Înşelare

"Credeam că-s -- muguri,
şi-au să înflorească."

Lucian Blaga 

"The giant thorn and the dwarfs"

 Pilda lui Iotam

    Benone Burtescu 

                                                                               (Judecători 9:7-14)

 

 

           Cândva, copacii, (se-nţelege -

           În urma unui sfat ţinut) 

           Au hotărât 

           Să-şi pună peste ei un rege

           Cum n-a mai fost de bun şi priceput.

 

           Şi tot cătând

           Pe cel ce-avea să fie uns

           Copacii au ajuns

           (Precum se spune-n pildă

           Fiindcă-n pilde se vorbeşte

           Ca să priceapă cine-aude şi citeşte)

           Copacii au ajuns la măslin

           Şi i-au zis apoi:

           Vino să împărăteşti peste noi!

 

           Nu după multă gândire

           Dar după adâncă chibzuire

           Măslinul le-a răspuns

           Scurt

           Dar îndeajuns:

           Să părăsesc eu untdelemnul meu

           Cu care proslăvesc pe Dumnezeu

           Şi oamenilor aduc mângâiere

           Pentru a fi rege peste copaci? ...

           Îmi este peste putere.

 

           Copacii nu s-au arătat prea tulburaţi

           Că au fost refuzaţi

           Şi de la măslin

           Trecură alături la smochin

           Vino cu noi

           Vrem să ne fii împărat ...

           Peste voi împărat?

           Să-mi părăsesc eu dulceaţa mea

           Şi rodul meu cel minunat

           Pentru a fi peste voi împărat?

           Le răspunse smochinul

           Mi-aş profana destinul

 

           Atunci, copacii

           Văzând că nici smochinul

           Nu vrea rege să le fie

           Se duseră iute la viţa de vie

           Şi precum cer manierele bune

           Făcură toţi plecăciune

           Şi i-au zis:

           Vino să împărăteşti peste noi

           Să ne fii regină!

 

           Via,

           Se înfioră o clipă

           În diamantele ei rubinii de lumină

           Apoi privindu-i drept

           Le spuse înţelept:

           Să părăsesc eu vinul

           Cu care bucur cerul

           Şi-nveselesc pământul

           Prin care-am spus

           Că voi fi desfătare tuturor

           Din răsărit în apus? ...

           Puţin îngrijoraţi şi nemulţumiţi puţin

           Copacii plecară de la viţa de vie

           Şi se duseră de-a dreptul la spin:

           Vrei să-mpărăţeşti peste noi?

           Iată-ne gata să ne fii domn

           Să primim de la tine poruncă şi lege!

 

           Spinul răspunse:

           Bine, primesc să vă fiu rege

           Dar mai întâi veniţi

           La umbra mea să vă odihniţi.

           Priveliştea copacilor

            (precum o bănuiţi)

           Era tristă şi sumbră ...

           La care umbră? ... 

Sursa imaginii: deviantart.com

Fericire şi har

"Cine cugetă la Cuvântul Domnului

găseşte fericirea, 

şi cine se încrede în Domnul este fericit."  

Prov.16:20

"the sacrament"

  Psalm

 de Benone Burtescu 

 

 

 Fără oprire peste zi și noapte

 Vântul nesiguranței se-aude cum bate

 Dar eu adorm şi mă scol în pace mereu

 Domnul este Păstorul meu

 Că n-am deajuns, deşartă alergare

 Gunoaiele Planetei le scurmă fiecare

 Eu ochii către ceruri mi-i ridic

 Nu voi duce lipsă de nimic

 

 Sunt prevestiri de moarte ce-or urma

 Că văile şi munţii lumii s-or usca

 Dar eu simt liniștea frumoaselor livezi

 El mă paşte în păşuni verzi

 

 Că n-or mai fi izvoare se tot spune

 Dar ştiu că El va face cu mine o minune

 Lângă fântâni îmi pregătește tihnă

 Şi mă duce la ape de odihnă

 

 Când prea e mare lipsa de iubire

 Şi când speranța cade-n amorţire

 Îmi pune-n gânduri ruga şi-n inimă cântecul

 Îmi înviorează sufletul

 

 Când drumurile par a fi-ncurcate

 Ori prea trecând prin beznă, ori prea urât umblate

 Spre cer, El din făgăduinți îmi face trepte

 Şi mă povățuiește pe cărări drepte

 Nu pentru că-n ceva e vreun merit al meu

 Din pricina Numelui Său

 

