Amăgire şi înşelare

"Numai în surâsul copilului poți avea încredere nelimitată."

Marin Voiculescu

   Bartolomé Esteban Murillo - Boy whit a Dog

       „După ce ucenicii Săi L-au întrebat pe Isus: «Care este semnul venirii Tale şi al sfârșitului veacului?», primul lucru pe care li l-a zis El a fost următorul: «Vedeţi să nu vă înşele cineva» (Matei 24:3,4}. El a continuat, avertizându-i că zilele din urmă care Ii vor preceda nemijlocit revenirea vor fi caracterizate de cea mai mare amăgire şi înşelare pe care a cunoscut-o vreodată lumea. El a indicat că ea va fi o înşelare  religioasă, şi că se va sprijini pe trei semne precise:

 1) profeţi mincinoşi (falşi)
 2) cristoşi mincinoşi
 3) miracole (minuni) mincinoase.

       Înşelarea religioasă este primul semn major vestit de Isus pentru a indica faptul că a doua Lui venire este aproape. Este şi semnul cel mai important. Cristos şi apostolii Săi au subliniat lucrul acesta cu cea mai mare tărie, şi pe bună dreptate. A fi amăgit, înşelat de profeţi mincinoşi şi de cristoşi mincinoşi atrage după sine urmări mult mai grave decât a fi o victimă a foametei, a bolii sau a războiului. Iată cum rezumă Isus avertismentul Său solemn:

«Căci se vor ridica cristoşi mincinoşi şi profeţi mincinoşi şi vor da semne mari şi minuni, astfel incât să înşele, dacă este posibil, şi pe cei aleşi. Iată, v-am spus-o mai dinainte» (Matei 24:24-25)." 

Hunt, Dave &  T. A. Mc Mahon, Seducerea  creștinătății

Cine este adevarul?

Pilat I-a zis: „Ce este adevărul?”
 1Ioan 18.38

       „Cea mai însemnată deosebire dintre păgânism şi Creştinism este felul cum pun întrebarea despre adevăr.  Păgânismul, şi cel vechi, şi cel nou, întreabă precum Pilat: „Ce este adevărul?” Creştinismul întreabă: „Cine este adevărul?” 

        Pilat l-a întrebat pe Hristos: „Ce este adevărul?,” şi nu a primit nici un răspuns. [...] Dacă Pilat ar fi pus întrebarea dreaptă: „Cine este adevărul?,” ar fi primit răspuns. „Eu sunt adevărul”, i-ar fi zis Hristos. I-ar fi zis ce le-a zis mai înainte şi ucenicilor: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa.”
       [...] omenirea eretică Europeană de-a lungul a, deja, mai multor veacuri Îi pune lui Hristos acea întrebare a lui Pilat: „Ce este adevărul?”  [...] dacă ar întreba drept „Cine este adevărul?”, ar primi şi răspunsul drept. 

Adevărul e ipostatic, 
nu impersonal. 

Adevărul e Dumnezeu, 
nu un lucru. 

Adevărul este Acela, 
nu acel. 

Acela e adevărul, care este întotdeauna acelaşi, 
nu acel ce se schimbă neîncetat. 

Adevărul este Dumnezeu cel în trei ipostasuri, 

întotdeauna acelaşi, neschimbat, nepieritor, 
de sine stătător, 

de necuprins, 

de nebiruit; 

Alfa şi Omega a tot ce viază; 

începutul şi sfârşitul a toată zidirea; 

vatra luminii nestinse; 

leagănul vieţii; 

izvorul înţelegerii şi al înţelepciunii; 

adâncul nesfârşit al nebiruitei puteri; 

înălţimea dragostei neînvinse, 

duh ce însufleţeşte toate; 

cuvânt ce toate le zideşte; 

bucurie ce întrece cântarea; 

pace ce întrece înţelegerea; 

iscusinţă ce întrece toată închipuirea; 

...

Dumnezeu e adevărul, fraţilor. 
 „Hristos este Adevărul. Dumnezeu este adevăr, nu lucrul.” 

Adevărul nu se poate afla în cele zidite, ci în Ziditor."

Sfântul Nicolae Velimirovici

Sursa imaginiii: ro.wikipedia.org (Icoana Sfintei Treimi de Andrei Rubliov)

Ipostaziere

„Mai bine să fii un nebun care crede orice, 

decât un sceptic care nu crede nimic - nici chiar adevărul.“

Rabi Nahman

       

       „Petre Ţuţea făcea undeva un fel de tipologie a omului cunoscător. Raportaţi la cunoaştere, oamenii ar fi de cinci tipuri: 

        Misticul (“contemplativul” care se deschide, “iluminat”, cu credinţă şi cu smerenie, adevărului etern al Revelaţiei),            

       Căutătorul  (rătăcitorul om istoric care “se întreabă, întreabă şi caută”, cu bietele lui puteri omeneşti, rămânând mereu pradă neliniştii şi neîmplinirii),  

       Scepticul (care nu este, până la urmă, decât căutătorul învins de neputinţă), 

       Indiferentul (care este un imbecil prin opţiune) şi  

       Imbecilul (care s-a născut ca atare) [...]“

Răzvan Codrescu – Spiritul Dreptei – ed. Anastasia 1997

 

Sursa imaginii: flickr.com(Pierre Beteille - „Self-portrait")

Trezirea spirituală autentică

"La începutul oricărei convertiri se află smerenia."

Sf. Augustin

"... a ieşit afară şi a plâns cu amar."

