Taina supunerii

Mulier est: errat.

 (Seneca, De ira)

„E femeie: greșește!”

       „Iată tâlcuirea pe care Sfântul Ioan Gură de Aur o dă  textului din scrisoarea Sfântului Apostol Pavel către Efeseni, unde vorbeşte despre bărbat, ca fiind cap femeii și despre supunerea pe care o datoreşte femeia  bărbatului său:  «vrei oare ca femeia să ți se supună precum biserica se supune lui Hristos, atunci îngrijește-te tu însuţi de ea, precum și Hristos de Biserică. Ba mai mult, dacă este nevoie, sa-ți jertfești și viața pentru ea sau să suferi, să nu refuzi. Îndrăznește să o determini să ți se supună prin marea ta grijă pentru ea, prin iubirea și prietenia ta. Nu există legături mai puternice decât acestea, mai ales pentru bărbat și femeie.

   Pe slugă, uneori o putem sili prin frică, însă pe tovarășa vieții, mama copiilor tăi și creatoarea tuturor bucuriilor familiale trebuie s-o legi de tine însuți, nu prin frică și amenințări, ci prin dragoste și bună dispoziție. Ce este această căsnicie când femeia tremură de bărbat?

     Dacă nouă ne este poruncit din cauza femeii să lăsăm pe tată și pe mamă, atunci nu este cu adevărat nebunie și infamie să fie jignită aceea pentru care Dumnezeu a poruncit să ne părăsim părinții?»”    

Elena Fleșeriu -  „Adulterul - Rana de moarte a iubirii”

În imagine: "Jewelry" - Burcu Buyukunal 

Cuminecare

„Domnul Isus, în noaptea în care a fost vândut, a luat o pâine, şi, 

după ce a mulţumit lui Dumnezeu, a frânt-o, şi a zis: «Luaţi, mâncaţi;

acesta este trupul meu, care se frânge pentru voi; 

 să  faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.»“

I Cor 11:23-24  

Ziua albă 

 Tudor Arghezi

 

 

     Zi albă, zi uşoară, de zăpadă. 

     Faţa de in se-aşterne sărutată 

     Și proaspătă şi nouă s-a întins 

     Cu fluturii din ceruri care-au nins. 

 

     În dreptul geamului de chihlimbar 

     E pusă masa Cinei în altar. 

     Înveşmântaţi în aripi, ca-ntr-o haină, 

     Îngerii mici adus-au har în taină. 

 

     Din înălţimi o rază aurie 

     Ia parte-n bolţi la sfânta liturghie, 

     Și lingura rotundă din potir 

     Lacrimi a scos şi rouă de safir. 

 

     Un gust ce fuse-n vin și în prescură 

     I s-a topit ca un surâs în gură, 

     Și-n sâni feciori a scăpărat scânteia. 

     – „Cuminecă-se roaba Ta, Femeia.“

***

„Să fim însetaţi de Dumnezeu,

aceasta este sarcina noastră în această lume.          

Potolirea setei de Dumnezeu 

va fi răsplata noastră în Lumea ce va să vină.“        

Rabi Nahman                 

   În imagine: Alphonse Legros (1837-1911), La communion.

  Sursa imaginii: all-art.org

Somn adânc

" Când în tot mai multe biserici locale se va aprinde 

focul pasiunii pentru Dumnezeu şi al compasiunii pentru oameni, 

vom experimenta trezirea."

Vasile Alexandru Taloş

 "The Church of Marissel" - Jean-Baptiste-Camille Corot

    "La ora aceasta tristă, lumea doarme în întuneric, iar Biserica doarme în lumină; aşa că Isus e rănit „în casa celor ce-L iubeau".
   Biserica luptătoare şchioapătă şi e luată în râs şi numită impotentă, în fiecare an folosim munţi de hârtie şi râuri de cerneală ca să retipărim scrierile unor oameni demult morţi, în timp ce Duhul Sfânt, care e viu, caută oameni care să fie gata să calce sub picioarele lor ştiinţa lor, să spargă balonul umflat al egoismului lor, şi să recunoască deschis că deşi au ochi sunt totuşi orbi. Astfel de oameni, cu preţul inimii zdrobite şi al lacrimilor vărsate, caută să primească uleiul sfânt al doctoriei pentru ochi, care se cumpără numai cu preţul recunoaşterii sărăciei sufleteşti.
   Cu mulţi ani în urmă un predicator a pus acest semn în faţa bisericii: „Biserica aceasta va avea ori o trezire ori o înmormântare!" Aşa o disperare îi place lui Dumnezeu, deşi iadul se înfurie. Nebunie, spuneţi? Exact! O biserică rece n-ajută la nimic. E nevoie de oameni îmbătaţi de Duhul Sfânt. Vrea Dumnezeu prea mult? Au fost Wesley, Whitefield, Finney, Hudson Taylor ediţii speciale de predicatori? Nu. Dacă citesc bine cartea Faptelor Apostolilor, aceasta era norma obişnuită cândva."

Leonard Ravenhill >> "De ce întârzie trezirea?"

..

