"Când gânduri negre se frământă cu grămada înăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul." Ps. 94, 19
Se afișează postările cu eticheta versete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta versete. Afișați toate postările

30 martie 2015

Kairos



 ”Părăsiţi cetăţile şi locuiţi în stânci, locuitori ai Moabului!
 Şi fiţi ca porumbeii care îşi fac cuibul pe marginea peşterilor!”
Ier. 48.28 






Părăsiţi oraşul... 
Dan Bodea


Părăsiţi oraşul, voi locuitori ai Moabului, 
Părăsiţi vacarmul Babilonului 
Şi vă retrageţi de pe caldarâmul iubitorilor de arginţi, 
Părăsiţi filosofia elinilor 
Şi de scrumul ereziilor vă îndepărtaţi... 
Nu luaţi în seamă ispitirile lui Irod, 
Iar de viclenia caiafelor vă distanţaţi... 
Căutaţi adăpostul din stâncă, 
Căci acolo columba în cânt întinereşte, 
Căci acolo susurul izvoarelor mintea 
În bineţea cuvântării o mlădiază, 
Căci acolo fecioarele, cu lumânări aprinse, 
Venirea Mirelui o veghează!



08 ianuarie 2015

Biblia pe îndelete


"Biblia este citită aşa cum se cuvine 
numai atunci când te transpui complet în situaţia
 şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii."
 Richard Wurmbrand



  
        Richard Wurmbrand - Meditaţia 34

       Cum să citim Biblia
       În închisoare ne-am căit de multe păcate. Am regretat chiar şi modul în care citisem Biblia.
       Talmudul fixează o regulă: Eim dorshim maase bereshith bashanaim – să nu vorbeşti despre Geneză, lucrurile începutului, atunci când eşti în doi. Dumnezeu a creat singur universul întreg.
       Biblia este citită aşa cum se cuvine numai atunci când te transpui complet în situaţia şi starea de spirit a autorului în momentul scrierii.
       Nu uitaţi că Biblia este doar un rezumat. Adam a trăit 930 de ani, dar Biblia are numai un capitol şi jumătate, 40 de versete, dedicate unei atât de îndelungate vieţi.
       Aşa cum Cuvier a reconstituit scheletul unui animal preistoric dintr-un singur os, noi suntem chemaţi să recreăm totul de la câteva cuvinte.
       Nu uitaţi că o bună parte din Biblie este poezie. Deşi poezia ebraică nu rimează, una din caracteristicele sale este structura alfabetică, de exemplu în Iov 13:7-11 fiecare rând începe cu un H. Întregul psalm 19 este aranjat alfabetic, începând cu versuri care au pe a ca primă literă, altele au B şi aşa mai departe. Poezia poate revela adevărul, dar nu în mod necesar acurateţea detaliului.
       Biblia trebuie citită pe îndelete, cu pauze de respiraţie şi de meditaţie. În textul ebraic există athnach, un semn care împarte un verset în două propoziţii principale. Alt semn pentru pauză este segholta, care subîmparte fraza anterioară de athnach. Astfel 1 Regi 13:18, citit conform punctuaţiei ebraice, ar fi în felul următor: Şi eu sunt prooroc ca tine (segholta – o pauză, respiraţi şi reflectaţi). Şi un înger mi-a vorbit din partea Domnului (îngerul nu ţi-a vorbit ţie, cititorule, decât dacă faci pauză cum s-a indicat, pentru a medita şi a-l evoca) şi mi-a zis: “Adu-l acasă cu tine ca să mănânce pâine şi să bea apă” (athnach respiraţie adâncă, meditaţie). Dar îl minţea (Pauză. Aici este un semn numit silluq care separă acest verset de următorul).
       Zaqeph-qaton (scris): este pentru o uşoară pauză.
       Este bine să fie cunoscute aceste lucruri. Accentele pot ajuta la interpretarea unor pasaje îndoielnice cum ar fi la Isaia 40:3: Un glas strigă (zaqeph-qaton, pauză): Pregătiţi în pustie (zaqeph-gadol, pauză) calea Domnului. Oriunde se întâlnesc două zaqephs în aceeaşi frază, cea care e prima este mai puternică. Deci trebuie să citim: Un glas striga: “În pustie, pregătiţi calea Domnului” şi nu cum este pusă în mod obişnuit punctuaţia: Un glas strigă în pustie: “Pregătiţi calea Domnului”.
       Învăţaţi să citiţi Biblia pe îndelete, respirând ritmic, cu pauze, pentru a pune accentele cum se cuvine.
       În felul acesta vă puteţi cufunda în Duhul în care a fost scrisă Biblia şi puteţi fi apoi capabili să participaţi la Unitate, care este esenţa ei.



