18 iulie 2011
Tăierea nevăzutelor fire
29 mai 2011
Negura minții
"Înțelepciunea nu este altceva, decât a trăi viața după aceeași părere cu Dumnezeu, singura viață care te scutește mai târziu de regrete. [...] Să nu înțelegem prostia și înțelepciunea ca pe două stări aproape statice, ci ca pe o haină care se poate dobândi sau pierde. Că de la înțelepciune la prostie nu este decât un singur pas ce poartă măsura neascultării de Dumnezeu, iar de la prostie la înțelepciune nu este decât reversul aceluiași pas, adică ascultarea de Dumnezeu."
17 iulie 2010
Aspiraţii "înalte"
Dumitru Stăniloae
de Jules Renard
Cocoșul se poate făli că şi-a bătut toţi rivalii de pe pământ, dar celălalt e rivalul de neînvins, nu poate ajunge la el.
Cocoșul țipă într-una: cheamă, provoacă, amenință - dar celălalt nu răspunde decât când are chef şi mai ales nu răspunde deloc.
Cocoșul se fandosește, se umflă în pene, care nu-s urâte, unele albastre, unele argintii, dar celălalt, în plin văzduh, e orbitor de-atâta aur.
Cocoșul îşi adună găinile şi merge în fruntea lor. Priviți: sunt ale lui, toate îl iubesc, toate se tem de el - dar celălalt e adorat de rândunele.
Cocoșul e generos: pune, ici şi colo, virgulele lui de dragoste şi cu un sunet ascuţit, triumfă de fiecare mărunţiş - însă celălalt tocmai se însoară şi trage din toate puterile clopotele pentru nunţile satului.
Gelos, cocoșul se proțăpește pentru lupta supremă - coada pare un fald de mantie ridicat de-o spadă. Cu sângele urcat în creastă, desfide toți cocoșii din cer - dar celălalt, care nu se teme să ţină piept furtunii, se joacă acum cu o adiere şi întoarce spatele.
Şi cocoșul fierbe de mânie până la scăpătat.
Găinile lui se întorc acasă, una câte una. Rămâne singur, răgușit, sleit de puteri, în curtea acum întunecată - pe când celălalt strălucește încă în ultimele scânteieri ale soarelui, şi cu vocea lui limpede cântă pașnica vecernie.
12 mai 2010
Război spiritual - Discernământ
Împotriviți-vă diavolului, și el va fugi de la voi.
Apropiați-vă de Dumnezeu, și El Se va apropia de voi."
(Iac.4:7-8a)
"Când Pavel a predicat în Macedonia, el a întâlnit o slujitoare care avea un duh de ghicire. Ea a mers după ei strigând: "Acești oameni sunt slujitorii Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc o cale a mântuirii". Aşa a făcut ea timp de mai multe zile. Pavel a fost aşa de necăjit încât s-a întors şi a zis duhului: "În Numele lui Isus Hristos îţi poruncesc să ieși din ea." Şi duhul rău a ieşit chiar în ceasul acela. (Fapte 16:16-18) Pe tărâm spiritual trebuie să avem o aşa mare oroare cum a avut şi Pavel aici. Nu trebuie să urâm omul, ci trebuie să urâm duhurile rele. Pavel în mod sigur, a urât duhul rău din femeie şi duhului i-a poruncit să iasă afară din ea. În acea situație el a tratat-o pe femeie ca pe o a treia persoană. Să avem felul de a urî a lui Pavel ori de câte ori diavolul îi istovește pe oameni.
Mulţi ştiu cum să-şi iasă din fire cu oamenii, dar, destul de curios, ei nu ştiu cum să-şi arunce furia asupra lui Satan.
Când sunt agasați de oameni, ei cad într-un acces de mânie, fără să fie conștienți că vrăjmașul este cel care îi istovește. [...] Dacă toţi copiii lui Dumnezeu se vor mânia şi vor deschide gura că să se împotrivească lui Satan, totul va fi bine. Când oamenii se mânie pe diavol, noi strigăm: Aleluia, ce minunat! Ce mare păcat că sunt unii aşa de slabi încât îi permit vrăjmașului să-i doboare mereu. Copiii lui Dumnezeu trebuie să se mânie pe Satan şi să nu-l sufere. Maniindu-se şi detestându-l ei încetează să mai experimenteze istovirea cauzată de vrăjmaş.Cât de des, atunci când eşti istovit şi doborât de Satan taci, înduri cu răbdare şi suferi în tăcere, până te simţi aşa de dezgustat de tine însuţi şi devii atât de supărat că spui: "Mă opun, nu vreau această stare, nu accept aceasta!" Doar spunând aceasta, doar fiind mânios, eşti eliberat şi procesul de istovire încetează.. Copiii lui Dumnezeu trebuie deci să se ridice şi să-l osândească pe vrăjmaș. [...] O persoană care îndură istovirea şi chinurile lui Satan, care permite diavolului să-i risipească energia şi bucuria a căzut în cursa vrăjmașului.
Noi nu trebuie să ne mâniem pe oamenii folosiți de Satan, ci, dimpotrivă, trebuie să avem răbdare cu ei şi să-i iubim, dar este necesar să ne opunem uneltirii ascunse a lui Satan.
Dacă poți sau nu să te împotrivești lui depinde de cât de mult îl urăști. Dacă nu ești foarte supărat pe el, cuvintele tale la adresa lui se vor risipi în aer, dar dacă ești cu adevărat exasperat, devii mânios pe el. Această mânie devine puterea ta. Deschizându-ți gura îl faci pe vrăjmaș să fugă.
[...]Să ne ridicăm , să ne împotrivim și să vorbim împotriva vrăjmașului, să spunem: "Mă împotrivesc, mă opun, nu accept această istovire!" Dacă respingem și ne împotrivim la orice tactică de istovire folosită de Satan împotriva noastră, vom fi martori la mântuirea Domnului și la eliberarea din stratagema lui Satan.
O astfel de rostire are nevoie de acoperirea sângelui. Fie ca Dumnezeu să ne acopere cu sângele Domnului Isus!"
Watchman Nee
06 august 2009
Depresia - o formă a mâniei
Old Man in Sorrow - Vincent van Gogh
Înțeleptul Rabi Nahman spunea:
"Nu confunda o inimă frântă de durere cu tristeţea sau depresia. Depresia este o formă de mânie, o revoltă împotriva lui Dumnezeu pentru că nu ţi-a dat ceea ce ţi-ai dorit. Atunci când inima ta se căieşte este asemeni unui copil ce plânge pentru că părintele lui e departe.''
(IRN#41,42)
"Când eşti fericit este uşor să te aşezi şi sa te rogi cu o inimă spăşită. Dar când eşti deprimat, a te izola şi a vorbi cu Dumnezeu este ceva foarte greu de realizat.
Iată de ce a fi fericit este atât de important, încât merită chiar să ne "forţăm" să fim fericiţi, dacă este necesar."
(IRN#20)
"Evită depresia cu orice preţ! Este rădăcină tuturor bolilor şi suferinţelor."
(LM II:24)
(Rabi Nahman - Scaunul gol - Pentru regăsirea speranţei şi bucuriei )