Sursa imaginii: http://www.wikigallery.org

Din viaţa unui preot

 

Christ Church  -  Teddington

"Primele biserici pe care le-am "testat" n-au trecut examenul, căci deși erau evanghelice după nume, n-am auzit acolo nimic care să mă ajute în continuare. Cam la cinci luni după plecarea mea din preoție am întâlnit pe cineva care m-a sfătuit să vizitez biserica St. Andrew din centrul orașului Plymouth. Această biserică făcea parte din "aripa reformatoare" a Bisericii Anglicane, iar membrii ei erau evanghelici hotărâți. Serviciul divin ținut cu simplitate şi un mesaj biblic clar mi-au trezit atenția şi am început să mă duc regulat acolo. Am frecventat şi o altă biserică reformată, St.Leonard's din Exeter, unde aceeași predicare a Scripturii a făcut să vibreze în mine coarda care trebuie.[...]
 Am îndrăznit să-mi exprim deschis îndoielile privind euharistia, spovedania, celibatul obligatoriu şi multe altele. [...] Pot încă să-mi amintesc foarte bine sentimentul de libertate care m-a cuprins când - sprijinit de Sfânta Scriptură am lăsat să cadă fiecare dintre aceste învățături. Pentru prima dată am înțeles limpede că atât în cazul închinării la hostie în monstranţă, cât şi în cazul mătăniilor şi mariologiei era vorba despre idolatrie [...] am priceput şi adevărul că omul nu-l poate găsi pe Dumnezeu şi salvarea cu ajutorul argumentelor şi concepțiilor omenești. "Nici ințelepciunea, nici inteligența, nici sfatul nu ajută împotriva Domnului" (Prov. 21:30).[...]
 În săptămâna următoare am vizitat biserica din Exeter. În timp ce se cânta o anumită cântare, am fost brusc copleșit de realitatea salvării mele, așa că am putut cânta şi eu din toată inima:

 "Iubirea Ta  - e pură ca cea mai pură zăpadă.

 Iubirea Ta - ea plânge pentru rușinea mea.

 Iubirea Ta - numai ea mi-a plătit vina.

 O, Iesus, iubirea Ta.

 Iubirea Ta  - izvor de viață îmi este.

 O, Iesus, iubirea Ta." 

 În clipa aceea am înțeles că prin moartea Domnului Iesus Cristos  pe cruce mi-au fost iertate păcatele. În toți anii în care fusesem de părere că trebuie să-mi câștig iertarea prin propriile fapte şi prin așa-zisele sacramente [...] crezusem o minciună. "Știind că omul nu este îndreptățit prin faptele Legii, ci prin credința în Iesus Cristos, am crezut şi noi în Cristos Iesus, ca să fim îndreptățiți prin credința în Cristos, iar nu prin faptele Legii; pentru că nici o carne nu va fi îndreptățită din faptele Legii." (Gal. 2:16) Încă mult timp după aceea eram aşa de emoționat în timpul fiecărui serviciu divin, că plângeam, dar nu erau lacrimi de pierdere, de durere sau de mânie, ci lacrimi de ușurare şi de bucurie că, în sfârșit, înțelesesem ce mărturisește Iesus despre Sine: "Eu sunt calea, adevărul şi viața; nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine" (Ioan 14:6) "

Dominic Stockford

 "Dominic Stockford este acum păstorul bisericii Christ Church din Teddington, în sud-vestul Londrei, o biserică ce-şi dă osteneala să rămână lângă adevărul Sfintei Scripturi. Dominic are contact în Marea Britanie şi Statele Unite cu mulți alții care duc ca şi el lupta cea bună a credinței împotriva ritualismului şi contra mișcării ecumenice. [...]
 Îi place să primească scrisori. Adresa sa de e-mail este:

Dominic@FrancisStockford.fsnet.co.uk"

 Departe de Roma, aproape de Dumnezeu - vol.II

de Richard Bennett și Martin Buckingham

 

Cuvânt pentru mieluşei

„Adepţii deconstrucţiei şi postmodernii
sunt nişte augustinieni fără credinţă.”
George Steiner

Turma și Păstorul
(fragment)
Benone Burtescu

"...Și va fi o turmă și un Păstor."
Ioan 10:16

"Biblia zice va fi o turmă și un Păstor, iar oamenii se grăbesc să facă ei o turmă și să înscăuneze un păstor.

Biblia nu vorbește despre o turmă făcută prin unire [...] nu zice să ne unim. Ea zice să fim una, cu totul altceva.

Sigur că o oferta de unire planetară e atrăgătoare. Toți în pace, toți la fel, toți aceeași monedă, toți aceeași religie, un fel de "libertate, egalitate, fraternitate", o eră nouă, o tentație comunistă, un paradis în promisiuni, un iad în realitate, turma o știm: populația pământului; cine va fi păstorul? Cum adică, păstorul va fi tot din turmă? Povestea asta este cea mai mare înșelătorie. Se întunecă.
Ba nu. Se luminează.
Va fi curând o turmă și un Păstor cum zice Biblia. Nu va zbateți oameni buni să uniți om cu om și biserică cu biserică ca să faceți turma. Ea este deja și va crește. Cei din această turmă n-au semnat între ei nici un contract de unire , dar sunt una pentru că toți îl urmează pe Isus. Nu vă chinuiți să alegeți Păstorul. El e unul singur: Cel ce Și-a dat viața pentru turmă, Isus Hristos."

>> COMEDIA în RELIGIE, – o TRAGEDIE
Benone Burtescu

Sursa imaginii: http://www.flickr.com

"Ce este adevărul?" (Pilat)

"Adevărul care îi face pe oameni liberi
este în cea mai mare parte
adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă."
Herbert Agar

Momentul adevărului

Autor: Benone Burtescu

"Este un singur Domn,
o singură credință, un singur botez."
Efes. 4:5

Furați de veștile ce năvălesc de peste tot, uităm de noi, ne pierdem identitatea, ne dizolvăm într-o pluralitate pe care n-o mai putem controla. Avem de luat hotărâri mari pe această fărâmă de timp care devine din ce în ce mai mică.
Lumea religioasă nu este nici ea mai puţin vânzolită decât cea politică sau socială de semnul apocalipsului general. În această învălmășeală de religii, credințe, biserici, cu nume foarte cunoscute, mai modern - cu nume ciudate sau pur şi simplu fără nume, sună straniu textul biblic ce spune despre un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez. De ce atâtea religii pentru un singur Dumnezeu? De ce atâtea biserici pentru o singură credință? De ce atâtea practici religioase diferite pentru un singur botez? Dintre toți dumnezeii cărora oamenii li se închină, numai UNUL este CEL ADEVĂRAT...care? Dintre toate credințele propovăduite în lume numai una singură e cea curată ... care? Dintre toate botezurile practicate numai unul singur este cel biblic ... care? [...]

borealnz's photostream

ADEVĂRUL este o comoară ascunsă. Nu se află expus pe mormanele de gunoi ale lumii. El este undeva în țarina Bibliei şi trebuie săpat pentru a da peste el.
Dacă pericolul pentru un necunoscător este de a primi de la primul ieșit în cale ceea ce i se oferă ca adevăr, închinându-se sincer unui fals, pericolul pentru un cunoscător este acela de a nu primi Adevărul pentru simplul motiv că vine de la celălalt şi i-ar umbri prestigiul. Cu cât poziția într-o ierarhie religioasă este mai înaltă cu atât este mai greu pentru cel în cauză de a se muta de la adevărul său la adevărul altuia chiar dacă este convins că acela este Adevărul.

