"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta d.maximovici. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta d.maximovici. Afișați toate postările

07 august 2011

Griji şi gingăşii frăţeşti (2)


"liniștește-te: aceste statui nu te cunosc."
Gellu Naum


Jean-Baptiste Greuze, The child with the dove (detaliu)


Pasărea ce cântecul și-l schimbă
Doru Maximovici 

Statui de vânt
ce aripile-și plimbă
pe sub cenușa amară
de sub limbă
un vânt de seară
capilar brodează
pânza de aer
care mai suntem
și pentru ochii
tăi frumoși
mă tem
și pentru
pasărea
ce cântecul
și-l schimbă
 


Sursa imaginii: arthistorie.com/greuze

Griji şi gingăşii frăţeşti


"Ceea ce oamenii 
Au denumit iubire
Nu e decât un lanț
Împiedicându-te sa scapi
De-aceasta lume a grijilor."
Ono no Komachi

  
 


Crochiu
Doru Maximovici

 ca frate 
 nu m-au interesat 
 iubirile tale
 ca frate
 am rugat macii
 să-ţi lumineze iubirile
 ca frate
 în fiecare dimineaţă
 am spălat faţa ta
 de buzele nopţii
 ca frate
 nu pot să-ţi dăruiesc
 decât pe fratele tău
 nevazutule crin
 fiu al tatălui meu



Sursa imaginii: flickr.com - "Hold Infinity in the palm of your hand..."

29 iulie 2011

Refuzul ca o plagă


"Trece în fugă un copil şi se opreşte brusc. 
Se uită lung la noi și ne spune: 
- Mă, voi nu vreți un măr; că mie nu-mi mai este foame de el!"
Nichita Stănescu
 




 Darul neprețuit 
Doru Maximovici 

  știi bine
că vine o toamnă
când cuvintele tale 
îngălbenesc
peste țipătul
insulei
în care am stat
vântul convingător
se sparge de scorbura
unei gingii
de unde
mă privește câinele
înnegrit de fum
să ne adăpostim
să ne adăpostim
laudă cuvântului bun
peste marele ospiciu
în care cu trudă
ne cautăm locul
ca o veșnică împotrivire
la darul primit

  

     Veşnica împotrivire: [versuri] Doru Maximovici. - Iaşi : Editura Junimea, 2004

20 octombrie 2009

Celui care întreabă


Această închipuire
de Doru Maximovici

nici mie
nu mi s-au
arătat îngerii
culoarea protectoare
îi conturează
ca pe o suferinţă
ce profeţeşte
liniştea
cu capul
în poala ierbii
dar eu
încă îţi mai spun
tot ce vezi
este alcătuit
din alte lumi
vizibile
degeaba te apropii
cu ghearele de pisică
ale întrebării
misterul
nu poate
fi cunoscut
pentru a părăsi
această închipuire
de care ne izbim
capul
pentru un răspuns
în mişcare

***

Frescă cu judecata de apoi
de Doru Maximovici

unde să te plângi
împotriva judecătorului
care îţi spune
du-te acasă
dar am furat
din cutia milei
nu am lăsat nimic
din mila voastră
du-te acasă
eşti liber
după chipul
şi asemănarea libertăţii
nu vezi
du-te acasă
voi urmări
ştirile de seară
eşti liber
ca o fantomă
în căutare
de trup

***

Doamna cu parfum de iarbă
de Doru Maximovici

nu ştii
pe cineva care
să mă iubească
în locul tău
şi să-ţi
uşureze astfel
lucrarea mâinilor
cea mai curată
lucrare
doamna mea
îmbrăcată
în negru
cu parfum
de iarbă

"Poezia lui Doru Maximovici, reprezintă forma cea mai curată, a sensibilităţii, dublată, nuanţat de un dramatism care decurge dintr-o solitudine tainică."
Cezar Ivanescu


DORU MAXIMOVICI - Veşnica împotrivire, Editura Junimea, Iaşi, 2004.