„Tu nu vei muri”

      
       "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. [...] Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el." 

 Luca 10. 30-34

 Aimé  Morot,  Le bon Samaritain, 1880

Șapte cuvinte către tineri

Pr. Gheorghe Calciu

       A iubi o ființă înseamnă a-i spune:  „Tu nu vei muri”. Și să crezi ceea ce spui. Și această credință oarbă, iratională și neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care-l simțim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate iubirile. Mama care-și dezmiardă copilul îi spune, de fapt, cu credința care răstoarnă munții: „Tu nu vei muri”. Și crede. Iubitul care-i șoptește ființei dragi cuvinte de ardoare ce-i topesc coșmarul morții îi spune, în realitate: „Tu nu vei muri”. Și crede.„Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Ioan 3:16

       Iisus devine astfel întruparea iubirii, dragostea palpabilă și crucificată. Atât de greu i-a fost omenirii să creadă în ceea ce vedea, că iubirea desăvârșită stătea în fața ei, întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adusă la acea situație limită, care este moartea și suferința – pentru a-i verifica autenticitatea și pentru a constata daca rămâne identică, până la sfârșit, cu ea însăși. Și Iisus a trecut examenul la care omenirea L-a supus.
Amintiți-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce: „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” Luca 23:34. Ce dovadă de dragoste mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva? 

       Și dacă tu crezi, atunci când spui ființei pe care o iubești „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei Iubiri când îți face făgăduința vieții eterne: „Adevărat, adevărat spun vouă, cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viață” Ioan 5:24

Sursa imaginii: ioansoran.wordpress.com

Bucuria de a ierta

"Pentru un smerit purtător al iubirii, 

e preferabil sa fii ucis decât să ucizi." 

(Arhimandritul Sofronie)

     „Cum răspundem noi iubirii lui Dumnezeu şi iertării pe care ne-o dăruieşte? Iertând pe aproapele nostru. Dumnezeu n-a voit nimic altceva de la noi în schimb pentru dragostea pe care ne-a dat-o, pentru iertarea pe care ne-a dat-o, ci a voit ca şi noi, fiecare la rândul nostru, să facem acelaşi lucru cu aproapele nostru. Dacă este să ne asemănăm cu Dumnezeu în ceva, aceasta este puterea de a ierta. Noi nu suntem nici fără de început ca Dumnezeu, nu suntem nici atotputernici, nu suntem nici Lumină, nu suntem nici Adevăr, nu suntem nici Cale, nu suntem… nimic nu suntem. Suntem… pământ. Dar Dumnezeu ne-a chemat să fim asemenea Lui şi asemenea lui Dumnezeu suntem atunci când iertăm. Puterea de a ierta este însuşire dumnezeiască. Iertând celor ce ne greşesc, ne facem părtaşi la dragostea cu care iubeşte Dumnezeu lumea. Până la venirea lui Hristos nu puteau oamenii să ierte, dar prin moartea Sa şi prin harul pe care l-a vărsat asupra lumii, ne-a dat această putere şi această bucurie: de a ierta pe cel din faţa ta.“

Iertarea, începutul iubirii - Savatie Baștovoi

Mănăstirea Lupşa, Alba

Binecuvântatele lacrimi

„Oamenii au atâtea fețe încât nu îți poți da seama 

care e cea adevărată. [...] noi, oamenii, 

suntem adevărați doar atunci când plângem.“

 Savatie Baștovoi

 Corul maicilor de la mănăstirea Sucevița 

 „De ce să se plângă omul cât trăieşte? 

Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!! “

(Plâng. 3:39)

Iartă-mă, Dumnezeul meu

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfințit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragoste cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când pășesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru ne-vegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://

Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Și mă zboară iar și iar,
Doamne,-n veșnicu-Ți hotar!

Tandreţe divină

„Încă puţină, foarte puţină vreme“, şi 

„Cel ce vine va veni şi nu va zăbovi. 
 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă; 

dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el."
 Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, 

ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.“

Evrei: 10:37-39

 

  
   Softly and tenderly Jesus is calling

     Words and Music by Will L. Thompson

     Softly and tenderly Jesus is calling,

     Calling for you and for me;

     See, on the portals He’s waiting and watching,

     Watching for you and for me.