Să presupunem că ar avea loc o convorbire între Papa și Blly Graham pe tema un singur Dumnezeu, o singură credința, un singur botez. Credeți că vreunul din ei, indiferent care, fiind convins de celălalt că el deține Adevărul în această privință, ar fi dispus să recunoască, să accepte și să anunțe publicul de acest lucru? Ce minunat ar fi dacă ar face-o, deși ne întrebăm în continuare ce vânzoleală s-ar produce în masele de oameni care acum își adoră fiecare pe ai ei. [...]
Se discută tot mai acut despre o mare criză politică, socială și financiară. Dar ce va fi cu haosul religios?
Omenirea are dreptul și merită să asiste și să participe la o mare confruntare religioasă și fără îndoială aceasta va avea loc curând. Nu o confruntare de forțe (ca-n evul mediu), ci de doctrine. Nu o desfășurare armată, ci o dezbatere ideologică. Nu așa cum își propune ecumenismul din toate religiile, printr-un compromis să facă una singură, ci o întoarcere a tuturor religiilor la cea de bază: un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez.

[...]Și totuși, care este religia adevărată, poate te întrebi cititorule.
Principala greutate nu este de a afla acest lucru, ci de a-l accepta atunci când îl vei afla, oricare ar fi sacrificiul de făcut.
[...] Simți că ești pregătit pentru fericita alegere a Adevărului? Biblia zice:
"Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi ;bateți și vi se va deschide."

Mat. 7:7

"Fragment publicat cu permisiunea autorului"

"[...] ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu le este clar, pentru că Dumnezeu le-a arătat aceasta: de la crearea lumii, însușirile Lui invizibile - puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui - au fost percepute clar, fiind înțelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au glorificat ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit, și astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.

Spunând că sunt înțelepți, au devenit oameni fără minte și au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu o imagine făcută în asemănarea omului muritor, [...].

Ei au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună."

Romani 1:19-25

"Nepotolita încredere"

„Nu există pentru om alt izvor de speranţă, în afara milostivirii lui Dumnezeu”.
Bărbaţi şi femei din zilele noastre se găsesc uneori despuiaţi şi răniţi pe marginea străzilor pe care le parcurgem, „adesea fără ca cineva să le asculte strigătul după ajutor şi să se alăture chinului lor pentru a-l uşura şi înlătura”. „Numai în atitudinea iubirii milostive - afirmă, în fine, papa Benedict - ne putem apropia pentru a purta ajutor şi permite victimelor să se ridice şi să reia drumul existenţei”.

„Orice ’nu’ pe care Biserica îl pronunţă în indicaţiile sale morale şi asupra cărora - notează Papa - uneori se opreşte în mod unilateral atenţia opiniei publice, este în realitate un mare ’da’ pentru demnitatea persoanei umane, a vieţii şi capacităţii sale de a iubi.

[...], chiar şi rănile cele mai chinuitoare ale sufletului, pot fi tămăduite încredinţându-se iubirii milostive:
„Pornind de la această milostivire Biserica nutreşte o nepotolită încredere în om şi în capacitatea sa de a se îndrepta. Ea ştie că, prin ajutorul harului, ...>>citește mai departe

Fragment din "Untdelemnul milostivirii divine pentru vindecarea rănilor grave..."

"Trezește-te, tu,

cel care dormi, învie din morți, iar Cristos te va lumina!"

Efes. 5:14

Invazia antihriştilor

Autor: Răzvan Ardelean

Coperta: Ardelean Razvan Mitel, 12 ani;
montaj foto computerizat

CUPRINS

Introducere
Partea I Fundamente spirituale
Capitolul 1. Înţelegerea vremurilor
Capitolul 2. Realitatea spirituala
Capitolul 3. Cele trei ceruri. Omul spiritual
Capitolul 4. Primul cer
Capitolul 5. Al doilea cer
Capitolul 6. Al treilea cer
Capitolul 7. Confuzii intre ceruri

Partea II Inceputul sfârşitului
Capitolul 8. Ofensiva antihriştilor contemporani
Capitolul 9. Viitorul apropiat
Capitolul 10. Biserica - Frumoasa din pădurea adormită
Capitolul 11. Ce să facem, fraţilor?
Bibliografie

Prezentarea de pe coperta IV:
"Aflăm pentru început că fenomenele religioase, esoterice, oculte, paranormale, parapsihologice nu sunt decât expresii ale aceleiaşi realităţi spirituale. Pentru a putea aborda fenomenul spiritual în mod unitar, de pe poziţii creştine, autorul apelează la câteva concepte originale. Se conturează astfel o nouă perspectivă despre ceea ce înseamnă gândirea pozitivă, Legea Atracţiei, dar şi blestemul, magia, vrăjitoria, ghicitoria, chanellingul, fenomenul OZN.
În continuare cartea face o avertizare asupra lucrurilor ce se vor întâmpla în următorii ani. Trăim în perioada imediat premergătoare venirii Antihristului, [...] perioada „antihriştilor”. Aceştia sunt deja aici, şi îşi vor intensifica activitatea, iar puterea lor spirituală va creşte, pe măsură ce Duhul Sfânt se va retrage.
Dar înainte ca acest lucru sa se întâmple, va avea loc un ultim asalt al Duhului Sfânt în lucrarea Sa mântuitoare in rândul naţiunilor. Apoi, peste naţiuni va veni "întunericul". Cine nu va avea atunci "ulei in candela" va îngroşa rândurile apostaţilor. Acestea toate vor crea condiţiile apariţiei Antihristului. Ce trebuie sa facem noi in aceste circumstanţe? Care este rolul Bisericii lui Hristos? Sunt întrebările la care autorul încearcă să răspundă în finalul cărţii.