 Printr-un legământ de iubire

 Ne-am dat întâlnire

 În cer, în faţa porţii
 Chiar dacă ar fi să trec prin valea umbrei morţii

 

 Inima-mi ascult şi-mi bate mereu liniştită

 Aşa cum la-nceput, de Tine-a fost pornită

 Zadarnic m-amenință durerea care vine

 Nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine
 

 Când glasul Tău mă mustră şi drept mă pedepseşte

 Eu simt în brațul Tău ceva ce mă iubeşte

 Sufletul meu deloc nu mi se tânguie

 Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie
 

 Dușmani aşa de mulți la fiecare pas

 Nici chiar acasă nu mai sunt acas'

 Dar trec cu binecuvântare printre ei

 Tu îmi întinzi masa în fața potrivnicilor mei

 

 Şi văd cum toţi se-adună să se-nfrunte

 Pe locurile cele mai de frunte

 Iar eu aştept în pace din partea Ta un semn

 Îmi ungi capul cu untdelemn

 

 Tu îngrijești de mine ca de copilul Tău

 Să-mi fie ce e bine, să nu-mi fie ce-i rău

 Ce e frumos în ceruri aici frumos la fel

 Şi paharul meu e plin de dă peste el

 

 Şi caut vorbe ca să spun

 Păstor al meu, cât eşti de bun

 Şi caut cântec pentru-a Te slăvi

 Da, fericirea şi-ndurarea mă vor însoți

 

 Te voi urma prin vremuri oricât de grele

 În toate zilele vieții mele

 

 Şi nu m-or îngrozi semnele timpului

 Şi voi locui în casa Domnului
 Până la sfârşitul zilelor mele

 

 Apoi, mă voi muta în casa Lui din stele. 

Sursa imaginii: 500px.ocm 

"Muzica nemuzică"

"Vai de cei ce trăiesc fără grijă [...].  
Aiurează în sunetul lăutei, se cred iscusiți ca David  [...]."  
(Amos.6: 1,5)   

 
 "Degradarea muzicii face parte din sinistrul cortegiu al semnelor sfârşitului. Dacă pe timpul lui Amos, cu 750 de ani înaintea naşterii Domnului Iisus, muzica era o plagă naţională, astăzi muzica proastă, muzica nemuzică, se arată ca o plagă planetară care târăşte lumea în aiureala ei cea de pe urmă.
 
 
 Amos, scriitorul textului biblic de care ne ocupăm, înseamnă în traducerea numelui său "purtător de poveri". Una din marile poveri ale timpului lui Amos era muzica degradată şi degradantă a timpului său. Ciudată aceasta povară pentru el, căci nu era, după cum singur ne spune, nici prooroc nici fiu de prooroc, ci strângător de smochine. Nu era nici măcar dintre cei care cântau la templu, nu avea nici o responsabilitate pe linie muzicală în Israel. Acest păstor îşi ducea viaţa lui de o rară simplitate în Tecoa, sătuc din pustia lui Iuda, la câţiva kilometri de Bethleem locul naşterii lui Iisus. El demască academismul rafinat până la inconsistenţă şi devenit deşertăciune a zilelor lui şi mai ales a zilelor noastre. El nu face demonstraţii tehnice, nu ţine un curs de pedagogie muzicală, ci "strigă" văzând o situaţie şi se "jeleşte" de urmările ei.
 
 
"Aiurează în sunetul alăutei..." Starea de aiurare în sunetul ei este alterarea conştiintei şi conştienţei. Omul nu mai este în stare să judece, să ia o hotărâre, nu mai ştie ce face, este o victimă. Creierul este devastat de posibilităţile lui, motivaţia şi coordonarea sunt scoase din funcţie. Aiurarea precede coma, iar coma precede moartea.
 
 
 Muzica proastă este un drog şi mai puternic decât cocaina şi acţionând mai subtil, face mai multe victime. [...] Am văzut stadioane în delir, sute de mii ieşiţi din minţi la sunetele alăutelor moderne şi cântecele "davizilor" de azi. Impresarii lor sunt primiţi cu plecăciuni şi daruri în marile oficii, spectacole de aiurare se desfăşoară sub sceptru juridic şi sub protecţia forţei oficiale. Acest lucru se întâmplă chiar şi în România, ţara doinelor liniştitoare de inimă, ţara buciumelor [...], ţara clopotelor cutremurătoare de spirit. Epidemia de muzică proastă se întinde. Este o furtună, un vuiet care tinde să devină fără remediu.
 