Refrain:

     Come home, come home,

     You who are weary, come home;

     Earnestly, tenderly, Jesus is calling,

     Calling, O sinner, come home!

     Why should we tarry when Jesus is pleading,

     Pleading for you and for me?

     Why should we linger and heed not His mercies,

     Mercies for you and for me?

     Time is now fleeting, the moments are passing,

     Passing from you and from me;

     Shadows are gathering, deathbeds are coming,

     Coming for you and for me.

     O for the wonderful love He has promised,

     Promised for you and for me!

     Though we have sinned, He has mercy and pardon,

     Pardon for you and for me.

Amărăciune sau iertare

“Cain, ce-ai făcut cu fratele tău?”

Şi spicele de grâu se plecau şi murmurau:

“L-am văzut, l-am văzut pe Abel, în ţărână căzut…”

Magda Isanos 

 

 "Rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi."
 Luca 6:28 

 
       "Nu se poate să treci prin viaţă fără să suferi. Dar dacă crezi că ceea ce ţi-a făcut acea persoană a fost rău, așteaptă să vezi ce va face amărăciunea. Ea iţi va amplifica durerea, iţi va afecta atitudinea, iţi va controla starea de spirit şi te va face să-ţi pierzi prietenii. Puţine lucruri sunt mai rele decât cineva care doreşte doar să vorbească  despre "ceea ce mi-au făcut mie". Debarasează-te de listele cu greşelile altora.  Arde-le! Dacă ştii unde le-ai ascuns, asta înseamnă că nu ai renunţat încă la ele. Domnul Isus a spus: "Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. " Matei 6:14,15
       "Dar tu nu ştii prin ce am trecut". Nu, dar când citeşti Scriptura descoperi prin ce a trecut Isus. Ai vrea să compari viaţa ta cu a Lui? Unii din cei pe care i-a vindecat au susţinut moartea Lui. Chiar şi ucenicii Lui L-au abandonat când situaţia a devenit dificilă. Apoi adaugă la toate acestea povara purtării păcatelor întregii omeniri şi ai mai mult de un motiv să simţi amărăciune. Dar El a predicat iertarea - de pe o cruce! Iar Cuvântul Lui pentru tine astăzi este: "binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce se poartă rău cu voi.  Dacă te bate cineva peste o falcă, întoarce-i şi pe cealaltă. Dacă îţi ia cineva haina cu sila, nu-l opri să-ţi ia şi cămaşa. Oricui îţi cere, dă-i; şi celui ce-ţi ia cu sila ale tale, nu i le cere înapoi." Luca6:28,30 Poate spui: "Este prea greu de făcut". Da, dar Dumnezeu îţi va da har ..." 

Bob Gass

Sursa imaginii: flickr.com („Tangled...“ - Trapac)

Urmele ne preced

„Când nu-ţi place lumea din jurul tău 

priveşte-te în oglindă poate trebuie să schimbi ceva.“

 

  

    „Se spune că în zilele în care coloniştii înaintau spre Vestul Sălbatic, un om înţelept şedea pe un deal, la marginea unui oraş construit de curând. Când noii sosiţi veneau dinspre răsărit, înţeleptul era prima persoană pe care o întâlneau. Îl întrebau nerăbdători cum sunt oamenii din oraşul din apropiere.

    Omul le răspundea cu o întrebare: "Cum erau oamenii din oraşul din care aţi plecat?"

    Unii i-au zis: "Oraşul din care venim era tare rău. Oamenii de acolo erau nişte bârfitori înrăiţi, [...], era plin de hoţi şi de mincinoşi."

    Înţeleptul le-a răspuns: "Oraşul acesta este aidoma celui din care aţi plecat."

    Călătorii i-au mulţumit acestui om pentru că-i scutise să mai treacă prin aceleaşi belele de care abia scăpaseră şi şi-au continuat drumul spre apus. 

    A sosit apoi un alt grup de călători care au pus aceeaşi întrebare: "Cum este oraşul acesta?" 

    Înţeleptul a a răspuns la fel: "Cum era cel din care aţi plecat?" 

    Aceştia au răspuns: "Era minunat! Aveam prieteni preaiubiţi, toţi căutau binele celor din jur. Nimeni nu ducea lipsă de nimic, fiindcă fiecare se îngrijea de aproapele lui. Dacă cineva avea de făcut o lucrare mare se strângea toată comunitatea să dea o mână de ajutor. Ne-a fost greu să ne hotărâm să plecăm, dar ne-am simţit îmboldiţi să facem loc generaţiilor următoare, pornind ca pionieri spre apus." 

