Păcat de moarte

 

„Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, 
dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă indurare.“ 

Prov. 28:13

        „Tâlharul era pe cruce, şi dintr-un singur cuvânt s-a îndreptăţit; iar Iuda era numărat împreună cu apostolii şi într-o singură noapte şi-a prăpădit toată osteneala şi s-a pogorât din ceruri în iad. De aceea, nimeni căruia îi merge bine (eupragôn, căruia îi merge bine sau care face bine) să nu se fălească, fiindcă toţi cei care s-au încrezut în ei înşişi s-au prăbuşit.“  (Patericul egiptean)

  

Păcat de moarte este orice păcat nepocăit

       “Oamenii îşi pun problema care-i păcatul de moarte, prin ce păcat moare sufletul? Ce înseamnă moartea sufletului? Înseamnă depărtarea de Dumnezeu, despărţirea sufletului de Dumnezeu. E moartea spirituală. Prin ce păcat se desparte sufletul de Dumnezeu? Sfântul Marcu Ascetul zice aşa, că prin oricare păcat pe care nu-l părăseşti. Orice păcat nepocăit este păcat de moarte. Asta îmi aduce aminte de un cuvânt al poetului şi scriitorului Tudor Arghezi. Tudor Arghezi are o expresie fericită în legătură cu păcatul de moarte şi cu greşeala, şi zice cam aşa: «Înţeleg, fratele meu, greşeala, dar să fie o greşeală adevărată, că dacă greşeala s-a făcut în tine aşezare şi adevăr, atunci nu mai e greşeală ci este păcat de moarte.» Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că atunci e o greşeală greşeală adevărată gând o recunoşti ca greşeală, când ţi se atrage atenţia asupra ei ca greşeală şi n-o mai faci. Se zice că unui înţelept nu mai trebuie să-i spui şi a doua oară acelaşi lucru. Îl înţelege de la prima atenţionare. Aşa trebuie să ne raportăm, să ne comportăm faţă de greşeală. Dacă ştim că ceva e greşit, să nu mai facem greşeala şi atunci greşeala e greşeală adevărată. Dacă însă greşeala s-a făcut în tine aşezare - adică deprindere - şi adevăr, atunci nu mai e greşeală ci-i păcat de moarte. De ce? Pentru că un lucru pe care îl faci ca deprindere, îl repeţi mereu şi pe care îl justifici - «s-a făcut în tine adevăr» -, atunci nu mai e greşeală ci e păcat de moarte.„

 

Teofil Părăian - Prescuri pentru cuminecături

 

Cuminecare

„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 

după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;

acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 

 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“

I Cor 11:23-24  

Ziua albă 

 Tudor Arghezi

 

 

     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 

     Faţa de in se-aşterne sărutată 

     Și proaspătă şi nouă s-a întins 

     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 

 

     În dreptul geamului de chihlimbar 

     E pusă masa Cinei în altar. 

     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 

     Îngerii mici adus-au har în taină. 

 

     Din înălţimi o rază aurie 

     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 

     Și lingura rotundă din potir 

     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 

 

     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 

     I s-a topit ca un surâs în gură, 

     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 

     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“

***

„Să fim însetaţi de Dumnezeu,

aceasta este sarcina noastră în această lume.          

Potolirea setei de Dumnezeu 

va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        

Rabi Nahman                 

   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.

  Sursa imaginii: all-art.org

Nedeslușire vinovată

 „Doamne, Tu trebuie să fii mai fraged decât spicul

 de săcară și mai smerit ca vioreaua...

Şi  de aceea poate că noi nu te putem desluși...”

Tudor Arghezi 

No. 8. Characters with Long Ears...
 Camille Saint-Saëns – "Le Carnaval des Animaux"

"Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi, şi ele curg printre munți.

 Tu adăpi la ele toate fiarele câmpului; în ele își potolesc setea
măgarii sălbatici.

 Păsările cerului locuiesc pe marginile lor
și fac să le răsune glasul printre ramuri.