 
 O analiză istorică a muzicii pe timpul lui Amos, ne face să credem că era diferenţă între sunetul alăutei de la palat şi sunetul alăutei de la templu. Leviţii se opuneau degradării muzicii. În lumea noastră, muzica proastă a făcut o spărtură mare în rândul leviţilor puşi să conserve valorile sunetului şi a năvălit în templu, în sinagogi, biserici, adunări. Cuvinte de care te cutremuri rostindu-le: Isus, iubire, calvar, cruce, aleluia, sunt cântate în aşa hal chiar în locurile de închinare, încât ne întrebăm cum de mai rabdă Dumnezeu această aiurare profanatoare de cele sfinte. Punctul de sacrilegiu este că această aiurare este numită „lucrarea Duhului Sfânt”.
 
 
 Muzica este consubstanţială naturii noastre. Prin creaţiune noi am fost făcuți să cântăm şi să ascultăm. Ce cântăm? Ce ascultăm? Cum sună alăuta inimii tale? Exista o linie de aur a muzicii de la creațiune când "stelele dimineții izbucneau în strigăte de bucurie și când toți fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie" (Iov 38, 7) și până la "cântau o cântare nouă înaintea scaunului de domnie" (Apoc.14.3); muzica ta cea cantată, cea ascultată, este  pe aceasta linie? Prin cunoașterea Mântuitorului am învățat cântecul iubirii Lui din durerile Lui. Cântecul spinilor din coroana  păcatelor noastre așezată pe capul Lui, sunetele piroanelor din mâinile şi picioarele Sale prinse de cruce, sunetul alăutei "iartă-i Tată căci nu știu ce fac", muzica vorbelor Sale "s-a sfârșit" [...]. Ceea ce cânți şi asculţi tu stă lângă toate acestea? .”

Benone Burtescu - "Viitorul se grăbeşte"

Invitați la Viaţă

"Voi toți cei însetați, veniți la ape,
chiar și cel ce n-are bani!
Veniți și cumpărați bucate,
veniți și cumpărați vin și lapte
fără bani și fără plată!" (Isa.55:1)

"Gustarăm multe în anii vieții noastre. Din unele am fost forțați să gustăm, din altele am dorit să gustăm. De la multe ramaserăm cu gust amar. Pentru unii gustul profesiei nereușite fu amar, pentru alții cel al căsătoriei neideale sau al nefrăției din biserică. Am mușcat din afaceri, din religie, din politică, din dragoste; ne-a rămas prea adesea gustul trădării, al nonvalorii al deșertăciunii. [...] Şi cu anii ce trec ne-am dezgustat de atât gustat, am devenit sceptici la invitații noi, reținuti, blazați, neîncrezători, izolați. Dezamăgirile ne singularizează. Iată-ne osteniți cu toate că nu forța ne lipsește, ci motivația, sensul, siguranța. Îmbietoarele tarabe ale lumii ne-a provocat să gustăm. Gustarăm degeaba sau împotriva noastră.
Ca să ne dregem gustul amar al sufletului nostru, ne-a fost lăsată pe paginile Bibliei minunata invitație: "Gustați și vedeți ce bun este Domnul" Psalm 34,8 "

Benone Burtescu

O diferenţă vitală

Anthony de Mello

Sufitul Uwais a fost întrebat odată:
- Ce a adus nou în viaţa ta Graţia divină?
El a răspuns:
- Când mă trezesc dimineaţa, mă simt ca un om care nu este sigur dacă va trăi până seara.
- Bine , dar nu ştie toată lumea acest lucru?
- Ba da. Dar nu toţi simt acest lucru.

Nimeni nu s-a îmbătat vreodată ascultând cuvântul : vin.

***

"Nu vă îmbătați de vin, aceasta este destrăbălare. Dimpotrivă, fiți plini de Duh."

Efeseni 5,18

Sursa imaginii: >>Only...

Cuvânt pentru mieluşei

„Adepţii deconstrucţiei şi postmodernii
sunt nişte augustinieni fără credinţă.”
George Steiner

Turma și Păstorul
(fragment)
Benone Burtescu

"...Și va fi o turmă și un Păstor."
Ioan 10:16

"Biblia zice va fi o turmă și un Păstor, iar oamenii se grăbesc să facă ei o turmă și să înscăuneze un păstor.