                                                                               Luca 22:62

       "În timp ce "trezirile contrafăcute" se sprijină pe invenţii, născociri, pe fantezii şi minciuni în toată regula, trezirile autentice s-au caracterizat dintotdeauna pe o bazare fermă pe temelia credinţei şi a învăţării Cuvântului scris care conduc la semnele reale ale trezirii: pocăinţa de păcate şi o viaţă schimbată.

***

        În timp ce trezirile false îşi găsesc confirmarea în semnele şi minunile mincinoase, trezirile adevărate îşi au geneza în Cuvântul Scris şi Viu al lui Dumnezeu.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută presupune un restauraţionism al zilelor de pe urmă, trezirea adevărată este caracterizată de pocăinţă adevărată manifestată prin umilinţa creştinilor şi prin slujirea în dragoste pe care şi-o aduc unii altora, sau lumii înconjurătoare.

***

        În timp ce trezirea contrafăcută se concentrează pe manifestări bizare şi profund emoţionale ca de pildă, "uciderea în Duhul", trezirea spirituală adevărată se concentrează pe mântuirea oamenilor şi sfinţirea lor în Duhul. Pe cunoaşterea intelectuală a doctrinelor de bază ale credinţei creştine şi pe însuşirea personală a acestora.

***

        În timp ce liderii trezirii contrafăcute îşi înrobesc supuşii prin mijloace hipnotice, liderii trezirii spirituale autentice îşi iluminează şi înnobilează ucenicii prin intermediul Sfintelor Scripturi pe care le predică acestora cu mare consecvenţă şi cu lepădare de sine respectând contextul lor cultural, limbile originale şi interpretarea conformă restului revelaţiei, nu prin scoaterea unui text din contextul lui pentru a produce un pretext care să legitimeze tot felul de experienţe anormale."

>>"Un mic ghid comparativ" - Teodor Macavei

Sursa imaginii: allposters.co. 
("Peter's Denial"  by Robert Leinweber)

Alienare si dezumanizare

     

"Numai în Cristos şi în corpul Lui omul poate găsi mântuirea. 

Altfel el riscă să fie devorat de forţele demonice, 

să fie sfâşiat în mod definitiv de spiritele urii şi ale violenţei."

N. Berdiaev

"Disequilibrium"

       "Nu numai că lumea se găseşte într-o situaţie economică şi politică îngrozitoare, dar şi starea ei spirituală este profund atinsă. Însăşi existenţa spiritualităţii şi supravieţuirea ei sunt ameninţate de o primejdie mortală. Trăim într-un univers livrat demenţei, unei demenţe de care se pare că nu ne dăm seama. Concupiscenţele, ataşamentul faţă de temporal au sfârşit prin a rupe echilibru lumii. Ea a fost răsturnată încă o dată, ea este pradă polidemonismului de care o eliberase creştinismul.

       Descreştinarea a dus la dezumanizare, care, la rândul ei a dezlănţuit demenţa, căci a alterat însuşi chipul omului, devenit accesibil tuturor forţelor demonice şi invadat de toate forţele cosmice scăpate din frâu. Şi omul a crezut ca libertatea sa constă în puterea de a se supune cu totul acestor forţe demonice, cosmice şi sociale şi de a se confunda cu ele. Dezumanizarea îl plasează pe om sub semnul demenţei, el devine un posedat şi - fapt caracteristic pentru epoca noastră - această demenţă, această posedare este organizată. Când spiritul încetează să-l mai conducă pe omul carnal şi psihic, acesta îşi pierde echilibrul sau interior şi integritatea. Forţele elementare, cosmice şi sociale fac irupţie în viata interioară, pe care o organizează cu ajutorul sugestiei. În consecinţă, omul este posedat fie de puterile telurice, ale rasei, ale naţiunii, ale sexului -, fie de forţele elementare sociale, ale intereselor economice, ale banului, ale clasei, ale grupului, ale partidului. [...] 

       O nouă spiritualitate creştină trebuie sa fie revelata lumii; de dezvoltarea ei depinde destinul omului şi al universului. Aceasta spiritualitate n-ar putea fi abstractă, nici n-ar putea să reprezinte o retragere departe de lume şi de omenire. Ea trebuie să semnifice munca spiritului în lume şi înlăuntrul omului. [...]

       Creştinismul este înainte de toate religia iubirii şi a libertăţii. Şi chiar din cauza acestei libertăţi, viitorul nu este determinat nici în sensul răului, nici în cel al binelui. Iată de ce se anunţă o luptă tragică. Spiritualitatea nouă trebuie să umanizeze din nou omul, societatea, cultura, lumea. "

Nikolai Berdiaev

Sursa imaginii: deviantart.com

Întunecimile minţii. Nefratele

"Cine dintre voi este fără păcat 

să arunce cel dintâi cu piatra în ea."

Ioan 8:7

          

       
       "Dacă ar fi după noi, oamenii, nimeni nu s-ar mântui. Din fericire Dumnezeu e mai bun decât noi şi există pentru noi toţi o nădejde de mântuire." N. Steinhardt

Totalitarism

Anthony de Mello

         Spre consternarea discipolilor săi, maestrul i-a spus odată unui episcop că oamenii  religioși au o tendinţă naturală către cruzime.

       - De ce? l-au întrebat discipolii după plecarea episcopului.

       - Deoarece ei sacrifică prea ușor oamenii de dragul unor idealuri.