Sursa imaginii: Bible Prophecy

30 decembrie 2014

Nevoia de îngeri


  „Dacă atunci se află un înger lângă el, un mijlocitor între vii, 
care să-i arate omului calea datoriei,
 Dumnezeu Se milostiveşte de el şi zice îngerului: 
«Izbăveşte-l ca să nu cadă în prăpastie; 
am găsit pentru sufletul lui preţul de răscumpărare!»
Iov 33. 23,24  





Avem nevoie de îngeri!
Benoni Catană

 

 Pe drumurile noastre printre plângeri,
 O, câtă nevoie avem de îngeri!...

 Când
plângem cu Agar cea izgonită în pustia străină,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Aducător de speranţă şi lumină!

 Când plângem cu Lot,
 Cel cu suflet chinuit într-o cetate foarte civilizată,
 O, câtă nevoie avem de îngerii care să ne scoată
 Din cetatea de azi, mai păcătoasă ca altădată!

 Când plângem cu Moise şi cu Ghedeon
 Sub greul duhurilor asupritoare,
 O, câtă nevoie avem de îngerul
 Care să ne ducă de la robie la eliberare!

 Şi chiar când plângem cu Balaam, din nefericire,
 După profituri zămislite în nelegiuire,
 O, câtă nevoie avem de îngerul cu haină luminoasă,
 De îngerul cu sabia scoasă!...

 O, câtă nevoie avem de îngerii
 Care să vestească sfârşitul plângerii,
 Cântând pe dealurile Betleemului solia
 Că
iată, s-a născut Mesia”;
 Şi de îngerii aceia îmbrăcați în alb,
 Pe care i-a văzut la mormântul gol, Maria;
 O, câtă nevoie avem
 Să ne-aducă aminte să privim, ne-ncetat
 La Domnul nostru iubit înviat!...
 Un înger alb... doi, trei, zece, cincisprezece,
 Să ne aducă o adiere caldă
 În valea pământului tristă şi rece,
 Să ne aline măcar puţin dorul
 De a-l vedea şi auzi pe Mântuitorul!...

 Doamne mulţumim pentru îngerii pe care ni i-ai trimis
 Ca să putem pregusta cântările din Paradis!
 Îţi mulţumim că i-ai ţinut prin puterea Ta
 Şi de aici îi vei purta tot aşa:
 O străfulgerare de lumină pentru lumea asta străină,
 Un glas curat şi armonios în veacul nesătul de zgomotos,
 Un gând despre cerul senin când totul în jur e potop de venin,
 O solie de eliberare cucerindu-ne pentru Împărăţia viitoare,
 În care Isus ne va duce prin porţi de rubin şi smarald,
 Şi vom cânta şi noi... cu tine, Înger alb!


(din volumul „Doamne, -mi o poezie!”)