Biblia nu vorbește despre o turmă făcută prin unire [...] nu zice să ne unim. Ea zice să fim una, cu totul altceva.

Sigur că o oferta de unire planetară e atrăgătoare. Toți în pace, toți la fel, toți aceeași monedă, toți aceeași religie, un fel de "libertate, egalitate, fraternitate", o eră nouă, o tentație comunistă, un paradis în promisiuni, un iad în realitate, turma o știm: populația pământului; cine va fi păstorul? Cum adică, păstorul va fi tot din turmă? Povestea asta este cea mai mare înșelătorie. Se întunecă.
Ba nu. Se luminează.
Va fi curând o turmă și un Păstor cum zice Biblia. Nu va zbateți oameni buni să uniți om cu om și biserică cu biserică ca să faceți turma. Ea este deja și va crește. Cei din această turmă n-au semnat între ei nici un contract de unire , dar sunt una pentru că toți îl urmează pe Isus. Nu vă chinuiți să alegeți Păstorul. El e unul singur: Cel ce Și-a dat viața pentru turmă, Isus Hristos."

>> COMEDIA în RELIGIE, – o TRAGEDIE
Benone Burtescu

Sursa imaginii: http://www.flickr.com

"Ce este adevărul?" (Pilat)

"Adevărul care îi face pe oameni liberi
este în cea mai mare parte
adevărul pe care oamenii n-ar vrea să-l audă."
Herbert Agar

Momentul adevărului

Autor: Benone Burtescu

"Este un singur Domn,
o singură credință, un singur botez."
Efes. 4:5

Furați de veștile ce năvălesc de peste tot, uităm de noi, ne pierdem identitatea, ne dizolvăm într-o pluralitate pe care n-o mai putem controla. Avem de luat hotărâri mari pe această fărâmă de timp care devine din ce în ce mai mică.
Lumea religioasă nu este nici ea mai puţin vânzolită decât cea politică sau socială de semnul apocalipsului general. În această învălmășeală de religii, credințe, biserici, cu nume foarte cunoscute, mai modern - cu nume ciudate sau pur şi simplu fără nume, sună straniu textul biblic ce spune despre un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez. De ce atâtea religii pentru un singur Dumnezeu? De ce atâtea biserici pentru o singură credință? De ce atâtea practici religioase diferite pentru un singur botez? Dintre toți dumnezeii cărora oamenii li se închină, numai UNUL este CEL ADEVĂRAT...care? Dintre toate credințele propovăduite în lume numai una singură e cea curată ... care? Dintre toate botezurile practicate numai unul singur este cel biblic ... care? [...]

borealnz's photostream

ADEVĂRUL este o comoară ascunsă. Nu se află expus pe mormanele de gunoi ale lumii. El este undeva în țarina Bibliei şi trebuie săpat pentru a da peste el.
Dacă pericolul pentru un necunoscător este de a primi de la primul ieșit în cale ceea ce i se oferă ca adevăr, închinându-se sincer unui fals, pericolul pentru un cunoscător este acela de a nu primi Adevărul pentru simplul motiv că vine de la celălalt şi i-ar umbri prestigiul. Cu cât poziția într-o ierarhie religioasă este mai înaltă cu atât este mai greu pentru cel în cauză de a se muta de la adevărul său la adevărul altuia chiar dacă este convins că acela este Adevărul.

Să presupunem că ar avea loc o convorbire între Papa și Blly Graham pe tema un singur Dumnezeu, o singură credința, un singur botez. Credeți că vreunul din ei, indiferent care, fiind convins de celălalt că el deține Adevărul în această privință, ar fi dispus să recunoască, să accepte și să anunțe publicul de acest lucru? Ce minunat ar fi dacă ar face-o, deși ne întrebăm în continuare ce vânzoleală s-ar produce în masele de oameni care acum își adoră fiecare pe ai ei. [...]
Se discută tot mai acut despre o mare criză politică, socială și financiară. Dar ce va fi cu haosul religios?
Omenirea are dreptul și merită să asiste și să participe la o mare confruntare religioasă și fără îndoială aceasta va avea loc curând. Nu o confruntare de forțe (ca-n evul mediu), ci de doctrine. Nu o desfășurare armată, ci o dezbatere ideologică. Nu așa cum își propune ecumenismul din toate religiile, printr-un compromis să facă una singură, ci o întoarcere a tuturor religiilor la cea de bază: un singur Dumnezeu, o singură credință, un singur botez.