Răzvan Ardelean este absolvent al facultăţilor de Psihologie si Inginerie Electronică. Si-a susţinut masteratul in Consiliere psihologică si educaţională cu lucrarea de disertaţie "Consilierea psihologică a persoanelor cu convingeri religioase". Este psiholog creştin, absolvent al unei şcoli biblice de consiliere. Este autor de cărţi cu tematică educaţională şi creştină, şi autor al unui test original de personalitate şi orientare in carieră.

A inventat jocul de şah pentru patru parteneri, in curs de patentare la OSIM. A participat la numeroase proiecte naţionale si europene privind educaţia adulţilor. Este preşedintele Fundaţiei Partener din Braşov, care are ca obiect de activitate educaţia pentru adulţi (LifeLong Learning). Poate fi contactat la adresa partener@clicknet.ro"

Răzvan Ardelean - Invazia antihriştilor, Editura Ema, Brasov, 2009.

"Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă.
Şi, după cum aţi auzit că are să vină Antihrist,
să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi antihrişti:
prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.
Ei au ieşit din mijlocul nostru ("cine citeşte să înţeleagă!"),
dar nu erau dintre ai noştri.[...]" 1Ioan 2:18-19

"Scrisori către prieteni"

Introducere în creștinismul autentic

Autor: Răzvan Ardelean

Motto:

Din zilele lui Ioan Botezătorul până acum,
Împărăţia Cerurilor se ia cu năvală,
şi cei ce dau năvală, pun mâna pe ea.

Mat. 11:12

Răzvan-Ioan Ardelean

Partea I Să fii Născut din Nou

CUPRINS
Scrisoarea 1. ISTORIA UNIVERSULUI-TRECUTUL
Scrisoarea 2. PĂCATUL
Scrisoarea 3. CONFUZII
Scrisoarea 4. CRUCEA
Scrisoarea 5. LEGĂMÂNTUL MÂNTUIRII
Scrisoarea 6. CREȘTINUL AUTENTIC
Scrisoarea 7. ISTORIA UNIVERSULUI -VIITORUL
Scrisoarea 8. CONCLUZII

INTRODUCERE

Expunere de motive

Trăim, ca români, într-o societate care se auto declară creștină. Suntem creștini de 2000 de ani, zic unii. Ne naștem creștini, spun alții. Dar, conform Bibliei, creștinismul nu are de a face cu o tradiție culturală şi nici cu o descendență genealogică. Ba mai mult, în epistola 1 Corinteni 15:1-2 ni se spune:

„Vă fac cunoscut, fraţilor, Evanghelia pe care v-am
propovăduit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas, şi prin care
sunteţi mântuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v-am propovăduit-o;
altfel, degeaba aţi crezut.”

Putem să observăm aşadar că nu orice credinţă este mântuitoare şi că există şi o credinţă „degeaba”. Acest lucru ne este întărit în Evanghelia după Matei 7.21 unde Isus Însuşi ne spune:

„ Nu orişicine-Mi zice: „Doamne, Doamne!”
va intra în Împărăţia cerurilor,
ci
cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri.

Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea:
„Doamne, Doamne ! N-am proorocit noi în Numele Tău ?
N-am scos noi draci în Numele Tău ?
Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”

Atunci le voi spune curat:
„Niciodată nu v-am cunoscut;...”

Acești oameni cu siguranță se credeau mântuiți pe baza faptului că au fost implicați în activități spirituale ale bisericii, dar cu toate acestea ei nu au fost pe placul lui Dumnezeu. Problema care se pune, așadar, nu este doar aceea de a crede, ci mai ales aceea de a crede în mod corect. Este ceea ce eu numesc un creștinism autentic.

>> citește mai departe

Partea a II-a De ce să crezi?

CUPRINS
Scrisoarea 1. DUMNEZEU
Scrisoarea 2. BIBLIA
Scrisoarea 3. ISUS
Scrisoarea 4. ISTORIA BISERICII
Scrisoarea 5. ÎN LOC DE CONCLUZII


Această secțiune este scrisă pentru cei care au îndoieli referitoare la existența lui Dumnezeu, autenticitatea Bibliei, persoana lui Isus, sau nedumeriri referitoare la Biserică și varietățile ei, ca și pentru cei care, deși cunosc în parte aceste lucruri, au încă întrebări care ii preocupă.

>> citește mai departe

Răzvan Ardelean - Scrisori către prieteni, ediţia a 2-a revizuită, Editura Ema, Brasov, 2009.