    Bătrânul înţelept le-a spus întocmai ce spusese şi celuilalt grup: "Oraşul acesta este aidoma celui din care aţi plecat. 

    Oamenii au exclamat cu bucurie: " Să rămânem atunci aici!"

    Modul în care îşi vedeau relaţiile din trecut era lentila prin care urma să le privească şi pe cele viitoare. Modul în care laşi în urmă o biserică sau o relaţie este cel în care intri în viitoarea biserică sau în viitoarea relaţie. Isus a spus în Ioan 20:23: "Celor ce le veţi ierta păcatele, vor fi iertate şi celor ce le veţi ţine vor fi ţinute." 

    Noi ţinem păcatele altor oameni când păstrăm jignirea în inima noastră şi când nutrim resentimente. Dacă lăsăm în urmă o biserică sau o relaţie fiind plini de resentimente şi de amărăciune, vom intra în noua biserică sau în noua relaţie cu aceeaşi atitudine.[...]

    Statisticile arată că între 60 şi 65 % dintre cei care se recăsătoresc sfârşesc divorţând din nou. Modul în care cineva lasă în urmă prima căsătorie stabileşte calea pe care o va urma cea de a doua. Lipsa iertării faţă de primul partener curmă viitorul cu cel de al doilea. . Învinovăţirea celuilalt îi împiedică să-şi vadă propriile neajunsuri. Şi, pentru că situaţia să fie şi mai rea, acum duc cu ei şi teama că s-ar putea să fie răniţi din nou. 

    Principiul acesta nu se limitează la căsătorie şi la divorţ. Este aplicabil tuturor relaţiilor.“

John Bevere - Momeala satanei

Sursa imaginii: www.flickr.com ( BarneyF - Eternity)

Păcat de moarte

 

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, 
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă indurare.“ 

Prov. 28:13

        „Tâlharul era pe cruce, şi dintr-un singur cuvânt s-a îndreptăţit; iar Iuda era numărat împreună cu apostolii şi într-o singură noapte şi-a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. De aceea, nimeni căruia îi merge bine (eupragôn, căruia îi merge bine sau care face bine) să nu se fălească, fiindcă toţi cei care s-au încrezut în ei înşişi s-au prăbuşit.“  (Patericul egiptean)

  

Păcat de moarte este orice păcat nepocăit

       “Oamenii îşi pun problema care-i păcatul de moarte, prin ce păcat moare sufletul? Ce înseamnă moartea sufletului? Înseamnă depărtarea de Dumnezeu, despărţirea sufletului de Dumnezeu. E moartea spirituală. Prin ce păcat se desparte sufletul de Dumnezeu? Sfântul Marcu Ascetul zice aşa, că prin oricare păcat pe care nu-l părăseşti. Orice păcat nepocăit este păcat de moarte. Asta îmi aduce aminte de un cuvânt al poetului şi scriitorului Tudor Arghezi. Tudor Arghezi are o expresie fericită în legătură cu păcatul de moarte şi cu greşeala, şi zice cam aşa: «Înţeleg, fratele meu, greşeala, dar să fie o greşeală adevărată, că dacă greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr, atunci nu mai e greşeală ci este păcat de moarte.» Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci e o greşeală greşeală adevărată gând o recunoşti ca greşeală, când ţi se atrage atenţia asupra ei ca greşeală şi n-o mai faci. Se zice că unui înţelept nu mai trebuie să-i spui şi a doua oară acelaşi lucru. Îl înţelege de la prima atenţionare. Aşa trebuie să ne raportăm, să ne comportăm faţă de greşeală. Dacă ştim că ceva e greşit, să nu mai facem greşeala şi atunci greşeala e greşeală adevărată. Dacă însă greşeala s-a făcut în tine aşezare - adică deprindere - şi adevăr, atunci nu mai e greşeală ci-i păcat de moarte. De ce? Pentru că un lucru pe care îl faci ca deprindere, îl repeţi mereu şi pe care îl justifici - «s-a făcut în tine adevăr» -, atunci nu mai e greşeală ci e păcat de moarte.„

 

Teofil Părăian - Prescuri pentru cuminecături

 

Cuminecare

„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 

după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;

acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 

 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“

I Cor 11:23-24  

Ziua albă 

 Tudor Arghezi

 

 

     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 

     Faţa de in se-aşterne sărutată 

     Și proaspătă şi nouă s-a întins 

     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 

 

     În dreptul geamului de chihlimbar 

     E pusă masa Cinei în altar. 