Sursa imaginii:

25 noiembrie 2014

„Tu nu vei muri”

      
       "Un om se cobora din Ierusalim la Ierihon. A căzut între nişte tâlhari, care l-au dezbrăcat, l-au jefuit de tot, l-au bătut zdravăn, au plecat şi l-au lăsat aproape mort. [...] Dar un samaritean, care era în călătorie, a venit în locul unde era el şi, când l-a văzut, i s-a făcut milă de el. S-a apropiat de i-a legat rănile şi a turnat peste ele untdelemn şi vin; apoi l-a pus pe dobitocul lui, l-a dus la un han şi a îngrijit de el." 
 Luca 10. 30-34



 Aimé  Morot,  Le bon Samaritain, 1880



Șapte cuvinte către tineri
Pr. Gheorghe Calciu

       A iubi o ființă înseamnă a-i spune:  „Tu nu vei muri”. Și să crezi ceea ce spui. Și această credință oarbă, iratională și neargumentată este, de fapt, singurul adevăr fundamental pe care-l simțim în iubirea noastră cu adevărat profundă. Vorbesc de toate iubirile. Mama care-și dezmiardă copilul îi spune, de fapt, cu credința care răstoarnă munții: „Tu nu vei muri”. Și crede. Iubitul care-i șoptește ființei dragi cuvinte de ardoare ce-i topesc coșmarul morții îi spune, în realitate: „Tu nu vei muri”. Și crede.
Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât pe Fiul Său Cel unul-născut L-a dat, ca oricine crede in El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” Ioan 3:16

       Iisus devine astfel întruparea iubirii, dragostea palpabilă și crucificată. Atât de greu i-a fost omenirii să creadă în ceea ce vedea, că iubirea desăvârșită stătea în fața ei, întrupată, încât a vrut s-o vadă pe cruce, adusă la acea situație limită, care este moartea și suferința – pentru a-i verifica autenticitatea și pentru a constata daca rămâne identică, până la sfârșit, cu ea însăși. Și Iisus a trecut examenul la care omenirea L-a supus.
Amintiți-vă, prieteni, de cuvintele Lui de pe cruce:
Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac” Luca 23:34. Ce dovadă de dragoste mai mare decât aceasta ne-ar putea da cineva? 

       Și dacă tu crezi, atunci când spui ființei pe care o iubești „Nu vei muri”, de ce să nu crezi în cuvintele supremei Iubiri când îți face făgăduința vieții eterne:
Adevărat, adevărat spun vouă, cine ascultă cuvântul Meu și crede în Cel ce M-a trimis pe mine are viață veșnică și la judecată nu va veni, ci a trecut din moarte la viață” Ioan 5:24




Sursa imaginii: ioansoran.wordpress.com

07 iulie 2014

Mândria - izvorul necredinţei


Şi credinţa este o încredere neclintită 
în lucrurile nădăjduite, 
o puternică încredinţare 
despre lucrurile care nu se văd."
Evrei 11.1


       „Ce minune mai mare decât aceea că există milioane de oameni, în nenumărate generaţii, care cred în lucruri de neînţeles, în mistere ce-i repugnă raţiunii? Este un miracol de smerenie colectivă. De ce cred atâţia oameni? Cum de nu-i mai puternică raţiunea? Adevărul credinţei se dovedeşte prin existenţa ei şi numai prin ea."
Miguel de Unamuno





„Ceea ce credem e dovedit prin ceea ce făptuim.
 E uşor să fii ateu în împrejurări plăcute, 
nu am văzut ca ateismul să reziste în faţa morţii."
Wurmbrand Richard

      „Vlădica povesteşte că în iadul Dachaului, într-o zi, „mă aflam, ca întotdeauna, în celula mea din închisoare. Dintr-odată intră un tânăr ofiţer german, paznic al lagărului, şi mă întrebă: «Oare dumneavoastră credeţi cu adevărat în Dumnezeu?» «Nu», i-am răspuns eu. «Sânt fericit să văd un om învăţat», se bucură acesta, şi continuă: «Când eram copil credeam, căci aşa am fost învăţat, dar acum nu mai cred deloc». Atunci i-am spus: «Cazul meu e diferit de al dumneavoastră. Când eram copil credeam, dar acum nu mai am nevoie să cred, căci ştiu că este Dumnezeu. Prin cercare, credinţa mea a ajuns o certitudine. Ştiu acum că este Dumnezeu »."
Nicolae Velimirovici