Mireasma vieţii

Fragment din cartea Vânt proaspăt, foc proaspăt


"Nu voi uita niciodată o duminică de Paşti în 1992, ziua când Roberta Langella şi-a depus dramatica ei mărturie [...]. Un vagabond stătea în spatele bisericii, ascultând cu mare atenție.
La sfârșitul serviciului de seară [...] l-am văzut pe acest bărbat, în zdrențe și cu părul încâlcit, stând pe culoarul din mijloc, patru rânduri mai încolo, așteptând să-i dau permisiunea de a se apropia de mine.
Am dat din cap şi i-am făcut un mic semn cu mâna. [...] Când s-a apropiat am văzut că cei doi dinţi din faţă îi lipseau. Însă mult mai groaznic decât înfățișarea era mirosul - un amestec de alcool, transpirație, urină şi gunoi mi-a tăiat respirația. [...] Instinctiv mi-am întors capul într-o parte pentru a lua o gură de aer curat, apoi m-am uitat înapoi în direcția lui, expirând.
L-am întrebat cum îl cheamă.
"David", a spus el moale.
"De când locuiești pe străzi, David?"
"De șase ani."
"Unde ai dormit azi-noapte?"
"Într-un camion abandonat."
Auzisem destul şi acum doream să scap cât mai repede de el. Mi-am dus mâna la spate pentru a-mi scoate portofelul din buzunar.
În acel moment David şi-a îndreptat degetul spre faţa mea şi mi-a spus: "Nu înţelegi - nu am nevoie de banii tăi. Oricum voi muri acolo pe străzi. Îl vreau pe acel Isus despre care a vorbit roşcata."
Am ezitat, apoi am închis ochii. Dumnezeule, iartă-mă, L-am implorat eu. M-am simțit murdar şi vulgar. Eu, un lucrător al Evangheliei... nu voiam decât să scap de el, când el striga după ajutorul acelui Hristos pe care eu îl vestisem cu puţin timp în urmă. Am înghițit din greu în timp ce dragostea lui Dumnezeu îmi inunda sufletul.
David a simțit schimbarea din mine. S-a apropiat şi a căzut pe pieptul meu, îngropându-şi capul soios în cravata şi cămașa mea albă. Îmbrățișându-l i-am vorbit despre dragostea lui Isus. Şi nu erau doar vorbe goale; le simţeam. Simțeam dragoste pentru acest bărbat nenorocit. Mirosul... nu ştiu cum să explic. El care aproape mă îmbolnăvise la început, devenise acum cea mai minunată aromă pentru mine.[...]
Domnul părea să îmi spună în acel moment: Jim, dacă tu şi soţia ta aveţi vreo valoare în faţa Mea, dacă e vreun scop pentru voi în lucrarea Mea să ştii că el are de a face cu acest miros. Acesta e mirosul lumii pentru care am murit.
David s-a predat acelui Hristos de care a auzit în acea seară [...]. Astăzi e şeful departamentului pentru întreţinere al bisericii noastre. S-a căsătorit şi a devenit tată. [...] Atunci când vorbeşte cuvintele lui au o greutate şi un impact după care mulţi lucrători ordinați râvnesc.

În măsura în care creștinii se apropie să se atingă de fiecare - inclusiv de cei nedoriţi de care e plină societatea noastră - în aceeaşi măsură Dumnezeu îi va atinge şi pe ei şi le va revoluţiona vieţile. Altfel ne vom învârti într-un cerc închis, ocupându-ne timpul cu studii biblice, împreună cu cei de acelaşi gen cu noi. Nu există o manifestare a puterii lui Dumnezeu pentru că noi ne-am închis faţă de nevoia unei astfel de manifestări."

Jim Cymbala, Dean Merrill - Vânt proaspăt, foc proaspăt (Fresh Wind, Fresh Fire), Editura Casa Carții, Oradea, 2003

Iubirea - mărgăritarul de preț

Sfântul Augustin - Despre iubirea absolută

(fragment)

       "Poți să ai orice vrei, dacă dragostea îţi lipsește, nimic altceva nu îţi este de folos. Iar dacă nu ai alte calități, fă așa încât să ai dragoste căci astfel ai împlinit legea. Zice Apostolul: "Cine-şi iubeşte aproapele a împlinit legea": şi "Împlinirea legii este iubirea".
Cred că acesta este mărgăritarul pe care se spune în Evanghelie că un negustor l-a căutat, iar când l-a găsit a vândut tot ce avea şi l-a cumpărat. Iubirea este tocmai mărgăritarul de preț fără de care orice ai putea avea nu-ţi folosește la nimic; dar dacă doar pe ea o ai îţi este de ajuns.

Acum tu vezi prin credință, atunci îl vei vedea față în față.
Dacă îl iubim acum, când nu-l vedem, cum îl vom mai îmbrățișa când îl vom vedea! Dar cu ce trebuie să ne deprindem? Cu dragostea frățească. Îmi poți spune: "Nu l-am văzut pe Dumnezeu", dar poţi oare spune: "N-am văzut omul"? Iubește-l deci pe fratele tău. Căci dacă îţi vei iubi fratele pe care îl vezi îl vei vedea şi pe Dumnezeu; pentru că vei vedea însăși dragostea, iar în dragoste locuiește însuși Dumnezeu."

                                                       Sf. Augustin

                .

       Frumos și drept spunea poetul:

"Cât de sărac e-acela ce nu poate sa spună: / "Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii". / Cum poate el să simtă în zori uimirea firii /Și noaptea vraja sfântă a clarului de lună?"(Omar Khayam )

       Cu adevărat cel care nu are dragoste - fie ea și "firească" - este un om nenorocit, pustiu și sărac: fiul nefericit al Nefericitului său tată, din care s-au născut ura, mândria, minciuna, tot ce este rău și murdar în veacul de acum.
Nu tot asa este un copil al lui Dumnezeu! In inima lui a fost" turnată dragostea" lui Dumnezeu "prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat". (Rom.5:5) El a fost "născut din Dumnezeu", după chipul și asemănarea Tatălui său: "Dumnezeu este dragoste."
       Cine și cum poate deveni ”copil al lui Dumnezeu”? Sfânta Scriptură ne spune că oricine crede în Isus Hristos - se botează și rămâne în El - este un copil al lui Dumnezeu. " Toți sunteți fii ai lui Dumnezeu, prin credința în Hristos Isus. Toți care ați fost botezați pentru Hristos, v-ați îmbrăcat cu Hristos."(Gal.3:27)
''Tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuți nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.''(Ioan 1:12-13)
și iarăși:
"noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu față de noi. Dumnezeu este dragoste; și cine rămâne în dragoste, rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el. (1Ioan.4:16)

       Sf. Augustin - Despre iubirea absolută: Comentariu la Prima Epistolă a lui Ioan, (ediţie bilingvă),  Iaşi, POLIROM, 2003.