     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 

     Îngerii mici adus-au har în taină. 

 

     Din înălţimi o rază aurie 

     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 

     Și lingura rotundă din potir 

     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 

 

     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 

     I s-a topit ca un surâs în gură, 

     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 

     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“

***

„Să fim însetaţi de Dumnezeu,

aceasta este sarcina noastră în această lume.          

Potolirea setei de Dumnezeu 

va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        

Rabi Nahman                 

   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.

  Sursa imaginii: all-art.org

Ajun

"... în casa de poposire nu era loc pentru ei. "

(Luca 2:7) 

Isuse, azi e praznic...

Traian Dorz

   Isuse, azi e Praznic aici în lumea noastră

    Sunt mesele-ncărcate de traiul mulţumit

    Şi-aprinsă e lumina la fiece fereastră

    E praznic azi, Isuse, - "Crăciunul" a sosit.

 Pe noi tot aşteptarea şi astăzi ne apasă,             

Deşi în geam lumina aproape s-a topit               

Deşi tot cald şi bine e şi la noi în casă                 

Caci Sărbătoarea noastră: Tu, încă n-ai sosit.

    Ei ţin o sărbătoarea ce an de an le vine.

    Cu-o haină mai aleasă, cu-o zi de trai mai bun;

    De-aceea a lor case de zâmbet pot fi pline

    Ei pot să cânte astăzi, la ei e "Moş Crăciun".

La noi însă şi astăzi e tot ajunul încă,                              

Ajunul aşteptării slăvitei Sărbători                                   

Ce va aduce-atuncea când noaptea-i mai cea adâncă

Măreaţa arătare a Zilei-Fără-Nori.                                     

    De-aceea noi gătit-am nu ieslea de poiată,

    Ci candida-ncăpere a inimilor noi;

    Şi-am aşternut în calea-Ti nu paie ca odată,

    Ci albele petale a crinilor din noi.

Umplut-am de podoabe a sufletului casă  

Intreaga-i încăpere cu drag am primenit   

Si cele mai alese din daruri stau pe masă, 

Te-aşteaptă, neatinse, o Mire Preaiubit.    

    ...O, vino şi adu-ne întregul Rai de Soare

    Rasai şi-n casa noastră a Praznicului zori

    E lung de zeci de veacuri ajunul de-aşteptare,

    E vremea aratarii doritei Sărbători...

                  "..nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! "

                   Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă ! 

                   Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! 

                   Încetaţi să mai faceţi răul! 

                   Învăţaţi-vă să faceţi binele, 

                   căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, 

                   faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! -"

                   Veniţi totuşi să ne judecam, zice Domnul. 

                   De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, 

                   se vor face albe ca zăpada; 

                   de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. 

                   De veţi voi şi veţi asculta, ..." 

Isaia 1:13, 16-19

Sursa imaginii: vimeo.com

Răboj

"Doamne, de câte ori să iert pe fratele meu 

când va păcătui împotriva mea?..."

   Matei 18:20 

 

          "Dumnezeu este ubicuu, fugi de El, dar tot spre El alergi, dai o palmă, dar tot pe tine te doare, căci tu şi aproapele sunteţi una, bucată din Dumnezeu."

Octavian Dărmănescu

     

   

Foto: Medienwerkstatt Mühlacker

Durerea nevredniciei

         "Carnea noastră este o substanță fluctuantă , oasele reprezintă limita până la care putem slăbi. Substanța noastră morală este  şi ea fluctuantă, caracterul reprezintă limita până la care putem slăbi ca ființe etice." Lucian Blaga 

Doamne, nu sunt vrednic

Traian Dorz 

  
     Doamne, nu sunt vrednic să-mi înalț spre Tine

     ochii ce-au sclipire încă spre ispite,

     mâinile ce-au încă urme de rușine,

     buzele ce-au încă vorbe nesfințite...