***

        Cel care se ridică împotriva vieţii aproapelui său este un ucigaş, indiferent de religia căreia îi aparţine! Un astfel de om îl are „de tată pe diavolul”  şi vrea să împlinească „poftele tatălui” său, care „de la început a fost ucigaş; şi nu stă în adevăr, pentru că în el nu este adevăr.”(Ioan.8:44)

Sursa imaginii: http: orthodoxy-rainbow.blogspot.com

Ophidia in herba!

"Sunt timpuri, când pe patul de moarte, filozoful poate spune:

«Norocul meu că n-am fost înţeles!»"  Stanislaw Jerzy Lec
 

       "Religia funcţionează pe două niveluri: un prim nivel se referă la practica religioasa, credinţa în dogme, frecventarea bisericilor, supunerea faţă de învăţăturile Vaticanului. De fapt, această religie pare decrepită, cel puţin în Europa. Dar există un al doilea nivel, cel al impregnării intelectuale: necredincioşi, rău-credincioşi, agnostici, anticlericali, atei au fost, de fapt, educaţi în spiritul religiilor monoteiste.  [...] etica, politica, estetica şi alte domenii sunt impregnate de spiritul iudeo-creştin. 

        Un singur exemplu: gândirea juridică. Pretorii noştri europeni fac o dreptate care presupune după cum ne învaţă creştinismul, şi în special Geneza cu genealogia răului, că suntem liberi, capabili să facem binele şi răul în mod voluntar. Suntem, deci, responsabili, deci vinovaţi, deci în măsură să fim pedepsiţi. Dacă apăraţi ideea că nu suntem liberi, idee anticreştină, ci determinaţi de inconştient, societate, mediu, familie, atunci lanţul se rupe: responsabilitatea, vina, pedeapsa nu mai sunt valabile. Iată de ce încă mai trebuie să descreştinăm." (Michael Onfray)

       Michael Onfray este un filozof francez contemporan. Se descrie ca fiind un hedonist, ateu, libertarian şi anarhist de stânga. A publicat peste 50 de volume, iar 9 dintre ele au fost traduse în limba  romană.


Sursa imaginii: flickr.com

E nevoie de rugăciune

"Tu auzi rugăciunile celor ce suferă, Doamne! "

(Ps.10:17)

Represiune anti-creştină în China

 

         În ajunul marilor sărbători pascale evreieşti şi creştine China comunistă trece la acţiuni represive împotriva unor biserici locale interzise de regim. Potrivit agenţiei de presă germane, dpa, poliţia chineză a arestat azi dimineaţă aproximativ 30 de membri ai unei biserici creştine scoase de regim în afara legii. E vorba de o congregaţie protestantă devenită şi săptămâna trecută ţinta unor masive arestări, după ce credincioşii creştini  au încercat, tot duminică, să se roage în aer liber, în vestul capitalei chineze Beijing. Aparatul represiv a reţinut atunci 169 de creştini. Autorităţile au declanşat acţiuni de pedepsire după ce, în luna februarie, s-au lansat on-line chemări la proteste antiguvernamentale.  

Sursa: dw-world.de/stiri

"Visul lui Dumnezeu"

  

                                  

     
     "Cred că este fundamental să înțelegem de ce am fost creați, care este scopul final al lui Dumnezeu cu omul, scop care nu se rezumă la a popula și a stăpâni pământul sau la a deveni niște oameni mai cumsecade."

 Răzvan Ioan Ardelean

 

 

 Visul lui Dumnezeu

  sau 

Proiectul Cosmic al lui Dumnezeu  

 Ardelean Răzvan Ioan

         [...] Noi n-am fost creați doar pentru a fi răscumpărați (mântuiți), si nu am fost răscumpărați doar pentru a deveni “mai buni”, mai morali. Destinul nostru transcende existența noastră terestră. Noi “cei născuți din nou”  suntem, într-un anume sens,  extratereștri. Evrei 11.13 şi 1Petru 2.11 spun că suntem doar străini şi călători pe pământ. Noi suntem cerești, noi suntem din familia lui Dumnezeu (Efeseni 2.19).

Acesta a fost de la început Visul lui Dumnezeu, de aceea ne-a făcut, de la început după chipul Său. Acesta este în continuare Visul Său, chiar dacă acum noi suntem “pentru puțină vreme mai prejos de îngeri” (Ps 8.5;Evr 2:7). Noi avem cu adevărat un destin demn de invidiat (1Petru 1.12).

Cu toate acestea, atunci când privim lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să ne scape din vedere faptul că El Însuși este atât inițiatorul, cat si destinatarul acestui Proiect cosmic. Nu Omul în sine este motivul pentru care Dumnezeu a creat. Scopul creației nu este Omul. Omul a fost creat pentru bucuria lui Dumnezeu. In centrul acestui Proiect se află El însuși, din simplul motiv că nu există nimic mai vrednic, mai important, mai măreț, care să fie în centrul atenției întregului Univers, decât El Însuși. Tot El asigură şi calea şi resursele prin care acest Proiect va fi împlinit.

“Din El, prin El, şi pentru El sînt toate lucrurile” (Rom. 11:36)

În ce ne privește pe noi, oamenii, partea bună este aceea că în acest plan, în voia Lui desăvârșită, este cuprins şi binele nostru, împlinirea destinului nostru. (vezi mesajul „Un destin măreț /A Great Destiny")

De aceea suntem formați, prelucrați, finisați de mâna Lui Suverană, suntem încercați în creuzetul Lui, în laboratorul Lui, pentru a se forma în noi un caracter ceresc, pentru a fi pregătiți să intrăm în familia Lui.
 