Râvna Evangheliei

       "Un om care are râvnă în cele religioase este - mai întâi de toate - un om stăpânit de un singur gând. Nu este de ajuns să spună că este cinstit, că nu face compromisuri de nici un fel, că nu este superficial în ceea ce face, că el crede din toată inima sa, că are entuziasm.
Deşi toate acestea trebuie să fie adevărate pentru orice ucenic al lui Hristos, totuşi el trebuie să fie mult mai mult decât toate acestea; el trebuie să fie un om care vede un singur lucru înaintea sa, o singură ţintă: aceea de a plăcea lui Dumnezeu. Şi, fie că trăieşte, fie că moare, fie că e sănătos sau bolnav, bogat sau sărac, fie că place oamenilor sau îi înfurie, fie că e considerat inteligent sau nebun, lăudat sau blamat de oameni, acceptat sau boicotat, onorat sau ocărât - celui care are adevărata râvnă nu-i pasă de nimic din toate acestea. Inima lui arde pentru un singur lucru, acela de a plăcea lui Dumnezeu şi de a face ca slava Lui să strălucească din ce în ce mai mult în lume. Şi dacă arzând de focul acesta, se consumă pe sine o face cu bucurie. Căci el știe că întocmai ca lumânarea care, ca să poată răspândi lumina în jur, e nevoie să ardă şi să se consume, tot astfel şi el, va trebui să se cheltuiască şi să se lase consumat, mistuit de focul acesta sacru, căci la aceasta a fost chemat. Un astfel de om va găsi întotdeauna un teren potrivit pentru a-şi întrebuința zelul. Atunci când este împiedicat a predica sau a lucra, când nu poate contribui bănește la lucrarea evangheliei, plânge, suspină şi se roagă.
Chiar dacă este cel mai sărac om de pe faţa pământului sau țintuit pe un pat de boală, el va face ca dracii din jurul sau să tremure, ca rezultat al necontenitelor sale rugăciuni mijlocitoare.
Dacă nu se poate lupta ca Iosua, va face ca Moise, Aron şi Hur pe munte (Exod.17:9-13). Dacă boala, sărăcia sau alte piedici fizice, sau de altă natură, îl împiedică să facă lucrarea lui Dumnezeu, el însuși, nu va da Domnului odihnă nici zi nici noapte, până nu va ridica El pe vreun altul în această lucrare a Sa, și această lucrare va fi totuși făcută. Aceasta înțeleg eu prin a avea râvnă pentru evanghelie. "

Practical Religion, Bishop J.C. Ryle (1816-1900)

"Imbracati-va cu toata armatura lui Dumnezeu,
ca sa puteti tinea pept impotriva uneltirilor diavolului.
... avand picioarele incaltate cu ravna Evangheliei pacii."

(Efes.6:11-15)

notă: Bocancii nu(!) fac parte din "echipamentul" creștinului.

Război spiritual - Atitudini (2)

"Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunerecului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii cari sunt în locurile cereşti." (Efes.6:12)

Cântec despre copacul cu vulturi
Bertolt Brecht

"...
dar, el, totuşi, se propteşte în pământ, el care
nu se apărase împotriva cerului,
se propteşte şi rămâne în picioare.
Desigur, visează, la amiază, şi seara, şi noaptea, câte un vis întunecat.
Dar stă în picioare, cu-ntregu-i efort, sub enormul atac,
îşi ridică din greu în înalt, şovăind, fruntea lui zdrenţuită
şi trimite, prin noapte, batjocuri spre harnicii vulturi,
şi-şi râde de ei, îndârjitul copac.
Iar vulturii se leagănă, osteniţi, în lumina de lună
şi cu scrâşnet de bronz umplu spaţiul, pe rând şi-mpreună.
Dar aripile au şi început să tremure când foşnea, iar copacul observând
spaima vulturilor care cu nemurirea lui se măsoară,
şi-a încordat crengile, departe, departe, exultând
căci era o noapte de primăvară.

Da, e ostenit acum acest neam muritor, iar copacul
va înflori, aşa sfârtecat şi tocat.
Chiar azi se va grăbi să înflorească. Râse copacul de spaima lor.
Iar vulturii se legănară tot mai osteniţi sub lună
şi cu scrâşnet de bronz umplură spaţiul, sonor.
A doua zi s-ar fi mirat văzându-l într-o splendidă şi liberă înflorire.
Penele li se făcură mai grele şi deveniră trişti sub cer.
Greoi se ridicară în văzduh şi căzură-ntr-o cădere grea ca plumbul
pe copacul rănit - şi atunci acesta deveni o colină de fier.
....................................................................................."

"Nu te bucura de mine, vrăjmaşă, căci chiar dacă am căzut, mă voi scula iarăşi, chiar dacă stau în întunerec, totuşi Domnul este Lumina mea!" (Mica.7:8)

Război spiritual - Atitudini

"Dacă un mădular suferă, toate mădularele trupului suferă împreună cu el; dacă un mădular este onorat, toate mădularele se bucură împreună cu el." 1Cor.12:26

Cântec despre copacul cu vulturi
Bertolt Brecht

De la cântători şi pân-la miezul nopţii
se războiesc vulturii, ca smintiţi, cu acel copac singuratic.
Atâtea aripi întunecă cerul, că, ceasuri la rând, el nu vede soarele.
De-atâta foşnet de aripi metalice, spaţiul răsună sălbatic.
Aripile plesnitoare pe el tăbărând,
îi sfârtecă în cădere trupul tremurător
şi-i îmbucătăţesc mugurii şi mădularele.
Când lovitura aripii trosneşte în ramuri, sonor,
scoarţa lui se rupe, coroana lui se risipeşte
şi el stă, hăcuit şi cocârjat,
zdrenţuit şi însângerat, sfârtecat şi tocat
de aripi de oţel, bântuit ca de săbii,
şovăind şi asfinţind sumbru pe temelia lui de pământ.
Iar masacrul aripilor e-atât de năprasnic,
iar ţesutul lui atât de zdrenţuit,
încât, tremurând, îşi încearcă adânca lui rădăcină,
să vadă de mai poate să-l ţină:
rădăcina se cutremură adânc, adânc de tot în pământ,

(va urma)

"...totuşi, va sta în picioare, căci Domnul are putere să-l întărească pentru ca să stea." (Rom.14:4)

Creştinul si Biserica - A.W.Tozer

   "Singura speranţă pentru creştinismul modern, susţine Tozer, se află în creştinul individual. Când turma de oi confuze o ia la vale pe o pantă, o oaie se poate salva numai dacă se separă de celelalte.