     Doamne, nu sunt vrednic să-Ţi dezleg cureaua

încălțării Tale când îmi vii în casă,                    

 peste-a tale glezne albe cum e neaua                

lacrimile mele urme negre lasă.                        

     Doamne, nu sunt vrednic de a Ta-ndurare

     c-am deschis ispitei inima curată...

     -Tu i-ai dat, în flăcări, inimii iertare

     dar ea nu-şi mai iartă vina niciodată.

Doamne, nu sunt vrednic nici de-o mângâiere

c-am lăsat în alții lacrimă şi rane                          

buzele iubirii le-am udat cu fiere                          

 mâinilor blândeții le-am bătut piroane.               

     Doamne, nu sunt vrednic... dar cu ce-ndurare

     mă-nconjori cu flăcări, mă hrăneşti cu jale

     şi m-adăpi cu lacrimi, pentru clipa-n care

     vor culege îngeri, rodul trudei Tale!...

Sursa imaginii: flickr.com

 

Untdelemn şi vin

"... Tu, Tu eşti un Dumnezeu gata să ierţi, îndurător şi milostiv,

încet la mânie şi bogat în bunătate. Și nu i-ai părăsit "

Neem.9:17

 You're Not Alone - John Canaan

You're not alone

Michael McLean

Here's a little song to help you get along.

It will see you through when you're feeling blue.

And though it's not profound, when you're feeling down, so down,

Sing this little tune, and you'll feel better soon.

You're not alone,

even thought right now you're on your own.

You are loved in ways that can't be shown;

You're needs are known;

You're not alone

And when you cry,

You're just letting go a heartache deep inside.

So tomorrow there'll be sunshine and sky -

and love close by;

You're not alone

And I know that it's not easy,

but I know that it won't last.

'Cause one who loves you more than me

is sending blessings fast.

You're not alone,

say it one more time.

"I'm not alone."

And even when it's hard to find the words.

Your prayers are heard

You're not alone.

You're not alone.

You're not alone,

say it one more time.

"I'm not alone."

And even when it's hard to find the words.

Your prayers are heard

You're not alone.

“Căci aşa vorbeşte Cel Preaînalt, a cărui locuinţă este veşnică
şi al cărui Nume este sfânt: 

"Eu locuiesc în locuri înalte şi în sfinţenie;
dar sunt cu omul zdrobit şi smerit, 

ca să înviorez duhurile smerite şi să îmbărbătez inimile zdrobite. [...]

 I-am văzut căile, şi totuşi îl voi tămădui;
îl voi călăuzi şi-l voi mângâia, pe el şi pe cei ce plâng împreună cu el.

Voi pune lauda pe buze:
"Pace, pace celui de departe şi celui de aproape! - zice Domnul - 

Da, Eu îl voi tămădui!” 

Isaia 57, 15-21

Sunt convertit?

  

"Este complet iraţional ca cineva să rămână măcar o oră fără a avea asigurarea clară că este convertit la Dumnezeu. Un suflet convertit a trecut graniţa care îi separă pe cei convertiţi de cei neconvertiţi – pe copiii luminii de copiii întunericului – Biserica lui Dumnezeu, de veacul rău de acum. Sufletul convertit are moartea şi judecata în urma lui, iar gloria înainte. El este aşa de sigur de cer ca şi cum ar fi deja acolo; şi, în adevăr, ca şi om în Hristos, aparţine deja acelui loc. Are un nume fără pată şi o perspectivă senină. El Îl cunoaste pe Hristos ca Domn şi Salvator; pe Dumnezeu ca Tată şi Prieten; pe Duhul Sfant ca pe binecuvântatul său Mângâietor, Călăuzitor şi Învăţător. Cerul este casa lui luminoasa şi fericită. O, ce nespusă binecuvantare să fii convertit !"

C. H. Mackintosh

The Repentant St Mary Magdalene - Domenico Fetti

Şapte semne sigure ale unei convertiri adevărate

Peter Masters

"Prezentarea extraordinară făcută de Luca în Faptele Apostolilor 2:37-38 şi 41-46 oferă o privire detaliată a marii schimbări din comportamentul şi vieţile miilor de oameni care s-au convertit în Ziua Cincizecimii. „După ce au auzit aceste cuvinte, ei au rămas străpunşi în inimă, şi au zis lui Petru şi celorlalţi apostoli: „Fraţilor, ce să facem?" „Pocăiţi-vă", le-a zis Petru, „şi fiecare din voi să fie botezat în Numele lui Isus Cristos, spre iertarea păcatelor voastre"... Cei ce au primit propovăduirea lui au fost botezaţi... Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frățească, în frângerea pâinii şi în rugăciuni... cu bucurie şi curăţie de inimă".