Să nu uităm nici o clipă, așadar, că acest Proiect Cosmic nu are în centru pe Om, ci pe Dumnezeu Însuși, chiar dacă şi Omul își are partea sa bună în acest Proiect, în anumite condiții. 

Articol complet >>1 Visul lui Dumnezeu /1 God's dream

Oameni și vremi

     

     "... vor fi vremuri grele. 

     Căci oamenii vor fi 

     iubitori de sine,

     iubitori de bani, 
     lăudăroși, 
     trufași, 
     hulitori, 
     neascultători de părinți, 
     nemulțumitori,
     fără evlavie,
     fără dragoste firească, 
     neînduplecați,
     clevetitori, 
     neînfrânați, 
     neîmblânziți, 
     neiubitori de bine,
     vânzători, 
     obraznici, 
     îngâmfați;
     iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;
     având doar o formă de evlavie, 
     dar tăgăduindu-i puterea. 
     Depărtează-te de oamenii aceștia."

 2 Timotei 3:1-5

Lavoro in corso - Gen Rosso

Text: C. Casucci - V. Ciprì
Muzica: G. Balduzzi - B. Enderle

"C’è bisogno di silenzio, c’è bisogno di ascoltare
c’è bisogno di un motore che sia in grado di volare
c’è bisogno di sentire, c’è bisogno di capire
c’è bisogno di dolori che non lasciano dormire
c’è bisogno di qualcosa, c’è bisogno di qualcuno
c’è bisogno di parole che non dice mai nessuno.


C’è bisogno di fermarsi, c’è bisogno di aspettare
c’è bisogno di una mano per poter ricominciare
c’è bisogno di domande, c’è bisogno di risposte
c’è bisogno di sapere cose sempre più nascoste
c’è bisogno di domani, c’è bisogno di futuro
c’è bisogno di ragazzi che sono al di là del muro.

C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore grande
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo sempre più distante.

C’è bisogno di silenzio, c’è bisogno di ascoltare
c’è bisogno di un motore che sia in grado di volare
c’è bisogno di sentire, c’è bisogno di capire
c’è bisogno di dolori che non lasciano dormire
c’è bisogno di qualcosa, c’è bisogno di qualcuno
c’è bisogno di parole che non dice mai nessuno.

C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore immenso
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo che ritrovi senso.

Abbiamo visto cose nuove
abbiamo fatto tanta strada
ma il mondo che verrà domani
resta un’impresa da titani
siamo tutti adesso importanti
siamo tutti un po’ più attori
in questi grandi lavori in corso.

C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore grande
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo sempre più distante.
C’è bisogno di un amore vero
c’è bisogno di un amore amore
c’è bisogno di un pezzo di cielo
in questo mondo che abbia più colore.

C’è bisogno di memoria, c’è bisogno di pensare

c’è bisogno di coraggio, c’è bisogno di sognare.

Condiţie necesară

 "Există miracole şi miracole. În ţara din care vii tu, oamenii consideră  un miracol când Dumnezeu împlineşte voinţa cuiva. În ţara noastră, se consideră un miracol atunci când cineva împlineşte voinţa lui Dumnezeu."

Anthony de Mello

 

   

Renaştere

 Anthony de Mello

 
 
     - Rupe-o definitiv cu trecutul şi vei fi iluminat, i-a spus maestrul discipolului.

     - Este exact ceea ce fac, dar treptat.

     - Creşterea se realizează treptat. Iluminarea este instantanee.

  Mai târziu a adăugat:

     - Fă marele salt. Nu poţi trece o prăpastie prin salturi mici. 

Sursa imaginii: http://www.flickr.com

"Muzica nemuzică"

"Vai de cei ce trăiesc fără grijă [...].  
Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiți ca David  [...]."  
(Amos.6: 1,5)   

 
 "Degradarea muzicii face parte din sinistrul cortegiu al semnelor sfârşitului. Dacă pe timpul lui Amos, cu 750 de ani înaintea naşterii Domnului Iisus, muzica era o plagă naţională, astăzi muzica proastă, muzica nemuzică, se arată ca o plagă planetară care târăşte lumea în aiureala ei cea de pe urmă.
 
 
 Amos, scriitorul textului biblic de care ne ocupăm, înseamnă în traducerea numelui său "purtător de poveri". Una din marile poveri ale timpului lui Amos era muzica degradată şi degradantă a timpului său. Ciudată aceasta povară pentru el, căci nu era, după cum singur ne spune, nici prooroc nici fiu de prooroc, ci strângător de smochine. Nu era nici măcar dintre cei care cântau la templu, nu avea nici o responsabilitate pe linie muzicală în Israel. Acest păstor îşi ducea viaţa lui de o rară simplitate în Tecoa, sătuc din pustia lui Iuda, la câţiva kilometri de Bethleem locul naşterii lui Iisus. El demască academismul rafinat până la inconsistenţă şi devenit deşertăciune a zilelor lui şi mai ales a zilelor noastre. El nu face demonstraţii tehnice, nu ţine un curs de pedagogie muzicală, ci "strigă" văzând o situaţie şi se "jeleşte" de urmările ei.
 
 
"Aiurează în sunetul alăutei..." Starea de aiurare în sunetul ei este alterarea conştiintei şi conştienţei. Omul nu mai este în stare să judece, să ia o hotărâre, nu mai ştie ce face, este o victimă. Creierul este devastat de posibilităţile lui, motivaţia şi coordonarea sunt scoase din funcţie. Aiurarea precede coma, iar coma precede moartea.
 