Cred că noi evanghelicii facem două greşeli serioase: 1) insistăm asupra unirii, acolo unde ea nu ar trebui să existe şi, 2) creăm despărţiri artificiale acolo unde ele nu se justifică absolut deloc. (Când să te uneşti şi când să te desparţi? această este întrebarea, şi un răspuns corect necesită înţelepciunea lui Solomon.)

Un fapt binecuvântat, pe care nu trebuie să-l uităm niciodată, este unitatea organică, în Cristos, a tuturor credincioşilor adevăraţi.
Aflându-ne în interiorul Bisericii, şi noi suntem probabil la fel de conştienţi de greşelile ei ca oricare persoană din afară. Şi, totuşi, credem în ea, oriunde se manifestă ea într-o lume a întunericului şi a necredinţei.
Biserica se găseşte oriunde Duhul Sfânt a adunat împreună câteva persoane care au crezut în Cristos şi au fost mântuite, care se închină lui Dumnezeu în duh şi nu fac compromisuri cu lumea şi cu carnea. Se poate că, de nevoie, membrii Bisericii sunt împrăştiaţi pe toată suprafaţa pământului şi sunt separaţi între ei de distanţe şi împrejurări, dar în fiecare membru adevărat al ei există instinctul de casă şi dorinţa oilor după staul şi după păstor. Să se ofere câtorva creştini adevăraţi o cât de mică şansă şi ei se vor aduna împreună, organizând şi planificând întâlniri regulate pentru rugăciune şi închinare. La aceste întâlniri se va vorbi din Scriptură, vor frânge pâinea împreună, într-o formă sau alta, potrivit luminii lor, şi vor încerca să vestească celor nemântuiți Evanghelia mântuitoare.
Asemenea grupuri sunt celule în Trupul lui Cristos şi fiecare dintre ele este o biserică adevărată, o parte reală a Bisericii mai mari. În şi prin intermediul acestor celule Îşi face Duhul Sfânt lucrarea pe pământ. Oricine dispreţuieşte biserica locală dispreţuieşte Trupul lui Cristos.
Biserica are încă un cuvânt de spus. "Porţile Locuinţei morţilor nu o vor învinge" Matei 16:18"

Aiden Wilson Tozer (1897 -1963) - God Tells the Man Who Cares 

Ignaţiu de Loyola

  Anthony de Mello

       "Misticul Ignaţiu de Loyola a trăit în secolul XVI.
El a povestit ca în momentul convertirii sale nu a avut parte de nici un îndrumător spiritual, aşa că Domnul însuşi l-a învăţat, la fel cum îi predă profesorul unui elev.
Odată, el a declarat că chiar dacă toate Scripturile ar fi distruse, el ar continua să creadă în adevărul lor, căci Cel de la care a învăţat acest adevăr a fost Domnul însuşi.
Creştinul:
Din păcate, în viaţa mea au existat o sumedenie de ghizi spirituali care au insistat să mă ajute. Mi-au băgat în cap învăţăturile cu atâta insistenta încât am ajuns să nu iţi mai aud vocea decât cu mare greutate. Nu m-am gândit niciodată ca Tu însuți ai putea fi maestrul meu, căci ei mi-au repetat încontinuu: "Noi suntem singurii tăi ghizi. Cine ne asculta pe noi îl asculta pe El".
Nu ei sunt însă de condamnat, ci eu pentru că mi-a lipsit fermitatea de a-i reduce la tăcere, curajul de a descoperi singur, răbdarea de a aştepta momentul potrivit și încrederea ca odată, când mă voi aştepta mai puţin, Tu vei rupe tăcerea şi mi te vei revela." (din volumul Cântecul păsării)

" Ură religioasă "

Un turist s-a adresat ghidului:
- Cred că eşti mândru de oraşul tău. Am fost cu deosebire impresionat de numărul mare de biserici din el. Probabil că cei de aici îl iubesc foarte mult pe Dumnezeu.
- Hm, i-a răspuns ghidul cu cinism, este posibil să-l iubească pe Dumnezeu, dar este sigur că se urăsc unii pe alţii.

Anthony de Mello

"Daca zice cineva: "Eu iubesc pe Dumnezeu", si uraste pe fratele sau, este un mincinos; caci cine nu iubeste pe fratele sau, pe care-l vede, cum poate sa iubeasca pe Dumnezeu, pe care nu-l vede?" 1Ioan4:20

Creştinul şi "biserica”

"Eu în ei şi Tu în Mine – pentru ca ei să fie pe deplin una, astfel încât lumea să cunoască faptul că Tu M-ai trimis şi că i-ai iubit aşa cum M-ai iubit pe Mine." (Ioan.17:23)