Faptele apostolilor 2:37-38,41-42,46

Şase dintre principalele semne sau urme ale harului se găsesc în acest pasaj. [...] Minţile şi inimile lor au fost schimbate în totalitate şi acest lucru nu venea de la ei, căci Dumnezeu era cel ce îi transformase. Descrierea din Faptele Apostolilor capitolul 2 ne asigură că o lucrare a harului poate fi recunoscută. Dacă suntem îngrijoraţi în legătură cu mântuirea noastră, atunci trebuie să ne întrebăm: „Am experimentat noi aceste urme sau dovezi ale lucrării Domnului în vieţile noastre?" Acestea ar putea fi chiar acea încurajare de care avem noi nevoie. Dacă vrem să recunoaştem lucrarea Domnului în viaţa unei alte persoane, trebuie să cunoaştem aceste semne în aşa fel încât să le avem foarte bine imprimate în minte."

1. S-a produs pocăinţa adevărată - inima zdrobită şi necăjită caută la Dumnezeu îndurare şi har.

2. A răsărit o nouă înţelegere a Cuvântului lui Dumnezeu şi supunere faţă de autoritatea Sa.

3. Prezenţa unui sentiment puternic de ataşare şi apartenenţă la poporul lui Dumnezeu, prin care ştim că am trecut de la moarte la viaţă.

4. Manifestarea unei noi abilităţi minunate de a ne ruga, inclusiv laudă şi cereri spirituale; iar rugăciunile primesc răspuns.

5. Se primeşte o nouă inimă, împreună cu o nouă bucurie, caracter, gusturi şi dorinţe, deoarece credinciosul a fost eliberat de lume şi a fost călăuzit înspre lucrurile lui Dumnezeu. Cu noua inimă procesul de sfinţire a început: dorinţa de a-L asculta şi de a-L mulţumi pe Dumnezeu.

6. Pacea lui Dumnezeu şi sentimentul iniţial de aparţinere (asigurarea) sunt puse în inimă de către Duhul Sfânt.

7. Atacurile lui Satan sunt simţite acum prin noi ispite, îndoieli şi temeri. Războiul spiritual a început."

>>Şapte semne sigure  ale unei  convertiri adevarate - Peter Masters

Sursa imaginii: 2artgallery.com

Din viaţa unui preot

 

Christ Church  -  Teddington

"Primele biserici pe care le-am "testat" n-au trecut examenul, căci deși erau evanghelice după nume, n-am auzit acolo nimic care să mă ajute în continuare. Cam la cinci luni după plecarea mea din preoție am întâlnit pe cineva care m-a sfătuit să vizitez biserica St. Andrew din centrul orașului Plymouth. Această biserică făcea parte din "aripa reformatoare" a Bisericii Anglicane, iar membrii ei erau evanghelici hotărâți. Serviciul divin ținut cu simplitate şi un mesaj biblic clar mi-au trezit atenția şi am început să mă duc regulat acolo. Am frecventat şi o altă biserică reformată, St.Leonard's din Exeter, unde aceeași predicare a Scripturii a făcut să vibreze în mine coarda care trebuie.[...]
 Am îndrăznit să-mi exprim deschis îndoielile privind euharistia, spovedania, celibatul obligatoriu şi multe altele. [...] Pot încă să-mi amintesc foarte bine sentimentul de libertate care m-a cuprins când - sprijinit de Sfânta Scriptură am lăsat să cadă fiecare dintre aceste învățături. Pentru prima dată am înțeles limpede că atât în cazul închinării la hostie în monstranţă, cât şi în cazul mătăniilor şi mariologiei era vorba despre idolatrie [...] am priceput şi adevărul că omul nu-l poate găsi pe Dumnezeu şi salvarea cu ajutorul argumentelor şi concepțiilor omenești. "Nici ințelepciunea, nici inteligența, nici sfatul nu ajută împotriva Domnului" (Prov. 21:30).[...]
 În săptămâna următoare am vizitat biserica din Exeter. În timp ce se cânta o anumită cântare, am fost brusc copleșit de realitatea salvării mele, așa că am putut cânta şi eu din toată inima:

 "Iubirea Ta  - e pură ca cea mai pură zăpadă.