 Din locașul Tău cel înalt Tu uzi munții; 

şi se satură pămîntul de rodul lucrărilor Tale."

                                                                                    Psalmi 104:10-13

Pledoarie pentru tandreţe

"Orice viaţă este un miracol."

A. de S.-Exupery 

Şoarecele dezmoştenit 

Tudor Arghezi 

 Unui copil

S-a ivit un şoricel. 

Nu te supăra pe el. 

Nu e nici el vinovat 

C-a intrat la tine-n pat. 

Fără blană, vai de el! 

N-are cel puţin flanel, 

N-are cel puţin o bască 

Şi-a venit să se-ncălzească. 

Şi apoi, din moşi strămoşi, 

Umblă tot fără galoşi. 

Dătătorul de cojoace 

A uitat să-l mai îmbrace. 

Iarna, vara, an de an, 

E desculţ şi-i tot golan. 

Barem s-ar fi dat la şoareci 

Un ițar sau niște cioareci, 

Ori s-ar fi-mpletit de mână 

Niscaiva ciorapi de lână. 

Pe ninsoare şi pe ploaie, 

Dintr-o staţie-n odaie, 

Eu le-aş fi făcut, odată, 

O cale mică ferată 

Pentru trenuri şi-un tramvai, 

Ca să nu ia guturai. 

Uite-l, mişcă din mustaţă. 

Ia-l în palmă şi-l răsfaţă, 

Că atât aşteaptă bietul 

E gingaş. Ia-l cu încetul 

Şi-nveleşte-l binişor, 

Să nu-i frângi vreun picior. 

Între perini, lângă tine, 

El se simte tare bine. 

Cugetă, din când în când, 

Că-i copil şi că-i flămând 

Şi apropie-i de gură 

Câte o firimitură 

De salam sau prăjitură. 

Însă, vezi, să nu ia seama

Nici bunica şi nici mama

Sau mătuşa,

Când or să-ţi deschidă uşa,

Că îngălbenesc de frică

Spăimântate, va să zică

Şi, ca de un beteşug,

Ţipă, tremură şi fug.


octombrie 1952 

Sursa imaginii: http://www.flickr.com/

Nume*

Email (nu este public)*

Subiect

Mesaj*

Vă rugăm introduceţi cifrele din imagine:

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii.

Autorul comentariului este singurul responsabil de conţinutul acestuia şi îşi asumă eventualele daune, în cazul unor acţiuni legale împotriva celor publicate.

Stare de har

XVII (Am făcut o nedreptate...)

"Am făcut o nedreptate, Doamne, cel care
cerci inimile şi rărunchii şi îi cunoşti pre ei
- şi m-ai iertat; de mai nainte m-ai iertat.
Nu este cum am crezut, s-a schimbat. Am
putut să apuc pe un alunecuş strâmb şi aş fi
putut să mă duc aşa, până la capăt, ca pe
gheaţă, dar m-am oprit şi am luat-o pe altă
cale, mai adevărată. Dacă totuși îmi voi mai
schimba o dată părerea, sau de mai multe ori,
ceea ce mi se întâmplă foarte des şi cel puţin
de patru ori pe zi, să nu mă pedepsești. Omul
nu este un stâlp țeapăn, ca să-şi repete zilnic
atitudinea din ajun, omul e o eroare orgolioasă
care se corectează progresiv, o balanță în legănare,
căutându-şi cu acul polul mobil,
fără să-l găsească precis.
Adevărata îndreptare vine de la bunul grădinar.
El îşi stropeşte garoafele care ies mai devreme."

Tudor Arghezi - ''Litanii"

Daniel F. Gerhartz

"Isus a răspuns astfel gândurilor lui:
"Simon, vreau să-ți spun ceva!"
"Spune, Învățătorule!", a zis el.

[...] îți spun că ea iubește atât de mult pentru că
păcatele ei cele multe sunt iertate - dar
cel căruia i se iartă puțin iubește puțin."

Și a zis femeii: "Păcatele îți sunt iertate!"

Luca 7:40 - 48 (BibleGateway)