 
 Muzica proastă este un drog şi mai puternic decât cocaina şi acţionând mai subtil, face mai multe victime. [...] Am văzut stadioane în delir, sute de mii ieşiţi din minţi la sunetele alăutelor moderne şi cântecele "davizilor" de azi. Impresarii lor sunt primiţi cu plecăciuni şi daruri în marile oficii, spectacole de aiurare se desfăşoară sub sceptru juridic şi sub protecţia forţei oficiale. Acest lucru se întâmplă chiar şi în România, ţara doinelor liniştitoare de inimă, ţara buciumelor [...], ţara clopotelor cutremurătoare de spirit. Epidemia de muzică proastă se întinde. Este o furtună, un vuiet care tinde să devină fără remediu.
 
 
 O analiză istorică a muzicii pe timpul lui Amos, ne face să credem că era diferenţă între sunetul alăutei de la palat şi sunetul alăutei de la templu. Leviţii se opuneau degradării muzicii. În lumea noastră, muzica proastă a făcut o spărtură mare în rândul leviţilor puşi să conserve valorile sunetului şi a năvălit în templu, în sinagogi, biserici, adunări. Cuvinte de care te cutremuri rostindu-le: Isus, iubire, calvar, cruce, aleluia, sunt cântate în aşa hal chiar în locurile de închinare, încât ne întrebăm cum de mai rabdă Dumnezeu această aiurare profanatoare de cele sfinte. Punctul de sacrilegiu este că această aiurare este numită „lucrarea Duhului Sfânt”.
 
 
 Muzica este consubstanţială naturii noastre. Prin creaţiune noi am fost făcuți să cântăm şi să ascultăm. Ce cântăm? Ce ascultăm? Cum sună alăuta inimii tale? Exista o linie de aur a muzicii de la creațiune când "stelele dimineții izbucneau în strigăte de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie" (Iov 38, 7) și până la "cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie" (Apoc.14.3); muzica ta cea cantată, cea ascultată, este  pe aceasta linie? Prin cunoașterea Mântuitorului am învățat cântecul iubirii Lui din durerile Lui. Cântecul spinilor din coroana  păcatelor noastre așezată pe capul Lui, sunetele piroanelor din mâinile şi picioarele Sale prinse de cruce, sunetul alăutei "iartă-i Tată căci nu știu ce fac", muzica vorbelor Sale "s-a sfârșit" [...]. Ceea ce cânți şi asculţi tu stă lângă toate acestea? .”

Benone Burtescu - "Viitorul se grăbeşte"

Mântuire veşnică - Eşecul "convertitului"

"Există două categorii de creştini:
cei care cred sincer în Dumnezeu şi cei care cred sincer că cred.
Se deosebesc după felul în care reacționează în momentele hotărâtoare."
Girolamo Savonarola

Grâu, albăstrele și neghină

"E de înțeles că mulți credincioși sinceri au greutăți în a accepta învățătura despre mântuirea veșnică. Obiecțiile lor privesc: eșecul "convertitului", "permisul pentru păcat" și pasajele din Sfânta Scriptura care stau in "contradicție" cu mântuirea veșnică.

1.Eșecul "convertitului"
Unii oameni afirmă că mântuirea poate fi anulată, deoarece mulți care au mărturisit că sunt creștini (inclusiv predicatori), au eșuat moral, s-au abătut de la Dumnezeu şi în final au tăgăduit chiar pe Domnul. Când oamenii se întorc la vechea lor viaţă sau se răzvrătesc, cum pot ei să mai spere în mântuire? Ca să răspundem la această întrebare, trebuie mai întâi să cercetăm dacă orice persoană care afirmă că este creştină este şi mântuită cu adevărat. Posibilitatea unei mărturisiri moarte despre Hristos este amintită clar în Noul Testament. Domnul Isus* a spus pilda despre grâul şi neghina care cresc împreună (Mt.13:24-30, 36-42). Neghina nu este niciodată grâu (copil al lui Dumnezeu). Cei care aleg să se întoarcă la viaţa păcătoasă după ce au cunoscut "calea neprihănirii" sunt comparaţi cu un câine care se întoarce la ce a vărsat, sau cu o scroafă, care se tăvăleşte iarăşi în noroi (2 Pet.2:20-22). Câinele şi scroafa se întorc la obiceiurile lor fireşti pentru că n-au fost transformaţi niciodată - prin Duhul Sfânt - în oi ale lui Hristos. Domnul Isus va osândi într-o zi pe aceia care vin la El şi se fălesc cu faptele lor bune ca dovadă a unei relaţii vii cu El. El le va spune " Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege" (Mt.7:23). E semnificativ că El nu spune "Odinioară M-aţi cunoscut, dar acum, v-aţi abătut din nou de la Mine".
Credinţa mântuitoare se deosebeşte de pseudo-credinţă. O rugăciune în copilărie, o mână ridicată, o ieşire în faţă la o vestire a Evangheliei, un botez sau o slujbă activă într-o biserică nu pot asigura pe nimeni că e mântuit. Nu mărturisirea exterioară e cea care dă siguranţa veşnică, ci o mântuire autentică, reală, adevărată. Păcatele intrate în obicei, ca: imoralitatea, cearta, mânia, beţia, gelozia, sunt semne de avertizare:

"Cei ce fac astfel de lucruri nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu."

Gal.5:19-21

Teste sigure ale realităţii credinţei mântuitoare se află în 1Ioan 2:3-6,15; 3:6-10,14; 5:2-4.