[...]Și totuși, care este religia adevărată, poate te întrebi cititorule.
Principala greutate nu este de a afla acest lucru, ci de a-l accepta atunci când îl vei afla, oricare ar fi sacrificiul de făcut.
[...] Simți că ești pregătit pentru fericita alegere a Adevărului? Biblia zice:
"Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi ;bateți și vi se va deschide."

Mat. 7:7

"Fragment publicat cu permisiunea autorului"

"[...] ceea ce poate fi cunoscut despre Dumnezeu le este clar, pentru că Dumnezeu le-a arătat aceasta: de la crearea lumii, însușirile Lui invizibile - puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui - au fost percepute clar, fiind înțelese din ceea ce a fost creat, pentru ca ei să fie fără scuză, pentru că, deși L-au cunoscut pe Dumnezeu, ei nu L-au glorificat ca Dumnezeu și nici nu I-au mulțumit, și astfel gândirea lor a devenit fără folos, iar mintea lor nesăbuită s-a întunecat.

Spunând că sunt înțelepți, au devenit oameni fără minte și au înlocuit gloria Dumnezeului nemuritor cu o imagine făcută în asemănarea omului muritor, [...].

Ei au înlocuit adevărul lui Dumnezeu cu o minciună."

Romani 1:19-25

Murmur de rugă

"Dar ei au stăruit de El şi au zis:
«Rămâi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.»
Şi a intrat să rămână cu ei."
Luca 24:29

Rămâi cu noi

de Benone Burtescu

   Pe țărmul Galileii părăsite

   Plâng mrejele spre valul nopţii reci

   Plâng inimile noastre pustiite

   Rămâi cu noi, Isuse, de ce pleci?

    S-ar stinge iar lumina pe pământ    

Şi-ntunecimi ar năvăli şuvoi         
     Tu ne-ai adus tot cerul într-un cânt
   De ce să pleci? rămâi, rămâi cu noi

   Deasupra noastră nori de întrebări

   Răscruci de suflet strigă pentru veci

   Şi freamătă neliniștite zări

   Rămâi cu noi, de ce, de ce să pleci?

  La Ghetsemani, la sfintele dureri   
        Cu mult mai trişti ne-ntoarcem înapoi
Vom tângui cu bunii palmieri        
  De ce să pleci? rămâi, rămâi cu noi

   Ne cheamă paşii Tăi să regăsim

   Miresmele iubirii pe poteci

   Ne va fi dor mai mult decât trăim

   Rămâi cu noi, de ce, de ce să pleci?

    Este târziu şi suntem prea străini

Se simte-aproape ziua de apoi   

Că să ne-mparţi vecia de lumini

Rămâi Isuse bun, rămâi cu noi.

***

Resta qui con noi - Gen Rosso

"Le ombre si distendono, scende ormai la sera
e s'allontano dietro ai monti
i riflessi di un giorno che non finirà.
Di un giorno che ora correrà sempre,
perché sappiamo che una nuova vita
da qui è partita e mai più si fermerà.


Resta qui con noi, il sole scende già
resta qui con noi, Signore è sera ormai.
Resta qui con noi, il sole scende già,
se tu sei fra noi, la notte non verrà.

S'allarga verso il mare il tuo cerchio d'onda,
che il vento spingerà fino a quando
giungerà ai confini di ogni cuore,
alle porte dell'amore vero.
Come una fiamma che dove passa brucia,
così il tuo amore tutto il mondo invaderà.

Davanti a noi l'umanità lotta, soffre, spera
come una terra che nell'arsura
chiede l'acqua da un cielo senza nuvole,
ma che sempre le può dare vita.
Con te saremo sorgente d'acqua pura
con te fra noi il deserto fiorirà."

"Resta qui con noi, il sole scende già,
se tu sei fra noi, la notte non verrà."

  În imagine:   Moonlit Seascape With Shipwreck - Ivan Aivazovsky

"Se-ntunecă... Stai lângă mine"

"A treia oară i-a zis Isus: «Simone, fiul lui Iona, Mă iubești?» 

Petru s-a întristat că-i zisese a treia oară: «Mă iubești?»

și I-a răspuns: «Doamne, Tu toate le știi»; [...]"

