şi pot avea azi o forţă politică incontestabilă.“ Václav Havel

 *

       ,,Niciun rău n-a putut fi înlăturat doar prin faptul că au fost înlăturate simptomele lui. Trebuie înlăturată cauza acestui rău.“ Václav Havel

 *

        ,,Un intelectual nu are dreptul la indulgenţă; are chiar dreptul la mai puţină indulgenţă, pentru că el este mai informat şi are mai mult spirit critic decât altul.“ Charles de Gaulle

 *

       ,,Politica este un lucru mult prea important pentru a fi lăsată în seama politicienilor.“ Charles De Gaulle

Sursa imaginii: www.abakanowicz.art.pl

Sădiți lângă izvor

Şi cei ce cântă şi cei ce joacă strigă:
,,Toate izvoarele mele sunt în Tine.“
(Ps.87:7)

,,La danza no es una opción es un mandato divino.“

,,www.academiakairos.com“

      

      „Cele mai directe modalităţi prin care putem să ne legăm existenţa de Dumnezeu, din chiar sânul aceste lumi materiale, sunt muzica şi cântecul.

       Chiar dacă nu poţi să cânţi bine, cântă! Cântă pentru tine. Cântă în intimitatea casei tale. Dar cântă!

         Adu-ţi aminte mereu:

  Bucuria nu este ceva secundar în căutarea spirituală. Ea este vitală.

        Nimic nu te eliberează mai mult decât bucuria. Ea dă libertate minţii și ne umple sufletele de linişte.

        A-ți pierde bucuria este precum pierderea libertăţii, ca și cum te-ai pierde pe tine însuţi.

        A găsi adevărata bucurie este cea mai mai grea dintre sarcinile spirituale. Dacă singura modalitate de a fi fericit este să faci ceva  copilăresc, fă-o!

        Depresia aduce   foarte multe rele. Tocmai de aceea, foloseşte orice şiretlic la care te-ai putea gândi  pentru a-ți aduce din ce în ce mai multă  bucurie.

        Fă-ți un obicei din a cânta un cântec. Îți va aduce o viaţă nouă și te va umple de fericire.

        Fă-ți un obicei din a dansa. Va îndepărta depresia și va uşura dificultăţile.

        Zâmbeşte mereu. Și comorile vieţii vor fi mereu ale tale spre a le oferi.“

 

 

 Rabi Nahman - ,,Scaunul gol“ 

Cuminecare

„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 

după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;

acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 

 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“

I Cor 11:23-24  

Ziua albă 

 Tudor Arghezi

 

 

     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 

     Faţa de in se-aşterne sărutată 

     Și proaspătă şi nouă s-a întins 

     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 

 

     În dreptul geamului de chihlimbar 

     E pusă masa Cinei în altar. 

     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 

     Îngerii mici adus-au har în taină. 

 

     Din înălţimi o rază aurie 

     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 

     Și lingura rotundă din potir 

     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 

 

     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 

     I s-a topit ca un surâs în gură, 

     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 

     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“

***

„Să fim însetaţi de Dumnezeu,

aceasta este sarcina noastră în această lume.          

Potolirea setei de Dumnezeu 

va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        

Rabi Nahman                 

   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.

  Sursa imaginii: all-art.org

Akedia

   
    "Sfântul Talasie arată că iubirea plăcerii şi întristarea cea după lume duc cu uşurinţă la akedie. "Trândăvia (akedia) vine din neglijenţa sufletului, şi e neglijent sufletul care boleşte de iubirea plăcerii", spune el iarăşi." 

"Terapeutica bolilor spirituale" - Jean-Claude Larchet

Briciul şi rugina

 Leonardo da Vinci

 

       Într-o zi, briciul ieşi din mânerul care îi ţinea loc şi de teacă;  şi aşezându-se în plină lumină, văzu soarele oglindindu-se în luciul lamei sale. Drept care, se simţi mândru nevoie mare şi nespus de bucuros, şi, întorcăndu-se cu gândul la trecut, începu să-şi zică în sinea lui:
      "Oare să mă înapoiez eu în tainiţa aceea păcătoasă din care am ieşit mai adineauri? Ba nicidecum! Să mă păzească Dumnezeu ca o frumuseţe atât de strălucitoare ca a mea să-şi sfârşească zilele în asemenea chip ticălos! Ar fi adevărată nebunie să mă întorc să rad bărbile săpunite ale unor ţărănoi neciopliţi, să fac zi de zi aceeaşi treabă! Oare eu sunt făcut pentru asemenea îndeletniciri? De bună seamă că nu! Vreau deci să mă retrag într-un loc tainic şi acolo să-mi duc viaţa în linişte şi tihnă."
     Zis şi făcut. Rămase ascuns vreme de câteva luni, până când, într-o bună zi, ivindu-se la lumină şi ieşind afară din teaca lui,  îşi văzu lama ştirbită asemenea unui ferăstrău ruginit, iar pe faţa ei nu se mai oglindea acum minunatul soare. Şi briciul se căi amarnic, dar fără nici un folos; zadarnic îşi plângea nenorocirea, care nu mai putea fi îndreptată, zicându-şi:
     "Vai mie! ce bine ar fi fost de mi-aş fi întrebuinţat, tăişul fin al lamei mele, tăiş pe care acuma l-am irosit! Urâta şi respingătoarea rugină mi l-a mâncat pentru totdeauna!"
     Acelaşi lucru se întâmplă cu oamenii care părăsesc munca, lăsându-se în voia lenei; şi care, asemenea briciului de mai sus, îşi pierd tăişul iscusinţei, iar rugina neştiinţei le strică tot rostul.