Sursa imaginii: www.letteratu.it

05 iulie 2014

Oglindiri

Cum răspunde în apă faţa la faţă, 
aşa răspunde inima omului inimii omului.
Prov. 27, 19




Cântec de sticlar
 Mircea Ciobanu  

Verde ritm pe tobe foşnitoare   
Bate marea soarelui din  val;          
Soare verde încâlcit în alge             
Joacă-n larguri tot mai către mal.
Iau nisipul scoicilor cernute-n        
Mori lichide şi-l resfir, încât            
Mi se pare străveziu nisipul            
Smuls din malul galben - mohorât.
Străbătut de fluxul de lumină         
Cern nisip prin degete şi-mi spun: 
Umbre de păduri carbonizate-n     
Apa diamantelor apun.                      

2  
       
Cristal scobit în raze  îngheţate,                
Te  uiţi la mine  blând cu ochii mei           
Când îţi ridic   la buze aspre  darul           
Şi setea aspră de  pe buze-mi bei.             
Nu-mi eşti  dator cu nici o oglindire       
Şi mă arăţi cum sunt, în fel şi chip -         
Nimic n-ascunzi şi-n tine-apune umbra 
Zadarnicelor turme de nisip.    

              
Sursa imaginii: www.flickr.com

30 mai 2014

Amăgire şi înşelare


"Numai în surâsul copilului poți avea încredere nelimitată."
Marin Voiculescu


   Bartolomé Esteban Murillo - Boy whit a Dog


       „După ce ucenicii Săi L-au întrebat pe Isus: «Care este semnul venirii Tale şi al sfârșitului veacului?», primul lucru pe care li l-a zis El a fost următorul: «Vedeţi să nu vă înşele cineva» (Matei 24:3,4}. El a continuat, avertizându-i că zilele din urmă care Ii vor preceda nemijlocit revenirea vor fi caracterizate de cea mai mare amăgire şi înşelare pe care a cunoscut-o vreodată lumea. El a indicat că ea va fi o înşelare  religioasă, şi că se va sprijini pe trei semne precise:


 1) profeţi mincinoşi (falşi)
 2) cristoşi mincinoşi
 3) miracole (minuni) mincinoase.

       Înşelarea religioasă este primul semn major vestit de Isus pentru a indica faptul că a doua Lui venire este aproape. Este şi semnul cel mai important. Cristos şi apostolii Săi au subliniat lucrul acesta cu cea mai mare tărie, şi pe bună dreptate. A fi amăgit, înşelat de profeţi mincinoşi şi de cristoşi mincinoşi atrage după sine urmări mult mai grave decât a fi o victimă a foametei, a bolii sau a războiului. Iată cum rezumă Isus avertismentul Său solemn:

«Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, astfel incât să înşele, dacă este posibil, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o mai dinainte» (Matei 24:24-25)." 



Hunt, Dave &  T. A. Mc Mahon, Seducerea  creștinătății



20 aprilie 2014

Cine este adevarul?


Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
 1Ioan 18.38




       Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi Creştinism este felul cum pun întrebarea despre adevăr.  Păgânismul, şi cel vechi, şi cel nou, întreabă precum Pilat: „Ce este adevărul?” Creştinismul întreabă: „Cine este adevărul?” 

        Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. [...] Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul”, i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”
       [...] omenirea eretică Europeană de-a lungul a, deja, mai multor veacuri Îi pune lui Hristos acea întrebare a lui Pilat: „Ce este adevărul? [...] dacă ar întreba drept „Cine este adevărul?”, ar primi şi răspunsul drept. 
Adevărul e ipostatic, 
nu impersonal. 
Adevărul e Dumnezeu, 
nu un lucru. 
Adevărul este Acela, 
nu acel. 
Acela e adevărul, care este întotdeauna acelaşi, 
nu acel ce se schimbă neîncetat. 
Adevărul este Dumnezeu cel în trei ipostasuri, 
întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, 
de sine stătător, 
de necuprins, 
de nebiruit; 
Alfa şi Omega a tot ce viază; 
începutul şi sfârşitul a toată zidirea; 
vatra luminii nestinse; 
leagănul vieţii; 
izvorul înţelegerii şi al înţelepciunii; 
adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; 
înălţimea dragostei neînvinse, 
duh ce însufleţeşte toate; 
cuvânt ce toate le zideşte; 
bucurie ce întrece cântarea; 
pace ce întrece înţelegerea; 
iscusinţă ce întrece toată închipuirea; 
...
Dumnezeu e adevărul, fraţilor. 
 „Hristos este Adevărul. Dumnezeu este adevăr, nu lucrul.” 
Adevărul nu se poate afla în cele zidite, ci în Ziditor."

Sfântul Nicolae Velimirovici



Sursa imaginiii: ro.wikipedia.org (Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov)

02 ianuarie 2014

Ție, suflete al meu


"Adevărat, adevărat vă spun că dacă 
grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare,
 rămâne singur; 
dar dacă moare, aduce mult rod.
 Cine îşi iubeşte viaţa o va pierde; ..."
Ioan 12: 24-25a




"Doamne, 
Câtă putere are diavolul 
Când Tu sălăşluieşti 
În noi?!"
Saul Carmel

Ultima ofrandă
Saul Carmel

Ajută-i!
Fii mărinimos,
Ca întotdeauna,
Cu duşmanii tăi.
Fii milos,
Fie-ţi milă de ei
Cum ţi-a fost întotdeauna.
Când trebuia.
Şi când nu trebuia.
Mai ales când nu trebuia.

Ajută-i
Umbrindu-te.
Stinge-ţi lumina!
Stinge-o!
Să nu mai străluceşti,
Omule.
Retrage-te!
Ieşi din viaţa lor
Ieşind din viaţă.
Şterge-ţi numele
De pe sufletele lor.
Dăruieşte-le umilinţa ta
Ca pe o ultima ofrandă
Şi mori.
Mori de-a binelea,
Mori!


04 noiembrie 2013

Vreme de zăbavă


"Fiindcă mirele zăbovea, 
au aţipit toate, şi au adormit."
Matei 25, 5


 
"Stand Up For Love" - Beck Corlan


       “If modern art is sometimes shrill, it is not the fault of artist alone. We all incline to raise our voices when we speak to people who are getting deaf." 
 Edgar Wind



26 mai 2013

Locuieşte-mă Tu, Doamne!


"O, nenorocitul de mine! 
Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte…?"
 Romani.7:24



Vladimir Kush - "Trojan Horse"



"Vanitatea este complicele hoţilor dinafară;
ea le deschide intrările. "   
Teofan  Zăvorâtul


Calul troian
Nichita Stănescu


Mie însumi îmi sunt un cal troian.
Propriul meu umăr îmi cucereşte propriul meu umăr,
propriul meu ochi se jefuieşte pe sine.
Bătăile inimii mele
nu se pot auzi
din pricina bătăilor inimii mele,
glasul meu care strigă la cer
sugrumat este
de glasul meu care strigă la cer.
Viaţa mea nu mai poate trăi
din pricina vieţii mele.
Dragostea mea târăşte dragostea mea
de calul dragostei mele
în jurul cetăţii.
Înfig lama cuţitului meu în lama cuţitului meu
în timp ce secunda care îmi sună naşterea
se asurzeşte din pricina secundei care îmi sună naşterea.
Sunt supărat pe propria mea supărare
sunt bucuros pe propria mea bucurie.
Îmi sper propria mea speranţă
îmi plâng propria mea lacrimă
şi sunt în timp ce sunt
şi nu mai sunt când nu mai sunt.