 (Ioan.21:17)

O imagine de iubire

de Benone Burtescu

Simone, Mă iubeşti tu mai mult decât oricine?...
Atunci, rămâi aici
Şi veghează ceasul acesta împreună cu Mine
Vezi ...
Cedrii şi palmierii nu dorm, nici nu pleacă
Ei așteaptă
Paharul durerii de la Mine să treacă ...
Vezi ...
Stelele au adus cerul parcă mai jos
Peste fruntea Mea cu balsam
Ca samariteanul milos,
Dar nu mi-e îngăduit să aud osanale îngerești,
Simone,
Spune-Mi măcar tu că Mă iubeşti ...

Mă iubeşti, tu, Simone mai frumos decât oricine?
Că sunt prietenul tău
Poţi spune oricui fără să-ţi fie ruşine? ...
Uite ...
Toţi au plecat la ale lor, se împlineşte prorocire
Vor bate pe Păstor
Şi turma va fi în rătăcire ...
Sunt singur, Simone, priveşte
În jurul Meu sunt doar străini
Judecători şi împăraţi şi trestii şi cununi de spini
Te voi urma până la moarte, făgăduiai,
Dar unde eşti?
De ce te lepezi? ...
Măcar tu rămâi să-Mi spui că Mă iubeşti ...

Simone, mă iubeşti mai minunat decât oricine? ...
Cineva mi-a dus crucea până la locul răstignirii
N-ai fost tu? ...atunci cine?...
Stai lângă Mine, Simone,
Priveşte piroanele din palmele mele
Numele tău e săpat cu litere de iubire în ele
Stai lângă Mine
Mai uită-te o dată peste fruntea Mea
Numele tău este scris cu sânge pe ea ...
Se-ntunecă...
O, ce departe îmi sunt luminile cereşti ...
Stai lângă mine, Simone
Şi spune-mi măcar tu că Mă iubeşti ...

Mă iubeşti, Simone? ...
Mai frumos, mai mult, mai minunat ca oricine? ...
Atunci rămâi
Şi paşte mieluşeii pe-aici, pe lângă Mine ... 

Îmi este dor

Deşi niciodată
de Benone Burtescu

Deşi nu Te-am văzut niciodată
Ci doar mi Te-am închipuit umblând printre stele
Imaginea frumuseții Tale Doamne
O port mereu în privirile mele

Deşi nu Te-am auzit niciodată
Vorbindu-mi de departe sau de aproape
Glasul Tău răsună-n inima mea
Cu armonii de flori şi de ape

Semnele cununii de spini de pe frunte
Semnele cuielor ce pe cruce Te-au prins
Le simt cum dor în palmele mele
Deşi niciodată nu Te-am atins

Deşi niciodată nu Te-am văzut plecând
Să-mi laşi singurătăţi pustii
Te-aştept aici la capătul drumului meu
Şi-mi este dor să vii

Dar dincolo de orişice minune
Pe drumul vieţii greu umblat
Este că Tu m-ai iubit totdeauna
Deşi niciodată n-am meritat

Rugă si rug

04.03.1977

de Benone Burtescu

Am învăţat că nu vine ceea ce aşteptăm
când nu ştim ce aşteptăm,
Că nu ni se răspunde la ceea ce-ntrebăm
când nu ştim ce-ntrebăm.
Am învăţat că trebuie
atât de frumos să trăim
Ca şi cum ultima rugă
n-ar mai fi timp s-o rostim.
Am învăţat că pentru a pieri
ce durăm o viaţă, ajunge o clipă
Că dacă strângem rătăcind
tot strânsul se cheamă risipă,
Că vai, alergăm cu braţele pline
de false comori spre o groapă
Că vai, neştiind cât este de fără preţ
veşnicia din palme ne scapă.
Rămas-ai în picioare când celălalt căzu,
dar cine te ţinu?
Iehova a rostit ca la-nceput de toate
"până aici să vii şi mai departe nu".
Am învăţat că-n ceasul cercetarii
când nici un rod n-a fost găsit,
ci numai frunză,
Când nimeni de moarte nu mai putea
să se ascundă
Iubirea fără margini se prefăcu-n cuvinte:
"Mai lasă-l şi anul acesta, Părinte".
Şi câte, câte încă deodată-am învăţat
ce nu ştiam sau poate
ce-n vremi a fost uitat.
Atât de multe lucruri deodată ni s-au spus,
Că singura speranţă e să privim în sus,
Văzând ce a venit şi vai, ce va să vie,
S-avem în noi o rugă de sfântă mărturie:
Isus cu noi a fost, Isus cu noi să fie!

Marcel Iureș

"Benone Burtescu - Dacă vrei sa fii rege"