         

Sursa imaginii: executive-shaving.co.uk

Conditio sine qua non

"Nu-i ușor să trăiești după moarte.

Câteodată trebuie să pierzi pentru asta o viaţă întreagă."

Stanislaw Jerzy Lec 

 Printre multe obligații 

Tadeusz Różewicz

 

 Printre 

 multe obligații 

 foarte urgente 

 am uitat 

 că trebuie totodată 

 să mai și mor 

 

 ușuratic 

 am neglijat această obligație 

 și-am îndeplinit-o 

 doar de formă 

 de mâine 

 totul se va schimba

 voi începe să mor 

 stăruitor 

 cu înțelepciune și optimist 

 fără să-mi mai pierd vremea

Sursa imaginii: www.flickr.com

Alienare si dezumanizare

     

"Numai în Cristos şi în corpul Lui omul poate găsi mântuirea. 

Altfel el riscă să fie devorat de forţele demonice, 

să fie sfâşiat în mod definitiv de spiritele urii şi ale violenţei."

N. Berdiaev

"Disequilibrium"

       "Nu numai că lumea se găseşte într-o situaţie economică şi politică îngrozitoare, dar şi starea ei spirituală este profund atinsă. Însăşi existenţa spiritualităţii şi supravieţuirea ei sunt ameninţate de o primejdie mortală. Trăim într-un univers livrat demenţei, unei demenţe de care se pare că nu ne dăm seama. Concupiscenţele, ataşamentul faţă de temporal au sfârşit prin a rupe echilibru lumii. Ea a fost răsturnată încă o dată, ea este pradă polidemonismului de care o eliberase creştinismul.

       Descreştinarea a dus la dezumanizare, care, la rândul ei a dezlănţuit demenţa, căci a alterat însuşi chipul omului, devenit accesibil tuturor forţelor demonice şi invadat de toate forţele cosmice scăpate din frâu. Şi omul a crezut ca libertatea sa constă în puterea de a se supune cu totul acestor forţe demonice, cosmice şi sociale şi de a se confunda cu ele. Dezumanizarea îl plasează pe om sub semnul demenţei, el devine un posedat şi - fapt caracteristic pentru epoca noastră - această demenţă, această posedare este organizată. Când spiritul încetează să-l mai conducă pe omul carnal şi psihic, acesta îşi pierde echilibrul sau interior şi integritatea. Forţele elementare, cosmice şi sociale fac irupţie în viata interioară, pe care o organizează cu ajutorul sugestiei. În consecinţă, omul este posedat fie de puterile telurice, ale rasei, ale naţiunii, ale sexului -, fie de forţele elementare sociale, ale intereselor economice, ale banului, ale clasei, ale grupului, ale partidului. [...] 

       O nouă spiritualitate creştină trebuie sa fie revelata lumii; de dezvoltarea ei depinde destinul omului şi al universului. Aceasta spiritualitate n-ar putea fi abstractă, nici n-ar putea să reprezinte o retragere departe de lume şi de omenire. Ea trebuie să semnifice munca spiritului în lume şi înlăuntrul omului. [...]

       Creştinismul este înainte de toate religia iubirii şi a libertăţii. Şi chiar din cauza acestei libertăţi, viitorul nu este determinat nici în sensul răului, nici în cel al binelui. Iată de ce se anunţă o luptă tragică. Spiritualitatea nouă trebuie să umanizeze din nou omul, societatea, cultura, lumea. "

Nikolai Berdiaev

Sursa imaginii: deviantart.com

Discernământ

          "- Când vom şti să deosebim noaptea de zi? [...]

        -Deosebim noaptea de zi când vedem pe faţa cuiva propriile noastre trăsături, când privim mâinile cuiva şi le recunoaştem pe ale noastre.”

Gabriela Melinescu

Să te vezi pe tine însuţi

Gunnar Ekelof

Să te vezi pe tine însuţi,

să-ţi recunoşti în ceilalţi

condiţia ta

lipsurile tale

slăbiciunea

şi omenia ta.

Să fim sociali cu inima noastră

(noi care suntem sociali numai cu raţiunea).

Inima nu-i sentiment de-o clipă -

ea dăinuie viaţa întreagă.

Inima nu-i conjunctură.

Sursa imaginii: flickr.com

Mărinimie

"Nu te grăbi cu drumul înapoi.      

Rămâi aici la noapte. Avem castane moi   

Şi mere bine coapte şi caşul bine scurs.  

Şi-un moale pat de frunze cu blănuri largi de urs ... " 

Al. Philippide 

Joshua Bell - "Ladies in Lavender" 

       "Uneori oamenii sunt cumplit de istoviţi şi nu găsesc un umăr pe care să se sprijine. Dacă  le ieşi în întâmpinare zâmbind, îi vei bucura şi le vei oferi o nouă viaţă." 

Rabi Nahman

Nedeslușire vinovată

 „Doamne, Tu trebuie să fii mai fraged decât spicul

 de săcară și mai smerit ca vioreaua...

Şi  de aceea poate că noi nu te putem desluși...”

Tudor Arghezi 

No. 8. Characters with Long Ears...
 Camille Saint-Saëns – "Le Carnaval des Animaux"

"Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munți.

 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea
măgarii sălbatici.

 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.

 Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; 

şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale."

                                                                                    Psalmi 104:10-13