Sursa imaginii: www.vladimirkush.ru 

12 martie 2013

Cel care nu uită


 Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează 
şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? 
Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi 
Eu nu te voi uita cu niciun chip:
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele, [...].
Isaia 49:15, 16 

            „Viitorul vostru este orânduit de Dumnezeu cu o admirabilă bunătate spre binele vostru; vouă nu vă rămâne decât să primiți ceea ce Dumnezeu va voi să facă din voi și să binecuvântați acea mână care uneori pare să vă respingă; dar, în realitate, mâna acestui Tată atât de blând, nu respinge niciodată, ci, dimpotrivă, cheamă, îmbrățișează, mângâie și, dacă uneori lovește, să ne amintim că tot mână unui tată este.“
Francesco Forgione (San Pio da Pietrelcina) 



"Mama şi copilul" - Nicolae Tonitza


Mamei 
  Hariclia Mironescu  


 Dumnezeu s-a învoit 
să ne naștem. 
 A hotărât frumos, 
 cu de-nespus-grijă, 
 rațiunile și chipurile. 
 -- "De ce, dacă Părinții voștri 
 sunt odoarele Mele, 
 voi să nu fiți de față, 
 alături de Mine, 
 la miracolul Lor? 
 Era păcat să pierdeți 
 nevăzându -I." 
  
 Așa a gândit Preablândul 
  și... iată-ne. 




30 decembrie 2012

În aşteptarea zilei ce vine


„Să veghem unii asupra altora, 
ca să ne îndemnăm la dragoste şi la fapte bune.“
 Evrei 10:24    




       Iubirea este regina virtuţilor. Aşa cum mărgăritarele sunt ţinute împreună de un fir, aşa este şi virtutea iubirii. Şi, precum cad perlele, dacă se rupe firul, la fel şi virtuţile se împrăştie, dacă iubirea dispare.

      În inima noastră trebuie să fie aprinsă mereu flacăra iubirii şi să nu ne pierdem curajul din cauza vreunei slăbiciuni a spiritului, să mergem la picioarele crucii şi vom fi întăriţi.

        Stăruiţi în bine, în iubirea de Dumnezeu mai presus de tot şi de toate, şi în iubirea de aproapele în Dumnezeu şi prin Dumnezeu.

        Umilinţa şi iubirea sunt corzile principale, toate celelalte depind de acestea; una este cea mai joasă, cealaltă cea mai înaltă; rezistenţa unei construcţii depinde de fundaţie şi de acoperiş.

      Să stăruieşti neabătut în voinţa de a-i sluji şi de a-l iubi pe Dumnezeu din toată inima ta, şi dincolo de asta, nu te lăsa încolţit de gândul la viitor, ci gândeşte-te să faci binele în ziua de azi, iar când va veni ziua de mâine, va deveni şi ea o zi de azi şi atunci te vei gândi la ea.



Harul Duhului Sfânt
să se reverse din belşug în inima ta,
să-ţi lumineze şi mai mult mintea
pentru gândurile veşnice
şi să-ţi dea mai multă tărie
pentru dobândirea celui mai mare Bine!“

Francesco Forgione (San Pio da Pietrelcina)

06 octombrie 2012

Nefericita înfrăţire


  

„Cel ce mustră pe un batjocoritor îşi trage dispreţ
 şi cel ce caută să îndrepte pe cel rău se alege cu ocară.
Începutul înţelepciunii este frica de Domnul; 
şi ştiinţa sfinţilor este priceperea.
Proverbe 9: 7, 10


   Netherlandish Proverbs (detail) - Pieter Bruegel


 Rondel fratern
 Stelian Filip
 
 Prostul-rău și răul-prost
 Sunt născuți de-aceeași mamă
 Și-nfrățiți la cataramă,
 Au același preț de cost.
 