Biserica, privită ca o grupare locală şi vizibilă de credincioși botezați, nu este formată dintr-o mulțime de oameni ideali. Despre poporul eliberat din robia egipteană Scriptura spune că era însoțit de "o mulțime de oameni de tot soiul” Ex.12:38. Şi totuşi, "biserica”(adunarea), rămâne o arcă de salvare, un atelier de prelucrare, un spital, un club, o sală de așteptare şi orice ar mai fi chemată să fie pentru a împlini nevoile celor ce sunt pe Calea Vieții. Si o vestea bună: această stare de lucruri este vremelnică, dar necesară în devenirea credinciosului creștin și numai cine se află înăuntru cunoaște bucuriile şi neajunsurile vieții în comun(iune). E de dorit să găsim un "animal curat", un om, un prieten de care să ne lipim fruntea când nu mai putem, să-i ascultăm bătăile regulate şi liniștitoare ale inimii, să-i șoptim "îmi este atât de greu..., îti mulțumesc că ești lângă mine”. Nu e ușor! Uneori poți dori disperat singurătatea sau tovărășia cuiva din "afară", dar nu există o altă cale pe care să ajungem teferi la destinație. Calea este Isus şi singurul loc dat sub soare credinciosului creștin este Trupul lui Hristos. Dumnezeu ştie ce e în "biserică", ne înţelege, dar ne vrea înăuntru cu tot ce presupune aceasta!
Adevărata Biserică este cea pe care o zidește El! E un trup, un organism viu. Nu-l poți vedea, dar îi simți pulsul. Viața curge nestingherită prin "încheieturile" care ne leagă: "Din El, tot trupul, bine închegat şi strâns legat prin toate ligamentele de susţinere, creşte şi se zideşte pe sine în dragoste, după cum fiecare parte îşi face lucrarea." (Efes.4:16)
Aşa se face că oameni pe care nu i-am văzut niciodată plâng şi se bucură împreună cu mine, stau în jertfă şi rugăciune iar eu sunt "hrănit/a" pentru ca ei trudesc, vindecat/a, pentru că cei cu care am fost așezată în același trup (nu neapărat în aceeași adunare sau "denominație"), mijlocesc fierbinte pentru mine fără nici un folos aparent. Totuși, în semn de ascultare şi smerenie, Dumnezeu dorește să ne strângem laolaltă într-o biserică locală, să frângem pâinea, să ne îngăduim unii pe alţii cât timp vom fi lăsați "să creștem împreună". Ne-a spus şi ce să facem când suntem împreună, dar unii au găsit că e mai bine să schimbe lucrurile după bunul lor plac şi a ieșit ce se vede. "Când va adunați laolaltă, dacă unul din voi are o cântare, altul o învățătură, altul o descoperire, altul o vorba în altă limbă, altul o tălmăcire, toate să se facă spre zidirea sufletească (!). 1Cor.14:26
Trupul lui Hristos este o zidire duhovnicească pe care o face El: "voi zidi Biserica Mea" şi o zidire "sufletească" la care suntem chemați să lucrăm împreună, dar ca şi în biserica din Corint, se mai întâmplă uneori şi acum să fim "adunați laolaltă nu ca să ne facem mai buni, ci... mai răi." 1Cor.11:17 Ce trist!
Sunt "vremuri grele”, însă Domnul ne va ajuta, El ştie "unde locuim": " acolo unde este scaunul de domnie al Satanei”. Fie ca Domnul să poată spune şi despre noi: tu "ții Numele Meu, şi n-ai lepădat credința Mea...” (Apoc.2:13)
Însuși Domnul s-a rugat și a spus: "Sfinte Tată, păzește, în Numele Tău, pe aceia pe cari Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum suntem şi Noi." (Ioan.17:11)

(Pentru o înțelegere diferită a lucrurilor, citiți: "În căutarea bisericii universale și invizibile" http://www.abaptistvoice.com/Romana/carti/InCautareaBisericiiUniversaleSiInvizibile.html )

Cantec pentru baietii ucisi la Chisinau - de Savatie Bastovoi

Suicidul

"Parintele profesor John Breck arata ca "sinuciderea e o tragedie ce ne implica pe fiecare din noi ca madulare ale unui singur Trup. Si, intr-o oarecare masura, raspunderea ei cade asupra noastra, a tuturor. In lumina acestei evidente, trebuie sa regandim abordarea atat a celor care se sinucid, cat si a celor care sufera cel mai mult datorita mortii lor. "

(Fragment, pag. 10)

Suicidul

Publish at Scribd or explore others: Humanities Religion

Dragoste, acceptare şi iertare

Nu religia este cea care are putere să transforme, ci principiile. Scriptura dă principii, dar nu este suficient să ştii "ce scrie", ci trebuie să experimentezi puterea care transformă. Tot ceea ce fac arată ce sunt. Omul bun e bun oricând, oriunde cu oricine! Circumstanţele pun doar în lumină caracterul real al unei persoane, îl descoperă în faţa celorlalţi.
Jerry Cook, autorul cărţii Love, Acceptance and Forgiveness, descrie modul în care principiile pot să schimbe viaţa şi destinul unui om sau al unei comunități! Este o carte despre dragoste, acceptare şi iertare; o carte plină de speranță și de ajutor pentru cel ce se confruntă cu îndoiala, depresia sau evenimente traumatizante greu de depăşit. Jerry Cook prezintă o biserică din statul Washington, care în paisprezece ani a ajuns la patru mii de suflete. Impresionantă este promisiunea pe care membrii acestei biserici şi-au făcut-o unul celuilalt:


"Mâinile mele nu te vor răni cu bună ştiinţă.
Nu voi face şi nu voi spune nimic cu intenţia de a te face să suferi.
Întotdeauna, în orice circumstanţă voi încerca să te ajut şi să te susţin.
Dacă ar fi să cazi şi stă în puterea mea să te ridic - voi face lucrul acesta.
Dacă ai nevoie de ceva şi eu am, voi împărţi cu tine. Dacă va fi nevoie, îţi voi dărui acel lucru.
Indiferent ce voi afla despre tine, indiferent ce rezervă viitorul - bun sau rău - legământul meu faţă de tine rămâne neschimbat. Şi nimic din ceea ce vei face nu va schimba toate acestea."