Dacă nu ascultăm de Domnul Isus şi de Cuvântul Său, dacă trăim în păcat, dacă iubim lumea şi nu îi iubim pe copii lui Dumnezeu, ne lăudăm degeaba că Îl cunoaştem. Dumnezeu spune că atunci suntem mincinoşi 1Ioan 1:6;

"Cine zice: "Îl cunosc", şi nu păzeşte poruncile Lui, este un mincinos, şi adevărul nu este în el."

1Ioan 2:4

În cazul unei astfel de persoane nu a avut loc niciodată o naştere din nou.

2."Permis pentru păcat"
Unii spun că dacă oamenii ar avea siguranţa mântuirii [...] ar putea "să dea frâu liber păcatului" fără teamă de consecinţe ...>>"

Jean Gibson

* Isus/Iisus (grămăticii se ceartă)

Invitați la Viaţă

"Voi toți cei însetați, veniți la ape,
chiar și cel ce n-are bani!
Veniți și cumpărați bucate,
veniți și cumpărați vin și lapte
fără bani și fără plată!" (Isa.55:1)

"Gustarăm multe în anii vieții noastre. Din unele am fost forțați să gustăm, din altele am dorit să gustăm. De la multe ramaserăm cu gust amar. Pentru unii gustul profesiei nereușite fu amar, pentru alții cel al căsătoriei neideale sau al nefrăției din biserică. Am mușcat din afaceri, din religie, din politică, din dragoste; ne-a rămas prea adesea gustul trădării, al nonvalorii al deșertăciunii. [...] Şi cu anii ce trec ne-am dezgustat de atât gustat, am devenit sceptici la invitații noi, reținuti, blazați, neîncrezători, izolați. Dezamăgirile ne singularizează. Iată-ne osteniți cu toate că nu forța ne lipsește, ci motivația, sensul, siguranța. Îmbietoarele tarabe ale lumii ne-a provocat să gustăm. Gustarăm degeaba sau împotriva noastră.
Ca să ne dregem gustul amar al sufletului nostru, ne-a fost lăsată pe paginile Bibliei minunata invitație: "Gustați și vedeți ce bun este Domnul" Psalm 34,8 "

Benone Burtescu

O diferenţă vitală

Anthony de Mello

Sufitul Uwais a fost întrebat odată:
- Ce a adus nou în viaţa ta Graţia divină?
El a răspuns:
- Când mă trezesc dimineaţa, mă simt ca un om care nu este sigur dacă va trăi până seara.
- Bine , dar nu ştie toată lumea acest lucru?
- Ba da. Dar nu toţi simt acest lucru.

Nimeni nu s-a îmbătat vreodată ascultând cuvântul : vin.

***

"Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh."

Efeseni 5,18

Sursa imaginii: >>Only...

Lacrimi pentru un surâs albastru

Periheliu

Emil Giurgiuca

Nici istmuri calde, nici un estuar,

Nici mări floride, nici fiord virgin,

Nu te-au oprit - şi-n multul în zadar

Pe care-l tai cu nava se aţin

Tot alte rătăcite ceruri. Vin,

Te sfâşie şi singur stai de cart,

Navigator fantast, la Capul Sin,

Pe guri de fluvii fumegând spre start.

1938

"Religia creştină asigură fraternitatea între glorioşi şi anonimi şi învinşi. Fără creştinism, umanitatea ar fi alcătuită din bipezi anonimi şi glorioşi. Ce glorioasă e viziunea creştină asupra omului în care nebunii, neîmpliniţii şi geniile se întâlnesc, fratern, aici şi dincolo. Religia creştină ne permite să vorbim despre oameni fără deosebire. Este şi firesc, pentru că, deşi fizic se aseamănă, metafizic se deosebesc prin destin. De altfel, metafizica, această disciplină filosofică fundamentală, nu a putut şi nu poate înlocui religia. Religia creştină, prin puterea ei nivelatoare, înlătură oamenii de prisos; ea înlătură dezgustul existenţei şi spaima morţii absolute."

Petre Ţuţea

"Ce este adevărul?" (Pilat)

"Adevărul care îi face pe oameni liberi
este în cea mai mare parte
adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă."
Herbert Agar

Momentul adevărului

Autor: Benone Burtescu

"Este un singur Domn,
o singură credință, un singur botez."
Efes. 4:5

Furați de veștile ce năvălesc de peste tot, uităm de noi, ne pierdem identitatea, ne dizolvăm într-o pluralitate pe care n-o mai putem controla. Avem de luat hotărâri mari pe această fărâmă de timp care devine din ce în ce mai mică.
Lumea religioasă nu este nici ea mai puţin vânzolită decât cea politică sau socială de semnul apocalipsului general. În această învălmășeală de religii, credințe, biserici, cu nume foarte cunoscute, mai modern - cu nume ciudate sau pur şi simplu fără nume, sună straniu textul biblic ce spune despre un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez. De ce atâtea religii pentru un singur Dumnezeu? De ce atâtea biserici pentru o singură credință? De ce atâtea practici religioase diferite pentru un singur botez? Dintre toți dumnezeii cărora oamenii li se închină, numai UNUL este CEL ADEVĂRAT...care? Dintre toate credințele propovăduite în lume numai una singură e cea curată ... care? Dintre toate botezurile practicate numai unul singur este cel biblic ... care? [...]

borealnz's photostream

ADEVĂRUL este o comoară ascunsă. Nu se află expus pe mormanele de gunoi ale lumii. El este undeva în țarina Bibliei şi trebuie săpat pentru a da peste el.
Dacă pericolul pentru un necunoscător este de a primi de la primul ieșit în cale ceea ce i se oferă ca adevăr, închinându-se sincer unui fals, pericolul pentru un cunoscător este acela de a nu primi Adevărul pentru simplul motiv că vine de la celălalt şi i-ar umbri prestigiul. Cu cât poziția într-o ierarhie religioasă este mai înaltă cu atât este mai greu pentru cel în cauză de a se muta de la adevărul său la adevărul altuia chiar dacă este convins că acela este Adevărul.