 Iubirea Ta - ea plânge pentru rușinea mea.

 Iubirea Ta - numai ea mi-a plătit vina.

 O, Iesus, iubirea Ta.

 Iubirea Ta  - izvor de viață îmi este.

 O, Iesus, iubirea Ta." 

 În clipa aceea am înțeles că prin moartea Domnului Iesus Cristos  pe cruce mi-au fost iertate păcatele. În toți anii în care fusesem de părere că trebuie să-mi câștig iertarea prin propriile fapte şi prin așa-zisele sacramente [...] crezusem o minciună. "Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Iesus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Iesus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nici o carne nu va fi îndreptățită din faptele Legii." (Gal. 2:16) Încă mult timp după aceea eram aşa de emoționat în timpul fiecărui serviciu divin, că plângeam, dar nu erau lacrimi de pierdere, de durere sau de mânie, ci lacrimi de ușurare şi de bucurie că, în sfârșit, înțelesesem ce mărturisește Iesus despre Sine: "Eu sunt calea, adevărul şi viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) "

Dominic Stockford

 "Dominic Stockford este acum păstorul bisericii Christ Church din Teddington, în sud-vestul Londrei, o biserică ce-şi dă osteneala să rămână lângă adevărul Sfintei Scripturi. Dominic are contact în Marea Britanie şi Statele Unite cu mulți alții care duc ca şi el lupta cea bună a credinței împotriva ritualismului şi contra mișcării ecumenice. [...]
 Îi place să primească scrisori. Adresa sa de e-mail este:

Dominic@FrancisStockford.fsnet.co.uk"

 Departe de Roma, aproape de Dumnezeu - vol.II

de Richard Bennett și Martin Buckingham

 

Cum judecă Dragostea

"Mai presus de toate,
să aveți o dragoste fierbinte unii pentru alții, căci
dragostea acoperă o sumedenie de păcate."
(1Pet.4:8)

Cu haina iubirii…
Nicolae Moldoveanu

Cu haina iubirii s-acopăr mereu
Pe cel dezgolit de ispită,
şi greu să nu-l judec în cugetul meu,
rostind o sentință grăbită.

Nici piatra osândei cea rece şi grea
în mine s-o am ridicată,
ci dragostea dulce cu focul din ea
să facă deplin Judecată!

Iar sabia sfânt-a dreptății de sus
Nicicând să n-o scot cu grăbire,
ci pururi să-nvăţ de la Domnul Iisus
dreptatea născută-n iubire.

Cu plugul iubirii să scot ne-ncetat
Păcatul cu-a lui rădăcină,
că-n dragoste sufletul este curat,
prin ea se păstrează-n lumină!

În răni de păcate să torn nesfârșit
Balsamul iubirii divine,
căci dragostea-i semnul că Domnul slăvit
născutu-m-a nou dintru Sine!

Sursa imaginii: godsplan-today.com

Acceptând mântuirea

"Nici un păcat nu vă poate îndepărta de Dumnezeu
dacă doriți în mod sincer să vă întoarceți la El."

Stefan Paul Andres

Cum să vă autoanalizaţi
Richard Wurmbrand

Izolarea te ispiteşte la o nesfârşită meditaţie asupra trecutului tău. Pavel scrie: Fiecare să se cerceteze dar pe sine însuşi (1 Corinteni, 11:28). Cum s-o faci? Nu e nici o indicaţie specifică în Biblie, dar experienţa creştină de sute de ani ne-a învăţat un lucru: să nu fii prea minuţios în autoanaliză. O gânganie care este analizată foarte minuţios în laborator, ajunge să moară de excesul expunerii.

Decât să examinezi detaliile propriei tale vieţi, mai bine încearcă să sondezi adâncimea credinţei tale în viaţa lui Isus, în moartea şi învierea lui.

Odată, cineva era foarte îngrijorat de starea sufletului său. Nicio predică din vreo carte religioasă nu-l putea satisface. Într-un târziu a aflat de existenţa unui pustnic vestit pentru înţelepciunea lui.