 Sapă, năruie, destramă 
 Tot ce văd clădit cu rost... 
 Prostul-rău și Răul-prost 
 Sunt născuți de-aceeași mamă!
 
 Cum de gânduri mari țin post, 
 Fac din fleacuri panaramă
 Și-uite astfel bagi de seamă 
 Că există (n-ar fi fost!)
 
 Prostul-rău și Răul-prost!


24 iulie 2012

Binecuvântatele lacrimi


„Oamenii au atâtea fețe încât nu îți poți da seama 
care e cea adevărată. [...] noi, oamenii, 
suntem adevărați doar atunci când plângem.“



 Corul maicilor de la mănăstirea Sucevița 


 „De ce să se plângă omul cât trăieşte? 
Fiecare să se plângă mai bine de păcatele lui!! “
(Plâng. 3:39)

Iartă-mă, Dumnezeul meu


Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru gândul nesfințit,
Pentru patima-n privit,
Pentru vorba fără har,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru timpul meu trecut
Fără rodul ce l-ai vrut,
Fără dragoste cu jar,
Doamne iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru felul meu firesc
Printre oameni când pășesc,
Pentru traiu-mi în zadar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Pentru ne-vegherea mea
De-a rămâne-n voia Ta,
Pentru tot ce-a fost murdar,
Doamne, iartă-mă, Tu, iar!://
Iartă-mă, iartă-mă,
Iartă-mă, Dumnezeul meu!
//:Doar iertarea ce mi-o dai
Îmi păstrează-al păcii rai
Și mă zboară iar și iar,
Doamne,-n veșnicu-Ți hotar!

22 iulie 2012

Regăsire întru eternitate


„Ascultă, Israele!
Domnul Dumnezeul nostru este singurul Domn.
Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău
cu toată inima ta, cu tot sufletul tău și cu toată puterea ta.“
Deut. 6:4-5





Când se va întoarce Israel
Traian Dorz

   Atunci când se va întoarce Israel
   din căile de jale
   slăvite Împărat Emanuel,
   ce sfinte bucurii vor fi în el
   atunci când se va întoarce Israel
   la poala crucii Tale.

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

   Şi vor veni cum nimeni n-a venit
   la Tine-aşa vreodată,
   din somnul greu şi-atât de lung, trezit
   poporul Tău veni-va fericit
   Mesia drag, cum nimeni n-a venit
   sub crucea-nsângerată!

   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 

   Te va iubi cum n-ai mai fost iubit
   în vremile apuse —
   cu focul cât li-e-n suflet grămădit,
   cu dorul ce de veacuri Te-a dorit
   Te va iubi cum n-ai mai fost iubit
   poporul Tău, Isuse...
 

12 mai 2012

Lacrimarium


„Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?
 Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.“
Ps. 121:1,2
 

There Is None Like You - Black Gospel Jazz



      Cât de minunat este când inima se trezeşte şi se roagă lui Dumnezeu până ce lacrimile curg şuvoi din ochi, iar tu stai asemeni unui  copil ce plânge în faţa părintelui său.


*

       Chiar dacă tot ceea ce poţi să-i spui lui Dumnezeu este "Ajutor!" este foarte bine şi aşa. Repetă aceasta la nesfârşit, până când Dumnezeu îţi va deschide buzele şi cuvintele vor începe să curgă din inima ta.


*

       Iar dacă şirul cuvintelor va înceta să mai curgă, nu dispera. Revino în fiecare zi la locul tău de rugăciune şi aşteaptă. Chiar şi simpla ta dorinţă de a-i vorbi lui Dumnezeu este un mare lucru.


*

         Mai mult decât orice altceva, rugăciunea este poarta prin care pătrundem în Împărăția lui Dumnezeu.„  
Rabi Nahman