Să presupunem că ar avea loc o convorbire între Papa și Blly Graham pe tema un singur Dumnezeu, o singură credința, un singur botez. Credeți că vreunul din ei, indiferent care, fiind convins de celălalt că el deține Adevărul în această privință, ar fi dispus să recunoască, să accepte și să anunțe publicul de acest lucru? Ce minunat ar fi dacă ar face-o, deși ne întrebăm în continuare ce vânzoleală s-ar produce în masele de oameni care acum își adoră fiecare pe ai ei. [...]
Se discută tot mai acut despre o mare criză politică, socială și financiară. Dar ce va fi cu haosul religios?
Omenirea are dreptul și merită să asiste și să participe la o mare confruntare religioasă și fără îndoială aceasta va avea loc curând. Nu o confruntare de forțe (ca-n evul mediu), ci de doctrine. Nu o desfășurare armată, ci o dezbatere ideologică. Nu așa cum își propune ecumenismul din toate religiile, printr-un compromis să facă una singură, ci o întoarcere a tuturor religiilor la cea de bază: un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez.

[...]Și totuși, care este religia adevărată, poate te întrebi cititorule.
Principala greutate nu este de a afla acest lucru, ci de a-l accepta atunci când îl vei afla, oricare ar fi sacrificiul de făcut.
[...] Simți că ești pregătit pentru fericita alegere a Adevărului? Biblia zice:
"Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi ;bateți și vi se va deschide."

Mat. 7:7

"Fragment publicat cu permisiunea autorului"

"[...] ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu le este clar, pentru că Dumnezeu le-a arătat aceasta: de la crearea lumii, însușirile Lui invizibile - puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui - au fost percepute clar, fiind înțelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au glorificat ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit, și astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.

Spunând că sunt înțelepți, au devenit oameni fără minte și au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu o imagine făcută în asemănarea omului muritor, [...].

Ei au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună."

Romani 1:19-25

"Certitudinea unei victorii "

"Cei puternici sunt singuri.

Cei puternici sunt trişti
şi atât de vulnerabili... "

Carmen Firan

"Viața omului fără Dumnezeu seamănă cu o tragedie.
    Taurul care intră în arene nu ştie nimic din ceea ce-l așteaptă. Bucuros, scapă din obscuritatea boxei şi simte plenitudinea vitalității lui de tânăr atlet. Orbit de lumina bruscă, este stăpân al cercului închis care devine lumea sa şi care încă i se pare o câmpie fără sfârșit.

-- La fel iese şi copilul din pântecele mamei, şi începe curând să se joace într-o lume luminoasă, care îi îngăduie încă să ignore destinul şi pericolele.
Sosesc primii adversari. Este încă un joc. Pentru taur lupta e naturală.
Lupta cheamă şi împlinește animalul de atac ascuns de viața de toate zilele. Nici un sentiment neplăcut care să depășească jocul. Dar, încetul cu încetul, îşi face loc un element chinuitor. Se trișează.
-- La fel intră şi omul în lupta periculoasă a vieții. Niciodată nu poate învinge răul. Dacă şi-a nimicit vreun adversar, nu a nimicit decât un nevinovat [...]; adversarii noștri nu sunt decât măștile Răului pe care nu-l vom ucide.

Omul nu a învins. Nimeni nu e învingător pe lumea aceasta.
Şi, cu toate acestea, omul nu deznădăjduiește în fața adevărului; nu-şi poate împlini nădejdea decât în cazul în care ar exista, în ciuda tuturor lucrurilor, posibilitatea unei victorii asupra morții. Omul nu deznădăjduiește niciodată cu totul atâta timp cât trăiește, dar certitudinea unei victorii posibile nu se află decât în viața creștină."

Paul-Ludwig Landsberg -Eseu despre experienţa morţii

Sursa imaginii: "Como el toro he nacido para el luto"

Lege si Har

O privire creștină asupra Exodului
de Florin Lăiu

" Problema noastră este că avem o Lege cu majusculă, pe care credem că o înţelegem, şi un „har” scris cu literă mică, în faţa căruia stăm contrariaţi şi neîncrezători. Dacă Galatenii au primit manifestările puterii Duhului prin „auzirea credinţei”, prin „zugrăvirea” lui Christos Cel Răstignit în faţa conştiinţei lor (Gal 2:1-5), şi nu prin faptele Legii, cum ar putea crede cineva, astăzi, că ultima revărsare a Duhului întârzie din cauză că nu se fac legiferări mai stricte, ori pentru că nu se adoptă un tip de legalism mai cult, mai parfumat, mai puţin stresant,… şi nu din cauza profundei necunoaşteri de Dumnezeu? [...]