Omul a luat un cal şi a urcat călare muntele până la locul unde trăia înţeleptul. L-a găsit în meditaţie la intrarea în peşteră. Înţeleptul l-a întrebat ce doreşte. Caut mântuirea i-a spus omul. Înţeleptul a rămas tăcut o vreme. Apoi a spus: De ce nu cauţi mai bine un cal? Am un cal, răspunse omul. Întorcându-se spre peşteră, înţeleptul a spus doar atât: Aşa, deci.

Coborând călare de pe munte, omul s-a gândit şi s-a tot gândit la întâlnirea cu înţeleptul. Şi deodată s-a luminat: De ce să caute un cal? Avea unul şi era călare. Atunci de ce să caute mântuirea? Dumnezeu L-a trimis pe Fiul său în lume pentru ca lumea să fie mântuită prin El. Mântuirea era, așadar asigurată.

Un om călare nu e interesat să caute un cal, decât dacă cel pe care-l avea era istovit sau a murit. Mântuitorul nu oboseşte decât dacă omul fuge de mântuire, sau dacă el o refuză în mod conştient. Isus a venit să caute şi să salveze ce era pierdut. Noi nu trebuie să-l căutăm pe El. Dorinţa Lui de a ne duce în rai este mult mai mare decât a noastră de a fi iertaţi. Mântuirea nu trebuie căutată, ci doar acceptată. Când omul a ajuns în vale, înţelesese deja acest lucru.

Când mă apropii de Sfânta Cină, primul lucru la care trebuie să mă gândesc, când aud cuvintele: "acesta este sângele Meu care se varsă pentru voi spre iertarea păcatelor", este să-mi dau limpede seama că îmi sunt adresate mie. Ştiu eu le fel de sigur ca un călăreţ care are un cal, că păcatele mele sunt iertate şi uitate. Dacă înţeleg acest lucru m-am autoanalizat bine şi sunt vrednic de Sfânta Cină.

>>Meditatia 14

Richard Wurmbrand – "100 de meditaţii din închisoare"

Îmbrăţişare

"Ti prego abbracciami Gesu' 
c'e' troppo freddo senza te 
e in questo mondo di tempesta
puoi salvarmi solo Tu"

"Când era încă departe, tatăl său l-a văzut și
i s-a făcut milă de el,
a alergat de a căzut pe grumazul lui și
l-a sărutat mult."

                                                         Luca 15:20

Il figliol prodigo - Abbracciami Gesù

"Lasciai un giorno il mio Pastore,
avevo soldi e tanti sogni da comprare.
Una sera il cuore mio ha chiesto amore,
ed ho scoperto che l'amore non si vende.
Cosi', ho corso forte per la via
e nell'affanno son caduto ed ho
gridato al mondo intero che cercavo amore
ma l'amore non c'e' e stanco e solo son rimasto qui.

Ti prego abbracciami Gesu'
c'e' troppo freddo senza te
e in questo mondo di tempesta
puoi salvarmi solo Tu,

E questo ghiaccio che ho nel cuore
puoi scioglierlo solo Tu

riscaldami Gesu'.

Ti prego abbracciami Gesu'
io non ti lascero' mai piu',
e nella barca della vita
adesso ci sei Tu
se il vento soffia cosi' forte
lascio che mi guidi Tu
e come posso naufragare,
se al timone ci sei Tu.

Lasciai un giorno il mio Pastore,
avevo soldi e tanti sogni da comprare.
Una sera il cuore mio ha chiesto amore,
ed ho scoperto che l'amore non si vende.
Gesu' io son venuto qui da te
perche' c'e' un grande vuoto dentro di me
Io come il figlio prodigo
volevo far tutto da solo
ma poi ho perso tutto quanto
e a mani vuote torno a te
Gesu', accettami cosi'.

Ti prego abbracciami Gesu'
c'e' troppo freddo senza te
e in questo mondo di tempesta
puoi salvarmi solo Tu"

       "Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; și Eu îl voi învia în ziua de apoi." (Ioan.6:44)

"Și după ce voi fi înălțat de pe pământ,
voi atrage la Mine pe toți oamenii."

(Ioan.12:32)

(Sursa imaginii: www.joshagerton.com)