Limite şi dincolo de ele

Este interesant că Domnul alege Sinaiul (Horeb) ca loc al descoperirii Legii, adică exact locul în care Se descoperise lui Moise ca Dumnezeu al legământului abraamic şi Mântuitor al lui Israel. Acolo unde lui Moise însuşi îi pusese limite, ca să facă distincţie între ce este profan şi ce este sacru, Dumnezeu îl cheamă pe Moise lângă El, în văpaia şi fumul Sinaiului, printre îngeri, ca mijlocitor al Legământului, în timp ce poporului i se pun limite drastice. Aceste limite simbolizează toate poruncile şi legile pe care Dumnezeu avea să le transmită. Întâlnirea cu Dumnezeu nu este o experienţă fizică, exterioară. Nu deştepţii, nu curioşii, nu îndrăzneţii şi tupeiştii sunt cei aşteptaţi pe munte, ci numai cel chemat. Biblia ne dezvăluie că, înainte de rostirea Decalogului, poporul se mâniase pe Dumnezeu, nu putea suporta această limitare a accesului, sub pedeapsa cu moartea (chiar şi pentru animale: Ev 12:20,21), ceea ce ne arată că, deşi se spălaseră pe dinafară, inima lor nu era pregătită pentru primirea „cuvintelor vii” ale Legământului. [...]
Dar ceea ce trebuie înţeles, este că, în ce priveşte religia personală (singura care duce la mântuirea sufletului), esenţiale sunt motivaţiile corecte: credinţa şi iubirea. Închinarea personală nu a fost rezervată timpurilor Noului Legământ, ci a fost trăită de toţi adevăraţii credincioşi: înainte de Sinai, la Sinai şi după aceea.(subl. mea) Moise însuși, mijlocitorul legământului care, mai târziu, va fi numit „vechi”, a biruit păcatul fiindcă trăia sub Har, nu sub Lege, în timp ce mulţi dintre cei care se puteau lăuda cu conformarea faţă de Decalog (deoarece cârtirea, de pildă, sau pofta după carne nu sunt condamnate de litera celor 10 porunci!) au fost înghiţiţi de pământ sau de alte urgii ale Domnului. "

Fragment din "Lege si Har - Exod 1 - Christos Eliberatorul, de Florin Laiu"

"Trezește-te, tu,

cel care dormi, învie din morți, iar Cristos te va lumina!"

Efes. 5:14

Invazia antihriştilor

Autor: Răzvan Ardelean

Coperta: Ardelean Razvan Mitel, 12 ani;
montaj foto computerizat

CUPRINS

Introducere
Partea I Fundamente spirituale
Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor
Capitolul 2. Realitatea spirituala
Capitolul 3. Cele trei ceruri. Omul spiritual
Capitolul 4. Primul cer
Capitolul 5. Al doilea cer
Capitolul 6. Al treilea cer
Capitolul 7. Confuzii intre ceruri

Partea II Inceputul sfârşitului
Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani
Capitolul 9. Viitorul apropiat
Capitolul 10. Biserica - Frumoasa din pădurea adormită
Capitolul 11. Ce să facem, fraţilor?
Bibliografie

Prezentarea de pe coperta IV:
"Aflăm pentru început că fenomenele religioase, esoterice, oculte, paranormale, parapsihologice nu sunt decât expresii ale aceleiaşi realităţi spirituale. Pentru a putea aborda fenomenul spiritual în mod unitar, de pe poziţii creştine, autorul apelează la câteva concepte originale. Se conturează astfel o nouă perspectivă despre ceea ce înseamnă gândirea pozitivă, Legea Atracţiei, dar şi blestemul, magia, vrăjitoria, ghicitoria, chanellingul, fenomenul OZN.
În continuare cartea face o avertizare asupra lucrurilor ce se vor întâmpla în următorii ani. Trăim în perioada imediat premergătoare venirii Antihristului, [...] perioada „antihriştilor”. Aceştia sunt deja aici, şi îşi vor intensifica activitatea, iar puterea lor spirituală va creşte, pe măsură ce Duhul Sfânt se va retrage.
Dar înainte ca acest lucru sa se întâmple, va avea loc un ultim asalt al Duhului Sfânt în lucrarea Sa mântuitoare in rândul naţiunilor. Apoi, peste naţiuni va veni "întunericul". Cine nu va avea atunci "ulei in candela" va îngroşa rândurile apostaţilor. Acestea toate vor crea condiţiile apariţiei Antihristului. Ce trebuie sa facem noi in aceste circumstanţe? Care este rolul Bisericii lui Hristos? Sunt întrebările la care autorul încearcă să răspundă în finalul cărţii.

Răzvan Ardelean este absolvent al facultăţilor de Psihologie si Inginerie Electronică. Si-a susţinut masteratul in Consiliere psihologică si educaţională cu lucrarea de disertaţie "Consilierea psihologică a persoanelor cu convingeri religioase". Este psiholog creştin, absolvent al unei şcoli biblice de consiliere. Este autor de cărţi cu tematică educaţională şi creştină, şi autor al unui test original de personalitate şi orientare in carieră.

A inventat jocul de şah pentru patru parteneri, in curs de patentare la OSIM. A participat la numeroase proiecte naţionale si europene privind educaţia adulţilor. Este preşedintele Fundaţiei Partener din Braşov, care are ca obiect de activitate educaţia pentru adulţi (LifeLong Learning). Poate fi contactat la adresa partener@clicknet.ro"

Răzvan Ardelean - Invazia antihriştilor, Editura Ema, Brasov, 2009.

"Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.
Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist,
să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti:
prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
Ei au ieşit din mijlocul nostru ("cine citeşte să înţeleagă!"),
dar nu erau dintre ai noştri.[...]" 1Ioan 2:18-19